Luca 6
1 În al doilea Sabat după cel dintâi, el mergea prin lanurile de grâu. Discipolii lui culegeau căpățânile de grâu și mâncau, frecându-le în mâini.
acarañca parvvaṇo dvitīyadināt paraṁ prathamaviśrāmavāre śasyakṣetreṇa yīśorgamanakāle tasya śiṣyāḥ kaṇiśaṁ chittvā kareṣu marddayitvā khāditumārebhire|
2 Dar unii dintre farisei le-au spus: “De ce faceți ceea ce nu este permis să faceți în ziua de Sabat?”
tasmāt kiyantaḥ phirūśinastānavadan viśrāmavāre yat karmma na karttavyaṁ tat kutaḥ kurutha?
3 Isus le-a răspuns: “N-ați citit ce a făcut David, când a flămânzit, el și cei ce erau cu el,
yīśuḥ pratyuvāca dāyūd tasya saṅginaśca kṣudhārttāḥ kiṁ cakruḥ sa katham īśvarasya mandiraṁ praviśya
4 cum a intrat în casa lui Dumnezeu, a luat și a mâncat pâinea de sărbătoare și a dat și celor ce erau cu el, care nu se poate mânca decât numai pentru preoți?”
ye darśanīyāḥ pūpā yājakān vinānyasya kasyāpyabhojanīyāstānānīya svayaṁ bubhaje saṅgibhyopi dadau tat kiṁ yuṣmābhiḥ kadāpi nāpāṭhi?
5 El le-a răspuns: “Fiul Omului este stăpânul Sabatului”.
paścāt sa tānavadat manujasuto viśrāmavārasyāpi prabhu rbhavati|
6 În altă zi de Sabat, a intrat în sinagogă și învăța. Era acolo un om, căruia i se uscase mâna dreaptă.
anantaram anyaviśrāmavāre sa bhajanagehaṁ praviśya samupadiśati| tadā tatsthāne śuṣkadakṣiṇakara ekaḥ pumān upatasthivān|
7 Cărturarii și fariseii îl urmăreau, ca să vadă dacă nu cumva vindecă în Sabat, ca să găsească o acuzație împotriva lui.
tasmād adhyāpakāḥ phirūśinaśca tasmin doṣamāropayituṁ sa viśrāmavāre tasya svāsthyaṁ karoti naveti pratīkṣitumārebhire|
8 Dar El le cunoștea gândurile; și a zis omului care avea mâna uscată: “Ridică-te și stai în mijloc”. El s-a ridicat și a stat în picioare.
tadā yīśusteṣāṁ cintāṁ viditvā taṁ śuṣkakaraṁ pumāṁsaṁ provāca, tvamutthāya madhyasthāne tiṣṭha|
9 Atunci Isus le-a zis: “Vă voi întreba ceva: “Este îngăduit în Sabat să faci bine sau să faci rău? Să salvezi o viață, sau să ucizi?”
tasmāt tasmin utthitavati yīśustān vyājahāra, yuṣmān imāṁ kathāṁ pṛcchāmi, viśrāmavāre hitam ahitaṁ vā, prāṇarakṣaṇaṁ prāṇanāśanaṁ vā, eteṣāṁ kiṁ karmmakaraṇīyam?
10 S-a uitat la toți și a zis omului: “Întinde-ți mâna”. El a făcut-o, și mâna i-a fost redată la fel de sănătoasă ca și cealaltă.
paścāt caturdikṣu sarvvān vilokya taṁ mānavaṁ babhāṣe, nijakaraṁ prasāraya; tatastena tathā kṛta itarakaravat tasya hastaḥ svasthobhavat|
11 Dar ei erau plini de furie și vorbeau între ei despre ce ar putea să-i facă lui Isus.
tasmāt te pracaṇḍakopānvitā yīśuṁ kiṁ kariṣyantīti parasparaṁ pramantritāḥ|
12 În zilele acelea, s-a dus pe munte să se roage și a stat toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
tataḥ paraṁ sa parvvatamāruhyeśvaramuddiśya prārthayamānaḥ kṛtsnāṁ rātriṁ yāpitavān|
13 Când s-a făcut ziuă, și-a chemat discipolii și a ales dintre ei doisprezece, pe care i-a numit și apostoli:
atha dine sati sa sarvvān śiṣyān āhūtavān teṣāṁ madhye
14 Simon, pe care l-a numit și Petru; Andrei, fratele său; Iacov; Ioan; Filip; Bartolomeu;
pitaranāmnā khyātaḥ śimon tasya bhrātā āndriyaśca yākūb yohan ca philip barthalamayaśca
15 Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Simon, numit Zelota;
mathiḥ thomā ālphīyasya putro yākūb jvalantanāmnā khyātaḥ śimon
16 Iuda, fiul lui Iacov; și Iuda Iscarioteanul, care a devenit și el trădător.
ca yākūbo bhrātā yihūdāśca taṁ yaḥ parakareṣu samarpayiṣyati sa īṣkarīyotīyayihūdāścaitān dvādaśa janān manonītān kṛtvā sa jagrāha tathā prerita iti teṣāṁ nāma cakāra|
17 S-a coborât cu ei și a stat pe un loc drept, cu o mulțime de ucenici ai Lui și cu un mare număr de oameni din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul mării Tirului și al Sidonului, care veniseră să-L asculte și să se vindece de bolile lor,
tataḥ paraṁ sa taiḥ saha parvvatādavaruhya upatyakāyāṁ tasthau tatastasya śiṣyasaṅgho yihūdādeśād yirūśālamaśca soraḥ sīdonaśca jaladhe rodhaso jananihāśca etya tasya kathāśravaṇārthaṁ rogamuktyarthañca tasya samīpe tasthuḥ|
18 precum și de cei care erau tulburați de duhuri necurate; și se vindecau.
amedhyabhūtagrastāśca tannikaṭamāgatya svāsthyaṁ prāpuḥ|
19 Toată mulțimea căuta să se atingă de El, căci ieșea din El o putere și îi vindeca pe toți.
sarvveṣāṁ svāsthyakaraṇaprabhāvasya prakāśitatvāt sarvve lokā etya taṁ spraṣṭuṁ yetire|
20 Și-a ridicat ochii spre ucenicii Săi și a zis: “Ferice de voi, cei săraci! pentru că Împărăția lui Dumnezeu este a ta.
paścāt sa śiṣyān prati dṛṣṭiṁ kutvā jagāda, he daridrā yūyaṁ dhanyā yata īśvarīye rājye vo'dhikārosti|
21 Ferice de voi, care sunteți flămânzi acum! pentru că vei fi umplut. Ferice de voi care plângeți acum, pentru că vei râde.
he adhunā kṣudhitalokā yūyaṁ dhanyā yato yūyaṁ tarpsyatha; he iha rodino janā yūyaṁ dhanyā yato yūyaṁ hasiṣyatha|
22 Ferice de voi, când vă vor urî oamenii, când vă vor respinge, când vă vor batjocori și când vor arunca numele vostru ca fiind rău, din pricina Fiului Omului!
yadā lokā manuṣyasūno rnāmaheto ryuṣmān ṛtīyiṣyante pṛthak kṛtvā nindiṣyanti, adhamāniva yuṣmān svasamīpād dūrīkariṣyanti ca tadā yūyaṁ dhanyāḥ|
23 Bucurați-vă în ziua aceea și săriți de bucurie, căci iată că răsplata voastră este mare în ceruri, pentru că părinții lor au făcut același lucru cu profeții.
svarge yuṣmākaṁ yatheṣṭaṁ phalaṁ bhaviṣyati, etadarthaṁ tasmin dine prollasata ānandena nṛtyata ca, teṣāṁ pūrvvapuruṣāśca bhaviṣyadvādinaḥ prati tathaiva vyavāharan|
24 “Dar vai de voi, care sunteți bogați! Căci ați primit mângâierea voastră.
kintu hā hā dhanavanto yūyaṁ sukhaṁ prāpnuta| hanta paritṛptā yūyaṁ kṣudhitā bhaviṣyatha;
25 Vai de voi, cei ce sunteți plini acum! pentru că vă va fi foame. Vai de voi care râdeți acum, pentru că veți jeli și veți plânge.
iha hasanto yūyaṁ vata yuṣmābhiḥ śocitavyaṁ roditavyañca|
26 Vai, când oamenii vorbesc de bine despre tine! căci părinții lor au făcut același lucru cu profeții mincinoși.
sarvvailākai ryuṣmākaṁ sukhyātau kṛtāyāṁ yuṣmākaṁ durgati rbhaviṣyati yuṣmākaṁ pūrvvapuruṣā mṛṣābhaviṣyadvādinaḥ prati tadvat kṛtavantaḥ|
27 Dar Eu vă spun vouă, celor ce auziți: iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc,
he śrotāro yuṣmabhyamahaṁ kathayāmi, yūyaṁ śatruṣu prīyadhvaṁ ye ca yuṣmān dviṣanti teṣāmapi hitaṁ kuruta|
28 binecuvântați pe cei ce vă blestemă și rugați-vă pentru cei ce vă maltratează.
ye ca yuṣmān śapanti tebhya āśiṣaṁ datta ye ca yuṣmān avamanyante teṣāṁ maṅgalaṁ prārthayadhvaṁ|
29 Celui ce vă lovește peste obraz, oferiți-i și celălalt obraz; și celui ce vă ia haina, nu-i reține și haina.
yadi kaścit tava kapole capeṭāghātaṁ karoti tarhi taṁ prati kapolam anyaṁ parāvarttya sammukhīkuru punaśca yadi kaścit tava gātrīyavastraṁ harati tarhi taṁ paridheyavastram api grahītuṁ mā vāraya|
30 Dați oricui vă cere și nu cereți celui care vă ia bunurile să vi le dea înapoi.
yastvāṁ yācate tasmai dehi, yaśca tava sampattiṁ harati taṁ mā yācasva|
31 “Fă-le și tu cum vrei să facă oamenii cu tine.
parebhyaḥ svān prati yathācaraṇam apekṣadhve parān prati yūyamapi tathācarata|
32 Dacă iubești pe cei ce te iubesc, ce merite ai tu? Căci chiar și păcătoșii îi iubesc pe cei care îi iubesc.
ye janā yuṣmāsu prīyante kevalaṁ teṣu prīyamāṇeṣu yuṣmākaṁ kiṁ phalaṁ? pāpilokā api sveṣu prīyamāṇeṣu prīyante|
33 Dacă faceți bine celor ce vă fac bine, ce merite aveți voi? Căci și păcătoșii fac la fel.
yadi hitakāriṇa eva hitaṁ kurutha tarhi yuṣmākaṁ kiṁ phalaṁ? pāpilokā api tathā kurvvanti|
34 Dacă dați cu împrumut celor de la care sperați să primiți, ce merite aveți? Chiar și păcătoșii împrumută păcătoșilor, pentru a primi înapoi la fel de mult.
yebhya ṛṇapariśodhasya prāptipratyāśāste kevalaṁ teṣu ṛṇe samarpite yuṣmākaṁ kiṁ phalaṁ? punaḥ prāptyāśayā pāpīlokā api pāpijaneṣu ṛṇam arpayanti|
35 Dar iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți binele și împrumutați, fără să așteptați nimic în schimb; și răsplata voastră va fi mare și veți fi copiii Celui Preaînalt, căci El este binevoitor față de cei nerecunoscători și răi.
ato yūyaṁ ripuṣvapi prīyadhvaṁ, parahitaṁ kuruta ca; punaḥ prāptyāśāṁ tyaktvā ṛṇamarpayata, tathā kṛte yuṣmākaṁ mahāphalaṁ bhaviṣyati, yūyañca sarvvapradhānasya santānā iti khyātiṁ prāpsyatha, yato yuṣmākaṁ pitā kṛtaghnānāṁ durvṭattānāñca hitamācarati|
36 “De aceea fiți milostivi, așa cum și Tatăl vostru este milostiv.
ata eva sa yathā dayālu ryūyamapi tādṛśā dayālavo bhavata|
37 Nu judecați, și nu vei fi judecat. Nu condamnați, și nu vei fi condamnat. Eliberați, și vei fi eliberat.
aparañca parān doṣiṇo mā kuruta tasmād yūyaṁ doṣīkṛtā na bhaviṣyatha; adaṇḍyān mā daṇḍayata tasmād yūyamapi daṇḍaṁ na prāpsyatha; pareṣāṁ doṣān kṣamadhvaṁ tasmād yuṣmākamapi doṣāḥ kṣamiṣyante|
38 “Dați și vi se va da; o măsură bună, presată, zdruncinată și plină, vi se va da. Căci cu aceeași măsură cu care măsurați, vi se va măsura înapoi.”
dānānidatta tasmād yūyaṁ dānāni prāpsyatha, varañca lokāḥ parimāṇapātraṁ pradalayya sañcālya proñcālya paripūryya yuṣmākaṁ kroḍeṣu samarpayiṣyanti; yūyaṁ yena parimāṇena parimātha tenaiva parimāṇena yuṣmatkṛte parimāsyate|
39 Și le-a spus o pildă. “Poate orbul să călăuzească pe orb? Nu vor cădea amândoi într-o groapă?
atha sa tebhyo dṛṣṭāntakathāmakathayat, andho janaḥ kimandhaṁ panthānaṁ darśayituṁ śaknoti? tasmād ubhāvapi kiṁ gartte na patiṣyataḥ?
40 Un ucenic nu este mai presus de învățătorul său, dar fiecare, când va fi pe deplin instruit, va fi ca învățătorul său.
guroḥ śiṣyo na śreṣṭhaḥ kintu śiṣye siddhe sati sa gurutulyo bhavituṁ śaknoti|
41 De ce vedeți paiul de paie care este în ochiul fratelui vostru, dar nu vă gândiți la bârna care este în ochiul vostru?
aparañca tvaṁ svacakṣuṣi nāsām adṛṣṭvā tava bhrātuścakṣuṣi yattṛṇamasti tadeva kutaḥ paśyami?
42 Sau cum poți să-i spui fratelui tău: “Frate, lasă-mă să scot paiul din ochiul tău”, când tu însuți nu vezi bârna care este în ochiul tău? Ipocritule! Îndepărtează mai întâi bârna din ochiul tău și apoi vei putea vedea limpede ca să îndepărtezi paiul care este în ochiul fratelui tău.
svacakṣuṣi yā nāsā vidyate tām ajñātvā, bhrātastava netrāt tṛṇaṁ bahiḥ karomīti vākyaṁ bhrātaraṁ kathaṁ vaktuṁ śaknoṣi? he kapaṭin pūrvvaṁ svanayanāt nāsāṁ bahiḥ kuru tato bhrātuścakṣuṣastṛṇaṁ bahiḥ karttuṁ sudṛṣṭiṁ prāpsyasi|
43 “Căci nu este pom bun care să dea roade putrede, nici pom putred care să dea roade bune.
anyañca uttamastaruḥ kadāpi phalamanuttamaṁ na phalati, anuttamataruśca phalamuttamaṁ na phalati kāraṇādataḥ phalaistaravo jñāyante|
44 Căci fiecare pom se cunoaște după rodul său. Căci oamenii nu culeg smochine din spini, nici struguri din tufișuri de mărăcini.
kaṇṭakipādapāt kopi uḍumbaraphalāni na pātayati tathā śṛgālakolivṛkṣādapi kopi drākṣāphalaṁ na pātayati|
45 Omul bun scoate din comoara bună a inimii sale ceea ce este bun, iar omul rău scoate din comoara rea a inimii sale ceea ce este rău, căci din belșugul inimii vorbește gura lui.
tadvat sādhuloko'ntaḥkaraṇarūpāt subhāṇḍāgārād uttamāni dravyāṇi bahiḥ karoti, duṣṭo lokaścāntaḥkaraṇarūpāt kubhāṇḍāgārāt kutsitāni dravyāṇi nirgamayati yato'ntaḥkaraṇānāṁ pūrṇabhāvānurūpāṇi vacāṁsi mukhānnirgacchanti|
46 “Pentru ce Mă strigați: “Doamne, Doamne!” și nu faceți ce vă spun Eu?
aparañca mamājñānurūpaṁ nācaritvā kuto māṁ prabho prabho iti vadatha?
47 Oricine vine la Mine, care ascultă cuvintele Mele și le face, vă voi arăta cum este el.
yaḥ kaścin mama nikaṭam āgatya mama kathā niśamya tadanurūpaṁ karmma karoti sa kasya sadṛśo bhavati tadahaṁ yuṣmān jñāpayāmi|
48 El este ca un om care construiește o casă, care a săpat, a mers adânc și a pus temelia pe stâncă. Când s-a ridicat un potop, pârâul s-a izbit de casa aceea și nu a putut să o zdruncine, pentru că era întemeiată pe stâncă.
yo jano gabhīraṁ khanitvā pāṣāṇasthale bhittiṁ nirmmāya svagṛhaṁ racayati tena saha tasyopamā bhavati; yata āplāvijalametya tasya mūle vegena vahadapi tadgehaṁ lāḍayituṁ na śaknoti yatastasya bhittiḥ pāṣāṇopari tiṣṭhati|
49 Darcel care aude și nu face, se aseamănă cu un om care a zidit o casă pe pământ fără temelie, împotriva căreia a izbucnit pârâul și îndată a căzut; și ruina acelei case a fost mare.”
kintu yaḥ kaścin mama kathāḥ śrutvā tadanurūpaṁ nācarati sa bhittiṁ vinā mṛdupari gṛhanirmmātrā samāno bhavati; yata āplāvijalamāgatya vegena yadā vahati tadā tadgṛhaṁ patati tasya mahat patanaṁ jāyate|
