< 2 Korintus 2 >

1 Dadꞌi mesaꞌ nggo uꞌetuꞌ ae, au nda dadꞌi eti seꞌu nggi sa, fo basa atahori ra rala nara afiꞌ ramedꞌa baraat.
Je me suis donc promis à moi-même de ne pas retourner chez vous dans la tristesse.
2 Huu, mete ma au tao rala mara ramabera, na, seka mana tao au rala ngga namahoꞌo fai? Akaꞌ hei ena. Te, mete ma leleꞌ ia au eti, au tao rala mara susa.
Car si moi-même je vous attriste, de qui puis-je attendre de la joie? N’est-ce pas de celui même que j’aurais affligé?
3 Naa de au suraꞌ susura lai-laiꞌ ia ae, au nda dadꞌi eti sa. Au feꞌe uhani mbei fai, naa fo ama urus mala dedꞌeat mara dei. Basa fo, mete ma au dadꞌi eti, na, au nda umedꞌa baraat huu dedꞌeat mara. Te matetun, hei, mana tao rala ngga namahoꞌo. Au uhine basa nggi. Dadꞌi au umuhere, mete ma rala ngga namahoꞌo, na, hei rala mara o ramahoꞌo onaꞌ naa boe.
Je vous ai écrit comme je l’ai fait, pour ne pas éprouver, à mon arrivée, de la tristesse de la part de ceux qui devaient me donner de la joie, ayant en vous tous cette confiance, que vous faites tous votre joie de la mienne.
4 Leleꞌ au suraꞌ susura naa fee nggi lai-laiꞌ ia, au susa ma rala ngga baraat. Au o nggae ala seli. Te au suraꞌ taꞌo naa, naa fo ama mihine susue ngga neu nggi. Te au nda suraꞌ dalaꞌ naa fo tao nggi susa sa.
Car c’est dans une grande affliction, dans l’angoisse de mon cœur, et avec beaucoup de larmes, que je vous ai écrit, non dans le dessein de vous attrister, mais pour vous faire connaître l’amour que j’ai pour vous.
5 Sia hei atahori saraniꞌ mana sia naa, hambu atahori sa mana tao atahori hetar rala nara susa, huu Ana hohongge. Au susa boe huu atahori naa tatao-nonoꞌin. Tao-tao te, tatao-nonoꞌin naa, memaꞌ nda talalu dai au sa, te nanaen dai neu hei ruma.
Si quelqu’un a été une cause de tristesse, ce n’est pas moi qu’il a attristé, mais c’est vous tous en quelque sorte, pour ne pas trop le charger.
6 Au nda sudꞌi olaꞌ naeꞌ sa. Huu hei hetar ai e ena, de ana naloeꞌ ena boe.
C’est assez pour cet homme du châtiment qui lui a été infligé par le plus grand nombre,
7 Dadꞌi ia na, hei musi liliiꞌ hendi salan, ma musi olaꞌ malolole mo e. Te afiꞌ losa mopo nemeheren huu ana susa seli.
en sorte que vous devez bien plutôt lui faire grâce et le consoler, de peur qu’il ne soit absorbé par une tristesse excessive.
8 Naeni de au hule fo ama miꞌibꞌue fo mifadꞌe tebꞌe-tebꞌeꞌ neu e mae, hei sue eni boe.
Je vous invite donc à prendre envers lui une décision charitable.
9 Au suraꞌ susura ngga lai-laiꞌ ia, fo ae sobꞌa hei. Huu au ae uhine, ama tao matetuꞌ, ma ena-ai mana hohonggeꞌ a tungga parenda ngga.
Car, en vous écrivant, mon but était aussi de connaître, à l’épreuve, si vous m’obéiriez en toutes choses.
10 Mete ma hei nda mbedaꞌ ralaꞌ sa ena, ma liliiꞌ hendi atahori salan, na, au o tungga saa fo ama miꞌetuꞌ a ena. Mete ma hambu salan fo au parlu liliiꞌ, na, au o liliiꞌ atahori naa salan boe. Au tao taꞌo naa sia Kristus matan, fo dadꞌi conto maloleꞌ neu nggi.
A qui vous pardonnez, je pardonne également; car, pour moi si j’ai pardonné, si tant est que je pardonne quelque chose, c’est à cause de vous, et à la face du Christ,
11 Huu au nda nau nitu ra malanggan hengge nala nggita sa, do, nasenggiꞌ nggita sa. Hita musi tahine duduꞌa manggenggeo nara. Dadꞌi afiꞌ miminggoa, e!
afin de ne pas laisser à Satan l’avantage sur nous; car nous n’ignorons pas ses desseins.
12 Dalahulun, leleꞌ au uu mia kota Troas, fo unori atahori soꞌal Kristus Hara-lii Malolen, Lamatuaꞌ soi dalaꞌ fee au sia naa.
Lorsque je fus arrivé à Troas pour l’Evangile du Christ, quoiqu’une porte m’y fût ouverte dans le Seigneur,
13 Te rala ngga nda fefeet sa, huu au nda undaa o toronoo ngga Titus sia naa sa, fo ana bisa dui au soꞌal hei. Boe ma au utea atahori mamahereꞌ mana sia Troas ra, de lao uu sangga Titus sia profinsi Makedonia.
je n’eus pas l’esprit en repos, parce que je n’y trouvais pas Tite, mon frère; c’est pourquoi, ayant pris congé des frères, je partis pour la Macédoine.
14 Mae au sia bee o, au oꞌe makasi naeꞌ mbali Lamatualain. Huu Kristus natati labꞌan dala deꞌulakaꞌ ra, de nasenggiꞌ se, ma hita o nenepaꞌaꞌ to E. Naeni de Lamatualain natudꞌu nakandoo nae, hita ia ra, Eni atahorin. Dadꞌi leleꞌ hita tafadꞌe atahori soꞌal Kristus, naa onaꞌ maꞌameniꞌ sa fo basa atahori hae rala.
Mais grâces soient rendues à Dieu qui nous fait triompher en tout temps dans le Christ, et par nous répand en tout lieu le parfum de sa connaissance!
15 Dalahulun, Leleꞌ atahori Yahudi ra tao tutunu-hohotuꞌ, foon hene nisiꞌ Lamatuaꞌ de tao namahoꞌo ralan. Hita o onaꞌ maꞌameniꞌ sa mana fee nesenedaꞌ neu Lamatuaꞌ soꞌal Kristus. Te soaꞌ neu atahori ruma, hita onaꞌ maꞌafo mburuꞌ sa. Te mete ma atahori masodꞌa nara raꞌadoꞌ mia Lamatuaꞌ, rita masodꞌa tara, naa tao se duꞌa-duꞌa rae, neꞌo sira mate, boe ma saranggaa ro Lamatuaꞌ. Te soaꞌ neu atahori ruma fai, hita onaꞌ maꞌameniꞌ sa. Huu mete ma atahori mana rasodꞌa ndoo-tetuꞌ, rita masodꞌa tara, naa tao se rasanedꞌa taꞌo bee fo Kristus fee masoi-masodꞌaꞌ neu sira, ma fee se masoi-masodꞌaꞌ nda manaetuꞌ ma manabasaꞌ sa. Atahori se bisa tao nala basa dala ia ra? Nda hambu sa, to?
En effet, nous sommes pour Dieu la bonne odeur du Christ parmi ceux qui sont sauvés et parmi ceux qui se perdent:
aux uns, une odeur de mort, qui donne la mort; aux autres, une odeur de vie, qui donne la vie. — Et qui donc est capable d’un tel ministère?
17 Misinedꞌa, te hai ia, nda onaꞌ atahori laen mana nanori akaꞌ Lamatualain Dedꞌea-oꞌolan fo sangga hahambuꞌ, onaꞌ ara danggan rendiꞌ Lamatuaꞌ Dedꞌea-oꞌolan. Hokoꞌ! Mete ma hai olaꞌ, basa atahori bisa rita meu-meu rae, hai minori no rala meumareꞌ. Hai oꞌolam naa, naꞌoka mia Lamatualain. Ma hai masodꞌa mara nenepaꞌaꞌ no Kristus.
Car nous ne sommes pas comme la plupart, nous ne frelatons pas la parole de Dieu; mais c’est dans sa pureté, telle qu’elle vient de Dieu, que nous la prêchons devant Dieu en Jésus-Christ.

< 2 Korintus 2 >