San Lucas 13
1 En la misma ocasión estaban presentes algunos que le informaron [a Jesús] sobre unos galileos cuya sangre Pilato mezcló con los sacrificios de ellos.
Pă aje vremi orikic dăm regija Galileja ur vinjit la Isus šă jur spus dă Galilejci, a Pilat kari are rimski upravitelj u dat zapovjed pă jej să lji amori kănd jej prinosule žrtvur alu Dimizov ăm Hramu alu Jeruzalem.
2 [Jesús] les preguntó: ¿Piensan ustedes que aquellos galileos eran más pecadores que los demás galileos porque sufrieron esas cosas?
Isus u zăs: “Voj gănđec kă Galilejci ăs maj grešni dă bilo kari alci Galilejc, numa dăm ala rănd kă ur păcăt jej asta?
3 No. Más bien, si ustedes no cambian de mente, todos perecerán de igual manera.
Nu, uopće nu! Šă punjec ureći! Dăkă nu vic ănkăji voj toc isto aša vic fi duhovno morc.
4 O aquellos 18 sobre quienes cayó la torre en Siloé y los mató, ¿piensan que ellos eran más culpables que los demás habitantes de Jerusalén?
Šă gănđec voj kă eje osamnaest lumi kari ur fost amurăc kănd u kăzut tornju alu Siloam asre maj duvinj ominj ăm Jeruzalem?
5 No. Más bien, si ustedes no cambian de mente todos perecerán del mismo modo.
Nu, uopće nu! Dakă nu vic ănkăji, aša toc vic fi duhovno morc.”
6 Les narró esta parábola: Alguien tenía una higuera plantada en su huerto. Fue a buscar fruto en ella y no [lo] halló.
Isus lji spus asta usporedbă: “Are akulo unu om kari ave sămănat ăm vinograd ljemn dă smokvă šă jăl tot vinje šă să ujtă dăkă ăj plod pă ljemn ali nu afla njimika.
7 Y dijo al jardinero: Mira, hace tres años vengo a buscar fruto en esta higuera y no [lo] hallo. ¡Córtala para que no inutilice la tierra!
Šă aša u zăs alu omula šje lukră ăm gard: ‘Ujtăći ajišje! Kă mar tri aj mă ujta pă ljemnusta să aflu plod šă nikad nu am aflat njimik. Tajăl ăndărăt! Adăšje ar čălti pămăntu?’
8 El jardinero respondió: Señor, déjala aún este año, hasta que cave alrededor de ella y [le] eche abono.
Pă aje, omu šje lukra ăm gard u zăs: ‘Domnu, lasă maj unu aj să fijă. Ju uj kapali pă lăngă jăl šă uj punji gnoj.
9 Si se ve que va a producir fruto, [bien], y si no, la cortas.
Dar atunšje u ave plod. Dăkă nu, poc să ăl taj ăndărăt.’”
10 Un sábado enseñaba en una congregación de los judíos.
Pă zua dă sămbăta, Isus ănvăca ăm una dă sinagogur.
11 Una mujer que había estado enferma 18 años estaba [allí] encorvada y no podía levantarse.
Akulo are mujeri kari patale mar osamnaest ej, dă rov duh ăm je kari izazavale bičišug. Je are apljikată žjos šă nu să puće uspravali.
12 Cuando Jesús la vio, [la] llamó y le dijo: ¡Mujer, quedas libre de tu enfermedad!
Isus u skužulitu, šă ju zăs: “Mujeru, slobodnă ješć dăm bičišugu atov.”
13 Le impuso las manos. Al instante se enderezó y glorificaba a Dios.
Atunšje Isus u pus mănjilje aluj pă je, šă je dăm turdată su uspravalit šă su apukat să đe hvală alu Dimizov.
14 Pero el jefe de la congregación se indignó porque Jesús sanó en sábado y decía a la multitud: Hay seis días en los cuales uno debe trabajar. En éstos vengan y sean sanados, y no en sábado.
Ali zapovjedniku dă sinagogă are mirgiš daje kă Isus u ăntrimatu pă zuva dă sămbăta šă jăl su ăntors la eje ominj šă u zăs: “Ăs šinšj (6) zălji ăm una sămptămăna hunđi trăbă să lukri! Dakă gănđec să fijec sănătoš hajde pă una dăm elje zălji, a nu pă sămbăta.”
15 Entonces el Señor le respondió: ¡Hipócritas! ¿Cada uno de ustedes no desata su buey o el asno del establo en sábado y lo lleva a beber?
A Domnu Isus u zăs: “Licemjerilor! Voj fišjec kănd dăzljăgec pă vašjilje šă pă măgari avoštri pă zuva dă sămbăta šă lji dušjec la apă?
16 A ésta hija de Abraham, a quien Satanás ató por 18 años, ¿no le era necesario ser liberada de esta atadura en sábado?
Ali asta mujeri, sămănca alu Abraham, kari Sotona u cănutu ljigată osamnaest ej šă nar ave pravo să fijă dizljigată dăm ala rănd kă pă zuva dă sămbăta?”
17 Al decir estas cosas, todos los que se le oponían quedaban humillados, pero todo el pueblo se regocijaba por las cosas espléndidas que Él hacía.
Pă asta, toc eje kari să protivile as re rušănac. Toc alci ăm gărmadă sur ănfălušăt la toći măndri šă bunji stvarurlje šje Isus făšje.
18 Por tanto dijo: ¿A qué es semejante el reino de Dios, y a qué lo compararé?
Isus u ăntribat: “Alu šjinji are slično kraljevstvo alu Dimizov? Kum samănă kraljevstva alu Dimizov? Ku šje să usporidălenj?
19 Es semejante a un grano de mostaza que un hombre sembró en su huerto. Creció y se convirtió en un árbol, y las aves del cielo anidaron en sus ramas.
Kă kraljevstvo alu Dimizov aj ka gorušičino sămănca kari ăj tari mikă pă kari om u lotu šă u sămănat ăm garduš šă u krešći šă u fost mari ljemn šă vrăbujilje u făkut skujbur ăm granur.”
20 Y otra vez dijo: ¿A qué compararé el reino de Dios?
Jară u ăntribat: “Ku šje să usporidălenj kraljevstvo alu Dimizov?
21 Es semejante a [la] levadura que una mujer echó en tres medidas de harina hasta que todo fue leudado.
Kraljevstvo alu Dimizov ăj ka kum mujere ari kvasac să misălaskă mari količină dă făjnă, aša kutotu să să potă răđika.”
22 En su viaje a Jerusalén, [Jesús] enseñaba en las ciudades y aldeas por donde pasaba.
Isus putuvule ăm Jeruzalem, prošule ăm mulći varušur šă satur šă pă akulo ănvăca
23 Y alguien le preguntó: Señor, ¿son pocos los que se salvan? Él le contestó:
Atunšje šjinjiva lu ăntribat pă jăl: “Domnu u spasali Dimizov čar pucănj ominj?” Šă Isus u zăs alor:
24 Esfuércense a entrar por la puerta angosta, porque muchos procurarán entrar y no podrán.
“Uša dă nor ăj uskă. Borulecăvă tari să tunăc ăm nontru. Ju vă pot zăšji kă mulc ur ănšjirka să tunji ali nor puće.
25 Después que el amo de casa cierre la puerta, aunque [algunos] que estén afuera comiencen a golpearla y digan: Señor, ábrenos, les responderá: No sé quiénes son ustedes.
Vreme u vinji kănd gospodaru dă kasa su riđika šă u ănćižji uša atunšje. Voj pă alta parći vic apuka să kukunjec šă vic aruga: ‘Domnu, dăsvă păntru noj.’ Šă vorba aluj u fi: ‘Ju nu šćuv dă hunđi ščec voj.’
26 Entonces dirán: Delante de Ti comimos y bebimos, y enseñaste en nuestras plazas.
Voj vic apuka să zăšjec pă aje: ‘Ali noj anj but šă anj mănkat ku činji kănd ănvăcaj pă ulicurlje anoštri.’
27 Él les contestará: No sé de dónde son. ¡Apártense de Mí todos, hacedores de injusticia!
Šă jăl u zăšji maj undată: ‘Ju vam zăs kă nu šćuv dă hunđi ščec. Fužjec dă la minji, voj ominjilor rej!’
28 Allí será el llanto y el crujido de los dientes cuando vean a Abraham, a Isaac, a Jacob y a todos los profetas en el reino de Dios, y ustedes sean lanzados fuera.
Da akulo vic plănžji šă vic kărcăji ku đinci šă vic fi mirgiš kănd vic viđe pă Abraham, Izak šă pă Jakov šă pă toc proroci ăm kraljevstva alu Dimizov, ali voj vic fi vărljic afară.
29 Vendrán del oriente, del occidente, del norte y del sur, y se reclinarán [a comer] en el reino de Dios.
Šă eje kari ur šăđe la masă pă nuntă ăm kraljevstva alu Dimizov ur vinji dă pă Istok, Zapad, Sjever, šă dă pă Jug.
30 Piensen: Hay últimos que serán primeros, y primeros que serán últimos.
Băgăc sama kă orikic kari ăs aku maj pucăn važni ur fi maj mar, a hej kari ăs aku maj mar ur fi maj mišj.”
31 En aquella hora llegaron unos fariseos que le dijeron: Sal y escápate de aquí porque Herodes quiere matarte.
Orikic farizej ur vinjit la Isus ăm aje ista ză, să ăl ămpurušjaskă. Šă ju zăs: “Herod gănđešći să či amori. Dăm ala rănd lasă lokusta šă dući pă altu lok.”
32 Les dijo: Vayan, digan a aquella zorra: Mira, hoy y mañana echo fuera demonios y realizo sanidades, y al tercer [día] termino mi obra.
Isus u ăntors vorba: “Dušjecăvă šă zăšjec alu lisicurljelje: ‘Ju măn pă drašj afară šă ozdravalaskă pă bičež. Ju uj fašji aša astăs, šă mănji šă tek ăm treća zuva uj zavăršăli.’
33 Pero me es necesario ir hoy, mañana y el día siguiente, porque no es posible que un profeta perezca fuera de Jerusalén.
Ali ju trăbă să fjuv pă kalje astăs, mănji šă treća zuva, izgledalešči kă nu slobut proroku să mori afară dăm Jeruzalem.
34 ¡Jerusalén, Jerusalén, que matas a los profetas y apedreas a los que te son enviados! ¡Cuántas veces quise recoger a tus hijos como una gallina a sus polluelos bajo sus alas, y no quisiste!
O Jeruzaleme, Jeruzaleme tu kari aj amurăt pă proroc šă aj vărljit petri pă eje kari Dimizov vu mănat la činji! Kiči răndur am gănđit să branalesk pă kupiji atej ka găjna pă pujiš dăsup haripilješ, ali voj nu gănđec!
35 Consideren que su casa queda desolada. Les digo: Que de ningún modo me verán hasta que digan: ¡Bendito el que viene en Nombre del Señor!
Ujtăći aku! Kasa ata ăj lăsată săngură golă. Šă nu mic viđe păn šje nu vic zăšji: ‘Blagoslovulit să fijă kari vinji ăm numilje alu Domnu!’”
