Marcu 6
1 Și a ieșit de acolo. A venit în țara lui și discipolii lui L-au urmat.
He went out from there and came to his hometown, and his disciples followed him.
2 Când a venit Sabatul, a început să învețe în sinagogă și mulți care îl auzeau erau uimiți și ziceau: “De unde are omul acesta aceste lucruri?” și: “Ce înțelepciune i-a fost dată acestui om, de se fac prin mâinile lui asemenea lucruri mărețe?
When the Sabbath came, he taught in the synagogue. Many people heard him and they were amazed. They said, “Where did he get these teachings?” “What is this wisdom that has been given to him?” “What are these miracles that he does with his hands?”
3 Nu cumva acesta este tâmplarul, fiul Mariei și fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Nu cumva surorile lui sunt aici cu noi?” Așa că s-au supărat pe el.
“Is this not the carpenter, the son of Mary and the brother of James and Joses and Judas and Simon? Are his sisters not here with us?” They were offended by Jesus.
4 Isus le-a zis: “Un prooroc nu este lipsit de cinste decât în țara lui, între rudele lui și în casa lui.”
Then Jesus said to them, “A prophet is not without honor, except in his hometown and among his own relatives and in his own household.”
5 Acolo nu a putut face nicio lucrare măreață, decât că și-a pus mâinile peste câțiva bolnavi și i-a vindecat.
He was unable to do any mighty work, except to lay his hands on a few sick people and heal them.
6 El se mira din cauza necredinței lor. A mers prin sate și a învățat.
He was amazed at their unbelief. Then he went around the villages teaching.
7 A chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi; și le-a dat putere asupra duhurilor necurate.
Then he called the twelve and began to send them out two by two, and he gave them authority over the unclean spirits,
8 Le-a poruncit să nu-și ia nimic pentru călătorie, în afară de un toiag, doar un toiag: nici pâine, nici portofel, nici bani în pungă,
and instructed them to take nothing for their journey, except a staff—no bread, no bag, and no money in their belts—
9 ci să poarte sandale și să nu-și pună două tunici.
but to wear sandals, and not to wear two tunics.
10 El le-a spus: “Oriunde intrați într-o casă, rămâneți acolo până când veți pleca de acolo.
He said to them, “Whenever you enter a house, remain until you go away from there.
11 Oricine nu vă va primi și nu vă va asculta, când plecați de acolo, scuturați praful de sub picioarele voastre ca mărturie împotriva lor. Cu siguranță, vă spun că, în ziua judecății, va fi mai ușor de suportat pentru Sodoma și Gomora decât pentru acest oraș!”
If any town will not receive you or listen to you, when you leave that place, shake the dust off your feet as a testimony to them.”
12 Ei au ieșit și propovăduiau oamenilor să se pocăiască.
They went out and proclaimed that people should turn away from their sins.
13 Au scos mulți demoni, au uns cu untdelemn pe mulți bolnavi și i-au vindecat.
They cast out many demons, and anointed many sick people with oil and healed them.
14 Regele Irod a auzit aceasta, căci numele lui devenise cunoscut, și a zis: “Ioan Botezătorul a înviat din morți și de aceea aceste puteri lucrează în el.”
King Herod heard this, for Jesus' name had become well known. Some were saying, “John the Baptist has been raised from the dead, and that is why these miraculous powers are at work in him.”
15 Alții însă spuneau: “El este Ilie”. Alții au spus: “Este un profet sau ca unul dintre profeți”.
Some others said, “He is Elijah.” Still others said, “He is a prophet, like one of the prophets in ancient times.”
16 Dar Irod, când a auzit acestea, a zis: “Acesta este Ioan, pe care l-am decapitat. A înviat din morți”.
But when Herod heard this he said, “John, whom I beheaded, has been raised.”
17 Căci însuși Irod trimisese să-l aresteze pe Ioan și-l legase în închisoare din cauza Irodiadei, soția fratelui său Filip, pentru că se căsătorise cu ea.
For Herod sent to have John arrested and he had him bound in prison on account of Herodias (his brother Philip's wife), because he had married her.
18 Căci Ioan îi spusese lui Irod: “Nu-ți este îngăduit să ai pe soția fratelui tău”.
For John told Herod, “It is not lawful for you to have your brother's wife.”
19 Irodiada s-a pus împotriva lui și a vrut să-l ucidă, dar nu a putut,
But Herodias held on to anger against him and wanted to kill him, but she could not,
20 pentru că Irod se temea de Ioan, știind că este un om drept și sfânt, și l-a păstrat în siguranță. Când îl auzea, făcea multe lucruri și îl asculta cu plăcere.
for Herod feared John; he knew that he was a righteous and holy man, and he kept him safe. Listening to him made him greatly upset, yet he heard him gladly.
21 Atunci a venit o zi potrivită, când Irod, de ziua lui de naștere, a dat o cină pentru nobilii săi, pentru arhierei și pentru căpeteniile Galileii.
Then the opportunity came when Herod had his birthday and he made a dinner for his officials, and his commanders, and leaders of Galilee.
22 Când însăși fiica Irodiadei a intrat și a dansat, a plăcut lui Irod și celor care stăteau cu el. Regele i-a spus tinerei: “Cere-mi tot ce vrei și îți voi da”.
The daughter of Herodias herself came in and danced for them, and she pleased Herod and his dinner guests. The king said to the girl, “Ask me for anything you want and I will give it to you.”
23 El i-a jurat: “Orice îmi vei cere, îți voi da, până la jumătate din regatul meu.”
He swore to her saying, “Whatever you ask of me, I will give you, up to half of my kingdom.”
24 Ea a ieșit și a zis mamei sale: “Ce să cer?” Ea a spus: “Capul lui Ioan Botezătorul”.
She went out and said to her mother, “What should I ask him for?” She said, “The head of John the Baptist.”
25 Ea a venit îndată la rege și i-a zis: “Vreau să-mi dai acum capul lui Ioan Botezătorul pe un platou.”
She immediately hurried back to the king, and she asked, saying, “I want you to give me, right now, the head of John the Baptist on a wooden platter.”
26 Împăratul a fost foarte mâhnit, dar, de dragul jurămintelor sale și al invitaților la masă, n-a vrut să o refuze.
Though this deeply grieved the king, he could not refuse her request because of the oath he had made and because of his dinner guests.
27 Imediat, regele a trimis un soldat din garda sa și a poruncit să aducă capul lui Ioan; acesta s-a dus și l-a decapitat în închisoare,
So the king sent a soldier from his guard and commanded him to bring him John's head. The guard went and beheaded him in the prison.
28 i-a adus capul pe un platou și l-a dat tinerei domnișoare, iar tânăra domnișoară l-a dat mamei sale.
He brought his head on a platter and gave it to the girl, and the girl gave it to her mother.
29 Ucenicii Lui, auzind aceasta, au venit, au luat trupul Lui și l-au pus într-un mormânt.
When his disciples heard of this, they came and took his body and placed it in a tomb.
30 Apostolii s-au adunat la Isus și I-au povestit tot ce făcuseră și tot ce învățaseră.
The apostles returned to Jesus and told him all that they had done and taught.
31 El le-a zis: “Veniți într-un loc pustiu și odihniți-vă puțin.” Căci erau mulți care veneau și plecau, și nu aveau timp liber nici măcar să mănânce.
Then he said to them, “Come away by yourselves into a deserted place and rest a while.” For many were coming and going, and they did not even have time to eat.
32 Ei s-au dus cu barca într-un loc pustiu, singuri.
So they went away in the boat to a deserted place by themselves.
33 Văzându-i mergând, mulți l-au recunoscut și au alergat acolo pe jos din toate cetățile. Au ajuns înaintea lor și au venit împreună la el.
But they saw them leaving and many recognized them, and they ran there together on foot from all the towns, and they arrived there before them.
34 Isus a ieșit, a văzut o mulțime mare și i s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi fără păstor; și a început să-i învețe multe lucruri.
When they came ashore, he saw a great crowd and he had compassion on them because they were like sheep without a shepherd. So he began to teach them many things.
35 Când s-a făcut târziu, discipolii Lui au venit la El și i-au spus: “Locul acesta este pustiu și este târziu.
When the hour was late, his disciples came to him and said, “This is a deserted place and the hour is already late.
36 Trimiteți-i afară, ca să meargă în ținutul și în satele din jur și să-și cumpere pâine, căci nu au ce mânca.”
Send them away so that they may go into the nearby countryside and villages to buy something to eat for themselves.”
37 Dar El le-a răspuns: “Dați-le voi ceva de mâncare.” L-au întrebat: “Să mergem să cumpărăm pâine în valoare de două sute de denari și să le dăm ceva de mâncare?”.
But he answered and said to them, “You give them something to eat.” They said to him, “Can we go and buy two hundred denarii worth of bread and give it to them to eat?”
38 El le-a zis: “Câte pâini aveți? Mergeți să vedeți.” Când au aflat, au spus: “Cinci și doi pești”.
He said to them, “How many loaves do you have? Go and see.” When they found out, they said, “Five loaves and two fish.”
39 Și le-a poruncit să se așeze toți în grupuri pe iarba verde.
He commanded all the people to sit down in groups upon the green grass.
40 Și s-au așezat în rânduri, cu sutele și cu cincizeci.
They sat down in groups of hundreds and fifties.
41 A luat cele cinci pâini și cei doi pești; și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile, pe care le-a dat ucenicilor Săi ca să le pună înaintea lor, iar cei doi pești i-a împărțit la toți.
He took the five loaves and the two fish, and looking up to heaven he blessed and broke the loaves and gave them to the disciples to set before the people. He also divided the two fish among them all.
42 Toți au mâncat și s-au săturat.
They all ate until they were satisfied.
43 Au luat douăsprezece coșuri pline cu bucățile frânte și cu peștii.
They took up broken pieces of bread, twelve baskets full, and also pieces of the fish.
44 Cei care au mâncat pâinile au fost cinci mii de oameni.
There were five thousand men who ate the loaves.
45 Și îndată a pus pe ucenicii Săi să se urce în corabie și să meargă mai departe, în cealaltă parte, la Betsaida, în timp ce El însuși a trimis mulțimea.
Immediately he made his disciples get into the boat and go ahead of him to the other side, to Bethsaida, while he sent the crowd away.
46 După ce și-a luat rămas bun de la ei, s-a urcat pe munte ca să se roage.
When they were gone, he went up the mountain to pray.
47 Când s-a făcut seară, corabia era în mijlocul mării, iar el era singur pe uscat.
Evening came, and the boat was now in the middle of the sea, and he was alone on land.
48 Văzându-i chinuiți la vâslit, pentru că vântul le era potrivnic, pe la a patra strajă a nopții, a venit la ei, mergând pe mare; și ar fi vrut să treacă pe lângă ei,
He saw that they straining against the oars, for the wind was against them. About the fourth watch of the night he came to them, walking on the sea, and he wanted to pass by them.
49 dar ei, când l-au văzut mergând pe mare, au crezut că este o fantomă și au strigat;
But when they saw him walking on the sea, they thought he was a ghost and cried out,
50 pentru că toți l-au văzut și s-au tulburat. Dar el a vorbit imediat cu ei și le-a spus: “Înveseliți-vă! Eu sunt! Nu vă temeți!”.
because they saw him and were terrified. Immediately he spoke to them and said to them, “Be courageous! It is I! Do not be afraid!”
51 S-a urcat cu ei în barcă, iar vântul a încetat, iar ei erau foarte mirați între ei și se minunau;
He got into the boat with them, and the wind ceased blowing. They were completely amazed.
52 pentru că nu înțeleseseră ce se întâmplase cu pâinile, dar aveau inima împietrită.
For they had not understood what the loaves meant. Instead, their hearts were hardened.
53 După ce au trecut dincolo, au ajuns la țărm, la Genesaret, și au acostat la țărm.
When they had crossed over, they came to land at Gennesaret and anchored the boat.
54 După ce au ieșit din barcă, oamenii l-au recunoscut imediat,
When they came out of the boat, the people recognized him immediately,
55 și au alergat în toată regiunea aceea și au început să-i aducă pe cei bolnavi pe saltelele lor acolo unde auziseră că se află.
and they ran throughout the whole region and began to bring the sick on their mats to wherever they heard he was.
56 Oriunde intra — în sate, în orașe sau la țară —, ei îi așezau pe bolnavi în piețe și îl rugau să atingă doar franjurii hainei lui; și toți cei care se atingeau de el se făceau bine.
Wherever he entered into villages, or cities, or into the country, they would put the sick in the marketplaces. They begged him to let them touch the edge of his garment, and as many as touched him were healed.
