Від Луки 23
1 І зняли́ся всі їхні збори, і повели до Пилата Його.
Toată ceata lor s-a sculat și L-au dus înaintea lui Pilat.
2 І зачали оскаржа́ти Його й говорити: „Ми стверди́ли, що Цей ворохо́бить народ наш, і забороняє податок давати кесареві, та й говорить, що Він, — Христос Цар“.
Ei au început să-l acuze, zicând: “Am găsit pe omul acesta pervertindu-și națiunea, interzicând plata impozitelor către Cezar și spunând că el însuși este Hristos, un rege.”
3 І Пила́т запитав Його, кажучи: „Чи Ти Цар Юдейський?“А Він відказав йому в відповідь: „Сам ти кажеш“...
Pilat L-a întrebat: “Tu ești Împăratul Iudeilor?” El i-a răspuns: “Așa spui tu”.
4 І Пилат сказав первосвященикам та до народу: „Я не знахо́джу жо́дної провини в Цій Люди́ні“.
Pilat a zis preoților de seamă și mulțimii: “Nu găsesc nici un temei de acuzare împotriva omului acesta.”
5 А вони намагались, говорячи: „Він бунтує наро́д, навчаючи в усій Юдеї, від Галілеї почавши аж посі“.
Dar ei insistau, zicând: “El stârnește poporul și învață în toată Iudeea, începând din Galileea și până aici.”
6 А Пилат, вчувши про Галілею, спитав: „Хіба Він галіле́янин?“
Pilat, când a auzit vorbindu-se de Galileea, a întrebat dacă omul acela este galileean.
7 І, дізнавшись, що Він із влади Ірода, відіслав Його Іродові, бо той в Єрусалимі також перебува́в тими днями.
Când a aflat că se afla sub jurisdicția lui Irod, l-a trimis la Irod, care se afla și el la Ierusalim în acele zile.
8 Коли ж Ірод побачив Ісуса, то дуже зрадів, бо він від давнього ча́су бажав Його бачити, — багато за Нього чував, і сподівався побачити чудо яке, що буває від Нього.
Când a văzut Irod pe Isus, s-a bucurat foarte mult, căci de multă vreme voia să-L vadă, pentru că auzise multe lucruri despre El. Spera să vadă vreo minune făcută de el.
9 І багато питався Його, та нічого не відповідав Він йому.
L-a întrebat cu multe cuvinte, dar el nu i-a dat niciun răspuns.
10 І стояли тут первосвященики й книжники, та завзя́то Його оскаржували.
Preoții cei mai de seamă și cărturarii stăteau în picioare, acuzându-l cu vehemență.
11 Тоді Ірод із ві́йськом своїм ізневажив Його й насміявся, зодягнувши Його в яснобі́лу одіж, і відіслав до Пилата Його.
Irod cu soldații săi îl umileau și își băteau joc de el. Îmbrăcându-l în haine luxoase, l-au trimis înapoi la Pilat.
12 І того дня стали Ірод із Пилатом за при́ятелів між собою, бо давніш ворожне́ча між ними була́.
Irod și Pilat s-au împrietenit chiar în ziua aceea, căci înainte de aceasta erau dușmani unul cu altul.
13 А Пилат скликав первосвящеників, і старшин, і наро́д,
Pilat a chemat pe preoții cei mai de seamă, pe dregători și pe popor,
14 і промовив до них: „Привели́ ви мені Чоловіка Цього́, як того́, що бунтує наро́д. А ось я перед вами розвідав, — і не знахо́джу в Люди́ні Оцій ані однієї провини такої, про що ви оскаржуєте.
și le-a zis: “Mi l-ați adus pe omul acesta ca pe unul care strică poporul și, după ce l-am cercetat înaintea voastră, n-am găsit nici un temei de acuzație împotriva omului acesta pentru cele de care îl acuzați.
15 Також Ірод, бо він відіслав Його нам. І ось нічого, що на смерть заслуго́вувало б, Він не вчинив.
Nici Irod, căci v-am trimis la el și vedeți, nu a făcut nimic vrednic de moarte.
16 Отже я покараю Його й відпущу́“.
De aceea îl voi pedepsi și îl voi elibera.”
17 Бо пови́нен був їм відпустити одно́го на свято.
Și a trebuit să le dea drumul la un prizonier la sărbătoare.
18 А наро́д став кричати й казати: Візьми Цього́, — відпусти ж нам Вара́вву!“
Dar toți au strigat împreună și au zis: “Departe de omul acesta! Eliberați-ne pe Baraba!” —
19 А той за повста́ння одне, яке сталося в місті, і за вбивство посаджений був до в'язни́ці.
unul care fusese aruncat în închisoare pentru o anumită revoltă în cetate și pentru crimă.
20 І зно́ву сказав їм Пилат, хотячи́ відпустити Ісуса.
Atunci Pilat le-a vorbit iarăși și a vrut să dea drumul lui Isus;
21 Та кричали вони й говорили: „Розіпни, розіпни Його!“
dar ei strigau și ziceau: “Răstignește! Răstignește-l!”
22 Він же втретє промовив до них: „Яке ж зло вчинив Він? Я нічого, що на смерть заслуго́вувало б, на Нім не знайшов. Отже я покараю Його й відпущу́“.
A treia oară le-a zis: “De ce? Ce rău a făcut omul acesta? Nu am găsit în el nicio crimă capitală. De aceea îl voi pedepsi și îl voi elibera.”
23 А вони сильним криком свого домага́лися, та вимагали розп'я́сти Його. І взяв го́ру крик їхній та первосвящеників.
Dar ei insistau cu glasuri puternice, cerând să fie răstignit. Vocile lor și ale preoților de seamă au învins.
24 І Пилат присудив, щоб було́, як просили вони:
Pilat a decretat să se facă ceea ce cereau ei.
25 відпустив їм Вара́вву, поса́дженого за повста́ння та вбивство в в'язницю, за якого просили вони, а Ісуса віддав їхній волі...
L-a eliberat pe cel care fusese aruncat în închisoare pentru insurecție și crimă, pentru care cereau ei, dar pe Isus l-a predat voinței lor.
26 І як Його повели́, то схопи́ли якогось Си́мона із Кіріне́ї, що з поля вертався, і поклали на нього хреста, щоб він ніс за Ісусом!
După ce L-au dus, au apucat pe Simon din Cirene, care venea de la țară, și au pus crucea pe el, ca s-o ducă după Isus.
27 А за Ним ішов на́товп великий людей і жінок, які плакали та голосили за Ним.
O mare mulțime de oameni îl urmau, inclusiv femei care și ele îl plângeau și îl jeleau.
28 А Ісус обернувся до них та й промовив: „Дочки єрусалимські, не ридайте за Мною, — за собою ридайте й за ді́тьми своїми!
Dar Isus, întorcându-se spre ele, le-a zis: “Fiice ale Ierusalimului, nu plângeți pentru mine, ci plângeți pentru voi și pentru copiii voștri.
29 Бо ось дні настають, коли скажуть: „Блаженні неплідні, та утро́би, які не родили, і груди, що не годували“.
Căci iată că vin zile în care se va spune: “Ferice de cele sterpe, de pântecele care n-au născut niciodată și de sânii care n-au alăptat niciodată!”.
30 Тоді стануть казати гора́м: „Поспадайте на нас“, а узгі́р'ям: „Покрийте нас!“
Atunci vor începe să spună munților: “Cădeți peste noi!” și vor spune dealurilor: “Acoperiți-ne!”.
31 Бо коли таке роблять зеленому дереву, то що́ буде сухому?“
Căci, dacă fac aceste lucruri în copacul verde, ce se va face în cel uscat?”
32 І вели́ з Ним також двох злочинників інших, щоб убити.
Au mai fost și alți doi criminali, care au fost duși împreună cu el la moarte.
33 А коли прибули́ на те місце, що звуть „Черепо́вище“, розп'яли́ тут Його та злочинників, — одно́го право́руч, а одного ліво́руч.
Când au ajuns la locul numit “Craniul”, L-au răstignit acolo împreună cu criminalii, unul la dreapta și altul la stânga.
34 Ісус же промовив: „Отче, відпусти їм, — бо не знають, що чинять вони!“А як Його одіж ділили, то кидали же́реба.
Isus a zis: “Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac.” Împărțind hainele lui între ei, au tras la sorți.
35 А люди стояли й дивились... Насміхалися з ними й старши́ни, говорячи: „Він інших спасав, — нехай Сам Себе ви́зволить, коли Він Христос, Божий Обра́нець!“
Poporul stătea și privea. Și conducătorii care erau cu ei își băteau joc de el, zicând: “A salvat pe alții. Să se salveze pe sine însuși, dacă acesta este Hristosul lui Dumnezeu, alesul lui!”
36 І вояки́ глузували з Нього: приступаючи, о́цет Йому подавали,
Soldații își băteau joc de El, venind la El și oferindu-i oțet,
37 і казали: „Коли Цар Ти Юдейський, — спаси Себе Сам!“
și zicând: “Dacă ești Împăratul Iudeilor, mântuiește-te!”
38 Був же й напис над Ним письмом грецьким, латинським і гебрейським написаний: „Це — Цар Юдейський“.
De asemenea, deasupra lui era scrisă o inscripție cu litere grecești, latinești și ebraice: “Acesta este REGELE EVREILOR”.
39 А один із розп'я́тих злочинників став зневажати Його й говорити: „Чи Ти не Христос? То спаси Себе й нас!“
Unul dintre cei spânzurați L-a insultat, zicând: “Dacă ești Hristosul, mântuiește-te pe Tine și pe noi!”
40 Обізвався ж той другий, і докоряв йому, кажучи: „Чи не боїшся ти Бога, коли й сам на те саме засуджений?
Dar celălalt a răspuns și, mustrându-l, i-a zis: “Nu te temi tu de Dumnezeu, când ești sub aceeași osândă?
41 Але ми справедливо засу́джені, і належну заплату за вчинки свої беремо́, — Цей же жодного зла не вчинив“.
Și noi, într-adevăr, suntem drepți, căci primim răsplata cuvenită pentru faptele noastre, dar omul acesta nu a făcut nimic rău.”
42 І сказав до Ісуса: „Спогада́й мене, Господи, коли при́йдеш у Царство Своє!“
El i-a zis lui Isus: “Doamne, adu-ți aminte de mine când vei veni în Împărăția ta”.
43 І промовив до нього Ісус: „Попра́вді кажу́ тобі: ти бу́деш зо Мною сьогодні в раю́!“
Isus i-a zis: “Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în Rai.”
44 Наближалася шоста година, — і те́мрява стала по ці́лій землі аж до години дев'ятої.
Era pe la ceasul al șaselea și s-a făcut întuneric peste toată țara până la ceasul al nouălea.
45 І сонце затьми́лось, і в храмі завіса роздерлась надво́є.
Soarele s-a întunecat, iar perdeaua templului s-a rupt în două.
46 І, скрикнувши голосом гучним, промовив Ісус: „Отче, у руки Твої віддаю Свого духа!“І це прорікши, Він духа віддав.
Isus, strigând cu glas tare, a zis: “Tată, în mâinile Tale Îmi dau duhul Meu!” După ce a spus aceasta, și-a dat ultima suflare.
47 Коли ж сотник побачив, що́ сталось, він Бога просла́вив, говорячи: „Дійсно праведний був Чоловік Цей!“
Când a văzut centurionul ce se făcuse, a slăvit pe Dumnezeu, zicând: “Cu adevărat, acesta era un om drept.”
48 І ввесь на́товп, який зійшовсь на видо́вище це, як побачив, що́ сталось, — бив у гру́ди себе та вертався.
Toate mulțimile care se adunaseră să vadă acest lucru, când au văzut ce s-a făcut, s-au întors acasă bătându-se pe piept.
49 Усі ж знайо́мі Його й ті жінки́, що прийшли були з Ним із Галілеї, здалека стояли й дивились на це.
Toți cunoscuții lui și femeile care îl însoțeau din Galileea stăteau deoparte, privind aceste lucruri.
50 І ось муж, на ім'я́ йому Йо́сип, що був радником синедріону, люди́на шановна і праведна, —
Și iată că era un om numit Iosif, care făcea parte din consiliu, un om bun și drept
51 не пристав він до ради та чину їх, — із Аримате́ї, юдейського міста, що й сам сподівався Божого Царства, —
(nu consimțise la sfatul și la fapta lor), din Arimateea, cetate a iudeilor, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu.
52 цей прийшов до Пилата, і тіла Ісусового став просити.
Acest om s-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus.
53 І Йо́сип, знявши Його, обгорнув у полотно, і покла́в Його в гро́бі, що в скелі був ви́січений, і що в ньому ніко́ли ніхто не лежав.
Acesta l-a dat jos, l-a înfășurat într-o pânză de in și l-a pus într-un mormânt tăiat în piatră, unde nu fusese pus nimeni niciodată.
54 День той був Приготува́ння, і наставала субота.
Era ziua Pregătirii și se apropia Sabatul.
55 А жінки́, що прийшли були з Ним із Галілеї, ішли слідо́м, і вони бачили гро́ба, і як покладене тіло Його.
Femeile care veniseră cu el din Galileea au venit după el și au văzut mormântul și cum fusese pus trupul Lui.
56 Повернувшись, вони наготува́ли па́хощів і мира, а в суботу, за заповіддю, спочивали.
Ele s-au întors și au pregătit miresme și miruri. În Sabat s-au odihnit conform poruncii.
