< Apocalipsa 10 >
1 Am văzut un înger puternic coborând din cer, îmbrăcat într-un nor. Un curcubeu era pe capul lui. Fața lui era ca soarele și picioarele lui erau ca niște stâlpi de foc.
2 El avea în mână o carte mică și deschisă. Și-a pus piciorul drept pe mare și piciorul stâng pe pământ.
3 A strigat cu glas tare, cum răcnește un leu. Când a strigat, cele șapte tunete și-au scos glasurile.
4 Când au răsunat cele șapte tunete, eram pe punctul de a scrie, dar am auzit un glas din cer care spunea: “Sigilează lucrurile pe care le-au spus cele șapte tunete și nu le scrie.”
5 Îngerul pe care l-am văzut stând în picioare pe mare și pe uscat și-a ridicat mâna dreaptă spre cer
6 și a jurat pe Cel ce trăiește în vecii vecilor, care a creat cerul și lucrurile care sunt în el, pământul și lucrurile care sunt în el, marea și lucrurile care sunt în ea, că nu va mai fi nici o întârziere, (aiōn )
7 ci în zilele glasului celui de-al șaptelea înger, când va suna, atunci se va sfârși taina lui Dumnezeu, după cum a spus robilor Săi, proorocii.
8 Glasul pe care l-am auzit din cer, care vorbea din nou cu mine, a zis: “Du-te și ia cartea deschisă în mâna îngerului care stă pe mare și pe uscat.”
9 M-am dus la înger și i-am spus să-mi dea cărticica. Mi-a spus: “Ia-l și mănâncă. Îți va amărî stomacul, dar în gură va fi dulce ca mierea”.
10 Am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat-o. A fost dulce ca mierea în gura mea. După ce am mâncat-o, stomacul mi s-a făcut amar.
11 Ei mi-au spus: “Trebuie să profețești din nou peste multe popoare, națiuni, limbi și împărați.”
