От Марка святое благовествование 12
1 И начат им в притчах глаголати: виноград насади человек, и огради оплотом, и ископа точило, и созда столп, и предаде его тяжателем, и отиде.
Și a început să le vorbească în parabole. “Un om a plantat o vie, a pus un gard în jurul ei, a săpat o groapă pentru presa de vin, a construit un turn, a dat-o în arendă unui fermier și a plecat în altă țară.
2 И посла к тяжателем во время раба, да от тяжатель приимет от плода винограда:
Când a venit vremea, a trimis un servitor la fermier pentru a lua de la acesta partea lui din roadele viei.
3 они же емше его биша и отослаша тща.
L-au prins, l-au bătut și l-au trimis departe cu mâna goală.
4 И паки посла к ним другаго раба: и того камением бивше, пробиша главу ему и послаша безчестна.
El a trimis din nou un alt slujitor la ei; dar ei au aruncat cu pietre în el, l-au rănit la cap și l-au trimis departe cu un tratament rușinos.
5 И паки иного посла: и того убиша: и многи ины, овы убо биюще, овы же убивающе.
A trimis iarăși un altul, și l-au omorât pe el și pe mulți alții, bătându-i pe unii și omorându-i pe alții.
6 Еще убо единаго сына име возлюбленнаго своего, посла и того к ним последи, глаголя, яко усрамятся сына моего.
De aceea, având încă unul, fiul său preaiubit, l-a trimis ultimul la ei, zicând: “Îl vor respecta pe fiul meu”.
7 Они же тяжателе реша к себе, яко сей есть наследник: приидите, убием его, и наше будет наследствие.
Dar țăranii aceia au zis între ei: “Acesta este moștenitorul. Haideți să-l omorâm și moștenirea va fi a noastră'.
8 И емше его убиша и извергоша его вон из винограда.
L-au luat, l-au ucis și l-au aruncat afară din vie.
9 Что убо сотворит господь винограда? Приидет и погубит тяжатели и даст виноград инем.
Ce va face, așadar, stăpânul viei? Va veni și îi va nimici pe fermieri și va da via altora.
10 Ни Писания ли сего чли есте: камень, егоже не в ряду сотвориша зиждущии, сей бысть во главу угла:
N-ați citit măcar Scriptura aceasta: “Piatra pe care au respins-o zidarii a fost numit șef de colț.
11 от Господа бысть сие, и есть дивно во очию нашею?
Aceasta a fost de la Domnul. Este minunat în ochii noștri”?”?
12 И искаху Его яти, и убояшася народа: разумеша бо, яко к ним притчу рече: и оставльше Его отидоша.
Ei au încercat să-L prindă, dar se temeau de mulțime, pentru că au înțeles că vorbea pilda împotriva lor. L-au lăsat și au plecat.
13 И послаша к Нему некия от фарисей и иродиан, да Его обольстят словом.
Au trimis la el pe unii dintre farisei și dintre erodieni, ca să-l prindă cu vorba.
14 Они же пришедше глаголаша Ему: Учителю, вемы, яко истинен еси и не радиши ни о комже: не зриши бо на лице человеков, но воистинну пути Божию учиши: достоит ли кинсон кесареви дати, или ни? Дамы ли, или не дамы?
După ce au venit, l-au întrebat: “Învățătorule, știm că ești cinstit și că nu te înfrânezi de la nimeni, căci nu ești părtinitor față de nimeni, ci înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu. Este sau nu este drept să plătim impozite Cezarului?
15 Он же ведый их лицемерие, рече им: что Мя искушаете? Принесите Ми пенязь, да вижу.
Să dăm, sau să nu dăm?” Dar El, cunoscând ipocrizia lor, le-a zis: “De ce Mă puneți la încercare? Aduceți-mi un denar, ca să-l văd”.
16 Они же принесоша. И глагола им: чий образ сий и написание? Они же реша Ему: кесарев.
Și au adus-o. El le-a întrebat: “A cui este acest chip și această inscripție?” I-au spus: “A lui Cezar”.
17 И отвещав Иисус рече им: воздадите кесарева кесареви и Божия Богови. И чудишася о Нем.
Isus le-a răspuns: “Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Ei s-au minunat foarte mult de el.
18 И приидоша саддукее к Нему, иже глаголют воскресению не быти: и вопросиша Его, глаголюще:
Au venit la El niște saduchei, care ziceau că nu există înviere. L-au întrebat, zicând:
19 Учителю, Моисей написа нам, яко аще кому брат умрет и оставит жену, а чад не оставит: да поймет брат его жену его и воскресит семя брату своему.
“Învățătorule, Moise ne-a scris: “Dacă un frate al unui om moare și lasă în urma lui o soție și nu lasă copii, fratele său să ia pe soția lui și să ridice urmași fratelui său”.
20 Седмь братий бе: и первый поят жену и умирая не остави семене:
Erau șapte frați. Primul și-a luat o soție și, murind, nu a lăsat urmași.
21 и вторый поят ю и умре, и ни той остави семене: и третий такожде:
Al doilea a luat-o și a murit, fără să lase copii în urma lui. Al treilea, la fel;
22 и пояша ю седмь и не оставиша семене: последи же всех умре и жена.
iar cei șapte au luat-o și nu au lăsat copii. Ultima dintre toate, femeia a murit și ea.
23 В воскресение убо, егда воскреснут, которому их будет жена: седмь бо имеша ю жену.
La înviere, când vor învia, a cui soție va fi ea dintre ei? Căci cei șapte au avut-o ca soție.”
24 И отвещав Иисус рече им: не сего ли ради прельщаетеся, не ведуще Писания, ни силы Божия?
Isus le-a răspuns: “Nu cumva vă înșelați, pentru că nu cunoașteți Scripturile și puterea lui Dumnezeu?
25 Егда бо из мертвых воскреснут, ни женятся, ни посягают, но суть яко Ангели на небесех:
Căci, când vor învia din morți, nici nu se vor căsători, nici nu vor fi dați în căsătorie, ci vor fi ca îngerii din ceruri.
26 о мертвых же, яко востают, несте ли чли в книгах Моисеовых, при купине яко рече ему Бог, глаголя: Аз Бог Авраамов и Бог Исааков и Бог Иаковль?
Dar despre morți, despre faptul că vor învia, n-ați citit în cartea lui Moise, despre Tufișul, cum i-a vorbit Dumnezeu, zicând: “Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”?
27 Несть Бог мертвых, но Бог живых: вы убо много прельщаетеся.
El nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii. Prin urmare, vă înșelați amarnic”.
28 И приступль един от книжник, слышав их стязающихся и видев, яко добре отвеща им, вопроси Его: кая есть первая всех заповедий?
Unul dintre cărturari, venind și auzindu-i pe ei întrebând împreună, și știind că le răspunsese bine, L-a întrebat: “Care poruncă este cea mai mare dintre toate?”
29 Иисус же отвеща ему: яко первейши всех заповедий: слыши, Израилю, Господь Бог ваш Господь един есть:
Isus a răspuns: “Cel mai mare este: “Ascultă, Israele, Domnul Dumnezeul nostru, Domnul este unul.
30 и возлюбиши Господа Бога твоего всем сердцем твоим, и всею душею твоею, и всем умом твоим, и всею крепостию твоею: сия есть первая заповедь.
Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta. Aceasta este prima poruncă.
31 И вторая подобна ей: возлюбиши ближняго своего яко сам себе. Болшая сею ина заповедь несть.
Cea de-a doua este așa: “Ce este a doua poruncă? “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Nu există altă poruncă mai mare decât acestea”.”
32 И рече Ему книжник: добре, Учителю, воистинну рекл еси, яко един есть Бог, и несть ин разве Его:
Cărturarul i-a zis: “Cu adevărat, învățătorule, bine ai spus că El este unul și nu este altul decât El;
33 и еже любити Его всем сердцем, и всем разумом, и всею душею, и всею крепостию: и еже любити ближняго яко себе, боле есть всех всесожжений и жертв.
și a-L iubi pe El cu toată inima, cu toată mintea, cu tot sufletul și cu toată puterea și a iubi pe aproapele ca pe sine însuși este mai de preț decât toate arderile de tot și decât toate jertfele.”
34 Иисус же видев, яко смысленно отвеща, рече ему: не далече еси от Царствия Божия. И никтоже смеяше ктому Его вопросити.
Isus, văzând că a răspuns cu înțelepciune, i-a zis: “Nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.” Nimeni nu a mai îndrăznit să-i pună întrebări după aceea.
35 И отвещав Иисус глаголаше, учя в церкви: како глаголют книжницы, яко Христос Сын есть Давидов?
Isus a răspuns, în timp ce învăța în templu: “Cum se face că scribii spun că Hristosul este fiul lui David?
36 Той бо Давид рече Духом Святым: глагола Господь Господеви моему: седи о десную Мене, дондеже положу враги Твоя подножие ногама Твоима.
Căci David însuși a spus în Duhul Sfânt, “Domnul a spus Domnului meu, “Stai la dreapta mea, până ce voi face din vrăjmașii tăi scăunelul picioarelor tale.”
37 Сам убо Давид глаголет Его Господа: и откуду Сын ему есть? И мног народ послушаше Его в сладость.
De aceea însuși David îl numește Domn, și cum ar putea fi fiul său?” Oamenii de rând l-au ascultat cu bucurie.
38 И глаголаше им во учении Своем: блюдитеся от книжник, хотящих во одеяниих ходити, и целования на торжищих,
În învățătura sa, el le spunea: “Feriți-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi, să primească salutări în piețe,
39 и преждеседания на сонмищих, и первовозлежания на вечерях:
să obțină cele mai bune locuri în sinagogi și cele mai bune locuri la sărbători,
40 поядающе домы вдовиц и непщеванием надолзе молящеся, сии приимут лишшее осуждение.
cei care devorează casele văduvelor și care, pentru a se preface, fac rugăciuni lungi. Aceștia vor primi o condamnare mai mare”.
41 И сед Иисус прямо сокровищному хранилищу, зряше, како народ мещет медь в сокровищное хранилище. И мнози богатии вметаху многа.
Isus a șezut în fața vistieriei și a văzut cum mulțimea arunca bani în vistierie. Mulți dintre cei bogați au aruncat mult.
42 И пришедши едина вдовица убога, вверже лепте две, еже есть кодрант.
O văduvă săracă a venit și a aruncat două monede mici de aramă, care sunt cât o monedă de un pătrar.
43 И призвав ученики Своя, рече им: аминь глаголю вам, яко вдовица сия убогая множае всех вверже вметающих в сокровищное хранилище:
El și-a chemat discipolii și le-a spus: “Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei care dau în vistierie,
44 вси бо от избытка своего ввергоша: сия же от лишения своего вся, елика имеяше, вверже, все житие свое.
căcitoți au dat din belșugul lor, dar ea, din sărăcia ei, a dat tot ce avea ca să trăiască.”
