Mark 4
1 Again he began to teach by the seaside. A great multitude was gathered to him, so that he entered into a boat in the sea and sat down. All the multitude were on the land by the sea.
Și a început din nou să învețe pe malul mării. S-a adunat la El o mare mulțime, așa că a intrat într-o corabie în mare și a șezut jos. Toată mulțimea era pe uscat, lângă mare.
2 He taught them many things in parables, and told them in his teaching,
El i-a învățat multe lucruri în parabole și le spunea în învățătura sa:
3 “Listen! Behold, the farmer went out to sow.
“Ascultați! Iată, agricultorul a ieșit să semene.
4 As he sowed, some seed fell by the road, and the birds came and devoured it.
În timp ce semăna, o parte din sămânță a căzut pe drum, iar păsările au venit și au mâncat-o.
5 Others fell on the rocky ground, where it had little soil, and immediately it sprang up, because it had no depth of soil.
Alte semințe au căzut pe un teren stâncos, unde era puțin pământ, și imediat au răsărit, pentru că nu aveau pământ adânc.
6 When the sun had risen, it was scorched; and because it had no root, it withered away.
Când a răsărit soarele, s-a pârjolit; și, pentru că nu avea rădăcină, s-a uscat.
7 Others fell among the thorns, and the thorns grew up and choked it, and it yielded no fruit.
Alții au căzut între spini, iar spinii au crescut și l-au înăbușit, și nu a dat niciun rod.
8 Others fell into the good ground and yielded fruit, growing up and increasing. Some produced thirty times, some sixty times, and some one hundred times as much.”
Altele au căzut în pământ bun și au dat rod, crescând și înmulțindu-se. Unii au produs de treizeci de ori, alții de șaizeci de ori, iar alții de o sută de ori mai mult.”
9 He said, “Whoever has ears to hear, let him hear.”
El a spus: “Cine are urechi de auzit, să audă.”
10 When he was alone, those who were around him with the twelve asked him about the parables.
Când a rămas singur, cei ce erau în jurul lui cu cei doisprezece l-au întrebat despre pilde.
11 He said to them, “To you is given the mystery of God’s Kingdom, but to those who are outside, all things are done in parables,
El le-a spus: “Vouă v-a fost dat misterul Împărăției lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară, toate lucrurile se fac în parabole,
12 that ‘seeing they may see and not perceive, and hearing they may hear and not understand, lest perhaps they should turn again, and their sins should be forgiven them.’”
pentru ca “văzând să vadă și să nu priceapă, și auzind să audă și să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă și să li se ierte păcatele”.”
13 He said to them, “Don’t you understand this parable? How will you understand all of the parables?
El le-a zis: “Nu înțelegeți pilda aceasta? Cum veți înțelege toate parabolele?
14 The farmer sows the word.
Fermierul seamănă cuvântul.
15 The ones by the road are the ones where the word is sown; and when they have heard, immediately Satan comes and takes away the word which has been sown in them.
Cei de pe drum sunt cei în care este semănat cuvântul; și când au auzit, îndată vine Satana și ia cuvântul care a fost semănat în ei.
16 These in the same way are those who are sown on the rocky places, who, when they have heard the word, immediately receive it with joy.
Aceștia, la fel, sunt cei semănați pe locurile stâncoase, care, când au auzit cuvântul, îndată îl primesc cu bucurie.
17 They have no root in themselves, but are short-lived. When oppression or persecution arises because of the word, immediately they stumble.
Ei nu au rădăcină în ei înșiși, ci sunt de scurtă durată. Când apare opresiunea sau persecuția din cauza cuvântului, imediat se poticnesc.
18 Others are those who are sown among the thorns. These are those who have heard the word,
Alții sunt cei care sunt semănați printre spini. Aceștia sunt cei care au ascultat cuvântul,
19 and the cares of this age, and the deceitfulness of riches, and the lusts of other things entering in choke the word, and it becomes unfruitful. (aiōn g165)
dar grijile acestui veac, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri care intră în el înăbușă cuvântul și acesta devine neînsuflețit. (aiōn g165)
20 Those which were sown on the good ground are those who hear the word, accept it, and bear fruit, some thirty times, some sixty times, and some one hundred times.”
Cei care au fost semănați pe pământ bun sunt cei care aud cuvântul, îl acceptă și fac rod, unii de treizeci de ori, alții de șaizeci de ori și alții de o sută de ori.”
21 He said to them, “Is a lamp brought to be put under a basket or under a bed? Isn’t it put on a stand?
El le-a zis: “Oare se aduce o lampă pentru a fi pusă sub coș sau sub pat? Nu este pusă pe un suport?
22 For there is nothing hidden except that it should be made known, neither was anything made secret but that it should come to light.
Căci nimic nu este ascuns, decât ca să fie făcut cunoscut, și nimic nu a fost făcut secret, decât ca să iasă la lumină.
23 If any man has ears to hear, let him hear.”
Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.”
24 He said to them, “Take heed what you hear. With whatever measure you measure, it will be measured to you; and more will be given to you who hear.
Și le-a zis: “Luați aminte la ce auziți. Cu orice măsură veți măsura, vi se va măsura și vouă; și vouă, celor ce ascultați, vi se va da mai mult.
25 For whoever has, to him more will be given; and he who doesn’t have, even that which he has will be taken away from him.”
Căci oricui are, i se va da mai mult; iar celui care nu are, chiar și ceea ce are i se va lua.”
26 He said, “God’s Kingdom is as if a man should cast seed on the earth,
El a zis: “Împărăția lui Dumnezeu este ca și cum un om ar arunca sămânță pe pământ,
27 and should sleep and rise night and day, and the seed should spring up and grow, though he doesn’t know how.
și ar dormi și s-ar scula zi și noapte, iar sămânța ar răsări și ar crește, fără să știe cum.
28 For the earth bears fruit by itself: first the blade, then the ear, then the full grain in the ear.
Pentru că pământul dă roade de la sine: mai întâi firul, apoi spicul, apoi bobul plin în spice.
29 But when the fruit is ripe, immediately he puts in the sickle, because the harvest has come.”
Dar când rodul este copt, îndată se pune secera, pentru că a venit secerișul.”
30 He said, “How will we liken God’s Kingdom? Or with what parable will we illustrate it?
El a zis: “Cum vom asemăna noi Împărăția lui Dumnezeu? Sau cu ce parabolă o vom ilustra?
31 It’s like a grain of mustard seed, which, when it is sown in the earth, though it is less than all the seeds that are on the earth,
Este ca un grăunte de muștar, care, deși este mai mic decât toate semințele care sunt pe pământ,
32 yet when it is sown, grows up and becomes greater than all the herbs, and puts out great branches, so that the birds of the sky can lodge under its shadow.”
totuși, după ce este semănat, crește și devine mai mare decât toate ierburile și scoate ramuri mari, încât păsările cerului pot să se adăpostească la umbra lui.”
33 With many such parables he spoke the word to them, as they were able to hear it.
Cu multe pilde ca acestea le spunea cuvântul, după cum puteau ei să-l audă.
34 Without a parable he didn’t speak to them; but privately to his own disciples he explained everything.
Fără o pildă nu le vorbea; dar în particular, discipolilor Săi le explica totul.
35 On that day, when evening had come, he said to them, “Let’s go over to the other side.”
În ziua aceea, când s-a făcut seară, le-a zis: “Să trecem dincolo.”
36 Leaving the multitude, they took him with them, even as he was, in the boat. Other small boats were also with him.
Lăsând mulțimea, l-au luat cu ei, așa cum era, în barcă. Și alte bărci mici erau cu el.
37 A big wind storm arose, and the waves beat into the boat, so much that the boat was already filled.
S-a iscat o furtună mare de vânt și valurile băteau în barcă, atât de mult încât barca era deja plină.
38 He himself was in the stern, asleep on the cushion; and they woke him up and asked him, “Teacher, don’t you care that we are dying?”
El însuși era în pupa, dormind pe pernă; l-au trezit și l-au întrebat: “Învățătorule, nu-ți pasă că suntem pe moarte?”
39 He awoke and rebuked the wind, and said to the sea, “Peace! Be still!” The wind ceased and there was a great calm.
El s-a trezit, a mustrat vântul și a zis mării: “Pace! Liniștește-te!” Vântul a încetat și a fost o mare acalmie.
40 He said to them, “Why are you so afraid? How is it that you have no faith?”
El le-a zis: “De ce vă este atât de frică? Cum se face că nu aveți credință?”.
41 They were greatly afraid and said to one another, “Who then is this, that even the wind and the sea obey him?”
Ei s-au înspăimântat foarte tare și ziceau unul către altul: “Cine este Acesta, încât și vântul și marea Îl ascultă?”
