До римлян 7

1 Чи ви не знаєте, браття, — бо говорю́ тим, хто знає Закона, — що Зако́н панує над люди́ною, поки вона живе?

Sau nu știți voi, fraților, căci vorbesc cu oameni care cunosc Legea, că Legea stăpânește asupra omului cât trăiește el?

2 Бо замі́жня жінка, поки живе чоловік, прив'язана до нього Законом; а коли помре чоловік, вона звільняється від закону чоловіка.

Căci femeia care are un soț este legată prin lege de soț cât trăiește el, dar dacă soțul moare, ea este eliberată de legea soțului.

3 Тому то, поки живе чоловік, вона буде вважатися перелю́бницею, якщо стане дружи́ною іншому чоловікові; коли ж чоловік помре, вона вільна від Зако́ну, і не буде перелю́бницею, якщо стане за дружи́ну іншому чоловікові.

Deci, dacă, cât timp trăiește soțul, ea se unește cu un alt bărbat, ar fi numită adulteră. Dar dacă soțul moare, ea este eliberată de legea soțului, astfel că nu este adulteră, deși este unită cu un alt bărbat.

4 Так, мої браття, і ви вмерли для Зако́ну через тіло Христове, щоб належати вам іншому, Воскре́слому з мертвих, щоб прино́сити плід Богові.

Așadar, frații mei, și voi ați fost făcuți morți față de Lege prin trupul lui Hristos, ca să vă uniți cu altul, cu Cel înviat din morți, ca să producem roade pentru Dumnezeu.

5 Бо коли ми жили за ті́лом, то при́страсті гріховні, що похо́дять від Закону, ді́яли в наших членах, щоб прино́сити плід смерти.

Căci, atunci când eram în carne, patimile păcătoase care erau prin lege lucrau în membrele noastre pentru a produce roade spre moarte.

6 А тепер ми звільни́лись від Закону, умерши для того, чим були зв'язані, щоб служити нам обно́вленням духа, а не старістю букви.

Dar acum am fost eliberați de Lege, după ce am murit față de cea în care eram ținuți, astfel încât slujim în noutatea duhului, și nu în vechimea literei.

7 Що ж скажемо? Чи Зако́н — то гріх? Зо́всім ні! Але я не пізнав гріха, як тільки через Зако́н, бо я не знав би пожадливости, коли б Закон не наказував: „Не пожада́й“.

Ce vom spune atunci? Este legea păcat? Să nu fie niciodată! Cu toate acestea, nu aș fi cunoscut păcatul decât prin lege. Căci nu aș fi cunoscut pofta dacă legea nu ar fi spus: “Să nu poftești”.

8 Але гріх, узявши при́від від заповіді, зробив у мені всяку пожадливість, бо без Закону гріх мертвий.

Dar păcatul, găsind prilej prin poruncă, a produs în mine tot felul de pofte. Căci, în afara legii, păcatul este mort.

9 А я колись жив без Закону, але, коли прийшла заповідь, то гріх ожив,

În afară de Lege, am fost odată viu, dar când a venit porunca, păcatul a reînviat și am murit.

10 а я вмер; і сталася мені та заповідь, що для життя, на смерть,

Porunca, care era pentru viață, am aflat că este pentru moarte;

11 бо гріх, узявши причину від заповіді, звів мене, і нею вмертви́в.

căci păcatul, găsind prilej prin poruncă, m-a înșelat și prin ea m-a omorât.

12 Тому́ то Зако́н святий, і заповідь свята, і праведна, і добра.

De aceea, Legea este cu adevărat sfântă și porunca sfântă, dreaptă și bună.

13 Тож чи добре стало мені смертю? Зо́всім ні! Але гріх, щоб стати гріхом, приніс мені смерть добром, щоб гріх став мі́цно грі́шний через за́повідь.

Deci ceea ce este bun a devenit pentru mine moarte? Să nu fie niciodată! Dar păcatul, ca să se arate că este păcat, producea moarte în mine prin ceea ce este bun, pentru ca prin poruncă păcatul să devină peste măsură de păcătos.

14 Бо ми знаємо, що Зако́н духовний, а я тіле́сний, про́даний під гріх.

Căci știm că Legea este spirituală, dar eu sunt trupesc, vândut sub păcat.

15 Бо що́ я виконую, не розумію; я бо чиню не те, що́ хочу, але що́ нена́виджу, те я роблю́.

Căci nu înțeleg ce fac. Căci nu practic ceea ce doresc să fac, ci ceea ce urăsc, aceea fac.

16 А коли роблю́ те, чого я не хо́чу, то згоджуюсь із Законом, що він добрий,

Dar dacă ceea ce nu doresc, aceea fac, consimt Legii că este bună.

17 а тому вже не я це виконую, але гріх, що живе в мені.

Deci acum nu mai sunt eu cel care o face, ci păcatul care locuiește în mine.

18 Знаю бо, що не живе в мені, цебто в тілі моїм, добре; бо бажа́ння лежить у мені, але щоб виконати добре, того не знахо́джу.

Căci știu că în mine, adică în carnea mea, nu locuiește nimic bun. Căci dorința este prezentă la mine, dar nu o găsesc făcând ceea ce este bun.

19 Бо не роблю́ я доброго, що хочу, але зле, чого не хочу, це чиню.

Căci binele pe care-l doresc, nu-l fac; dar răul pe care nu-l doresc, pe acela îl practic.

20 Коли ж я роблю́ те, чого не хочу, то вже не я це виконую, але гріх, що живе в мені.

Dar dacă ceea ce nu doresc, fac, nu mai sunt eu cel care face, ci păcatul care locuiește în mine.

21 Тож знахо́джу зако́на, коли хочу робити добро, — що зло лежить у мені.

Găsesc deci legea că, în timp ce eu doresc să fac binele, răul este prezent.

22 Бо маю задово́лення в Законі Божому за вну́трішнім чолові́ком,

Căci eu mă bucur de legea lui Dumnezeu după cele lăuntrice,

23 та бачу інший зако́н у членах своїх, що воює проти закону мого розуму, і поло́нить мене законом гріховним, що знахо́диться в членах моїх.

dar văd în mădularele mele o lege diferită, care se luptă împotriva legii minții mele și mă aduce în captivitate sub legea păcatului care este în mădularele mele.

24 Нещасна я люди́на! Хто мене ви́зволить від тіла цієї смерти?

Ce om nenorocit sunt eu! Cine mă va izbăvi din trupul acestei morți?

25 Дякую Богові через Ісуса Христа, Господа нашого. Тому́ то я сам служу́ розумом Законові Божому, але тілом — закону гріховному.

Mulțumesc lui Dumnezeu prin Isus Hristos, Domnul nostru! Așadar, cu mintea, eu însumi slujesc legii lui Dumnezeu, dar cu carnea, legii păcatului.