Luca 22
1 Se apropia sărbătoarea azimilor, care se cheamă Paștele.
Наближа́лося ж свято Опрі́сноків, що Па́схою зветься.
2 Preoții cei mai de seamă și cărturarii căutau cum să-L omoare, pentru că se temeau de popor.
А первосвященики й книжники стали шукати, я́к би вбити Його, та боялись наро́ду.
3 Satana a intrat în Iuda, numit și Iscarioteanul, care era numărat între cei doisprezece.
Сатана ж увійшов у Юду, зва́ного Іскаріо́т, одно́го з Дванадцятьо́х.
4 El s-a dus și a vorbit cu preoții cei mai de seamă și cu căpeteniile despre cum să li-l predea.
І він пішов, і почав умовлятися з первосвящениками та начальниками, я́к він видасть Його.
5 Ei s-au bucurat și au fost de acord să-i dea bani.
Ті ж зраділи, і погодилися дати йому срібнякі́в.
6 El a consimțit și a căutat un prilej să li-l predea în absența mulțimii.
І він обіцяв, і шукав відповідного ча́су, щоб їм видати Його без наро́ду.
7 A sosit ziua azimilor, în care trebuia să se jertfească Paștele.
І настав день Опрі́сноків, коли пасху прино́сити в жертву нале́жало.
8 Isus i-a trimis pe Petru și pe Ioan, zicând: “Duceți-vă și pregătiți-ne Paștele, ca să mâncăm.”
І послав Він Петра та Івана, говорячи: „Підіть, і приготуйте нам пасху, щоб її спожили́ ми“.
9 Ei I-au zis: “Unde vrei să ne pregătim?”
А вони запитали Його: „Де́ Ти хочеш, щоб ми приготува́ли?“
10 El le-a zis: “Iată, când veți intra în cetate, vă va întâmpina un om care duce un ulcior cu apă. Urmați-l în casa în care va intra el.
А Він їм відказав: „Ось, як бу́дете вхо́дити в місто, стріне вас чоловік, воду несучи у глекові, — ідіть за ним аж до дому, куди він уві́йде.
11 Spuneți-i stăpânului casei: “Învățătorul vă spune: “Unde este camera de oaspeți, unde pot mânca Paștele cu discipolii mei?””.
І скажіть до госпо́даря дому: Учитель питає тебе: „Де кімна́та, в якій споживу́ зо Своїми учнями пасху?“
12 Îți va arăta o cameră mare, mobilată, în partea de sus. Fă pregătirile acolo”.
I він вам покаже велику го́рницю вистелену: там приготуйте“.
13 S-au dus, au găsit lucrurile așa cum le spusese Isus și au pregătit Paștele.
І вони відійшли, і знайшли, як Він їм говорив, — і зачали́ там готува́ти пасху.
14 Când a sosit ceasul, a șezut la masă cu cei doisprezece apostoli.
А коли настав час, сів до сто́лу, і апо́столи з Ним.
15 Și le-a zis: “Am dorit foarte mult să mănânc acest Paște cu voi înainte de a suferi,
І промовив до них: „Я ду́же бажав спожи́ти цю пасху із вами, перш ніж муки прийму́.
16 căci vă spun că nu voi mai mânca în niciun fel din el până când nu se va împlini în Împărăția lui Dumnezeu.”
Бо кажу́ вам, що вже споживати не буду її, поки спо́вниться в Божому Царстві вона“.
17 A primit un pahar și, după ce a mulțumit, a zis: “Luați și împărțiți-l între voi,
Узявши ж чашу, і вчинивши подяку, Він промовив: „Візьміть її, і поділіть між собою.
18 pentru că vă spun că nu voi mai bea deloc din rodul viței de vie, până când nu va veni Împărăția lui Dumnezeu.”
Кажу́ ж вам, що віднині не питиму Я від оцього пло́ду виноградного, доки Боже Царство не при́йде“.
19 A luat o pâine și, după ce a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o, zicând: “Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi. Faceți aceasta în amintirea mea”.
Узявши ж хліб і вчинивши подяку, поламав і дав їм, проказуючи: „Це тіло Моє, що за вас віддається. Це чиніть на спо́мин про Мене!“
20 La fel, după cină, a luat paharul, zicând: “Paharul acesta este noul legământ în sângele Meu, care se varsă pentru voi.
По вече́рі так само ж і чашу, говорячи: „Оця чаша — Нови́й Заповіт у Моїй крові, що за вас проливається.
21 Dar iată că mâna celui care mă trădează este cu mine pe masă.
Та однак, — за столом ось зо Мною рука Мого зра́дника.
22 Într-adevăr, Fiul Omului merge așa cum a fost hotărât, dar vai de omul prin care este trădat!”
Бо Син Лю́дський іде, як призна́чено; але горе тому чоловікові, хто Його видає!“
23 Și au început să se întrebe între ei care dintre ei era cel ce voia să facă lucrul acesta.
А вони почали́ між собою питати, котри́й з них мав би це вчинити?
24 Între ei s-a iscat și o ceartă, care dintre ei era considerat cel mai mare.
І сталось між ними й змагання, котрий з них уважатися має за більшого.
25 El le-a zis: “Împărații neamurilor îi stăpânesc, iar cei care au autoritate asupra lor sunt numiți “binefăcători”.
Він же промовив до них: „Царі народів панують над ними, а ті, що ними володіють, доброчи́нцями звуться.
26 Dar nu este așa cu voi. Mai degrabă, cel care este mai mare dintre voi să devină ca cel mai mic, iar cel care conduce, ca unul care slujește.
Але не так ви: хто найбільший між вами, нехай буде, як менший, а начальник — як слуга,
27 Căci cine este mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujește? Nu este oare cel care stă la masă? Dar eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujește.
Бо хто більший: чи той, хто сидить при столі, чи хто прислуго́вує? Чи не той, хто сидить при столі? А Я серед вас, як слуга.
28 Dar voi sunteți aceia care ați rămas cu mine în încercările mele.
Ви ж оті, що перетривали зо Мною в споку́сах Моїх,
29 Eu vă dau vouă o împărăție, așa cum Tatăl Meu mi-a dat-o Mie,
і Я вам запові́тую Царство, як Отець Мій Мені заповів,
30 ca să mâncați și să beți la masa Mea în Împărăția Mea. Voi veți sta pe tronuri, judecând cele douăsprezece triburi ale lui Israel.”
щоб ви в Царстві Моїм споживали й пили за столом Моїм, і щоб ви на престолах засіли судити дванадцять племе́н Ізраїлевих“.
31 Domnul a zis: “Simon, Simon, iată că Satana a cerut să vă ia pe toți, ca să vă cerne ca pe grâu;
І промовив Господь: „Си́моне, Си́моне, — ось сатана жадав вас, щоб вас пересі́яти, мов ту пшеницю.
32 dar Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu-ți piardă credința. Tu, după ce te vei fi întors din nou, stabilește-i pe frații tăi”.
Я ж молився за тебе, щоб не зме́ншилась віра твоя; ти ж колись, як наве́рнешся, зміцни браттю свою!“
33 El I-a zis: “Doamne, sunt gata să merg cu Tine și la temniță și la moarte!”
А той відказав Йому: „Господи, я з Тобою готовий іти до в'язниці й на смерть!“
34 El a zis: “Îți spun, Petru, că astăzi nu va cânta cocoșul până nu vei nega de trei ori că Mă cunoști.”
Він же прорік: „Говорю́ тобі, Петре, — півень не заспіває сьогодні, як ти тричі зречешся, що не знаєш Мене“...
35 El le-a zis: “Când v-am trimis fără pungă, fără sac și fără sandale, v-a lipsit ceva?” Ei au spus: “Nimic”.
І Він їм сказав: „Як Я вас посилав без кали́тки, і без торби, і без санда́ль, — чи вам бракувало чого?“Вони ж відказали: „Нічо́го“.
36 Apoi le-a zis: “Dar acum, cine are o pungă, s-o ia și un sac. Cine n-are, să-și vândă haina și să-și cumpere o sabie.
„А тепер — каже їм — хто має калитку, нехай ві́зьме, теж і торбу; хто ж не має, нехай продасть одіж свою та й купить меча.
37 Căci vă spun că trebuie să se împlinească încă în mine ceea ce este scris: “A fost socotit împreună cu călcătorii de lege”. Căci ceea ce mă privește pe mine se împlinește.”
Говорю бо Я вам, що ви́конатися на Мені має й це ось написане: „До злочинців Його зарахо́вано“. Бо те, що про Мене, вико́нується“.
38 Ei au zis: “Doamne, iată două săbii.” El le-a spus: “Ajunge!”.
І сказали вони: „Господи, ось тут два мечі“. А Він їм відказав: „До́сить!“
39 El a ieșit și s-a dus, după obiceiul său, pe Muntele Măslinilor. L-au urmat și discipolii Lui.
І Він вийшов, і пішов за звича́єм на го́ру Оливну. А за Ним пішли учні Його.
40 Când a ajuns la locul acela, le-a zis: “Rugați-vă să nu intrați în ispită.”
А прийшовши на місце, сказав їм: „Моліться, щоб не впасти в спокусу“.
41 S-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat și se ruga, zicând:
А Він Сам, відійшовши від них, як докинути ка́менем, на коліна припав та й молився,
42 “Tată, dacă voiești, depărtează de la Mine paharul acesta. Cu toate acestea, nu voia mea, ci a Ta să se facă”.”
благаючи: „Отче, як волієш, — пронеси́ мимо Мене цю чашу! Та проте — не Моя, а Твоя нехай станеться воля!“
43 Un înger din cer i s-a arătat și l-a întărit.
І Ангол із неба з'явився до Нього, — і додавав Йому сили.
44 Fiind în agonie, el se ruga cu mai multă stăruință. Sudoarea lui a devenit ca niște picături mari de sânge care cădeau pe pământ.
А як був у смерте́льній тривозі, ще пильніш Він молився. І піт Його став, немов каплі крови, що спливали на землю.
45 După ce S-a sculat din rugăciunea Sa, a venit la ucenici și, găsindu-i adormiți din pricina durerii,
І, підвівшись з молитви, Він до учнів прийшов, і знайшов їх, що спали з журби́.
46 le-a zis: “De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă ca să nu intrați în ispită”.
І промовив до них: „Чого́ ви спите? Уставайте й моліться, щоб не впасти в спокусу!
47 Pe când vorbea el încă, a apărut o mulțime. Cel care se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, îi conducea. S-a apropiat de Isus ca să-l sărute.
І, коли Він іще говорив, ось наро́д з'явився, і один із Дванадцятьо́х, що Юдою зветься, ішов перед ними. І він підійшов до Ісуса, щоб поцілувати Його. [Бо він знака їм дав був: кого я поцілую, то Він!“].
48 Dar Isus i-a zis: “Iuda, tu Îl trădezi pe Fiul Omului cu o sărutare?”
Ісус же промовив до нього: „Чи оце поцілу́нком ти, Юдо, видаєш Сина Лю́дського?“
49 Cei ce erau în jurul lui, văzând ce avea să se întâmple, I-au zis: “Doamne, să batem cu sabia?”
А ті, що були́ з Ним, як побачили, що́ має статись, сказали Йому: „Господи, — чи мече́м нам не вдарити?“
50 Unul dintre ei a lovit pe slujitorul marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă.
І, один із них рубону́в раба первосвященикового, — та й відтяв праве вухо йому́.
51 Dar Isus a răspuns: “Lasă-mă măcar să fac lucrul acesta, și, atingându-i urechea, l-a vindecat.
Та Ісус відізвався й сказав: „Лишіть, — уже до́сить!“І, доторкнувшись до вуха його, у здоро́вив його.
52 Isus a zis preoților cei mai de seamă, căpeteniilor templului și bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: “Ați ieșit ca împotriva unui tâlhar, cu săbii și cu ciomege?
А до первосвящеників і вла́ди сторожі храму та старших, що прийшли проти Нього, промовив Ісус: „Немов на розбійника вийшли з меча́ми та ки́ями.
53 Când eram zilnic cu voi în templu, nu ați întins mâinile împotriva mea. Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului”.
Як щоденно Я з вами у храмі бував, не підне́сли на Мене ви рук. Та це ваша година тепер, і влада те́мряви“.
54 L-au prins și l-au dus și l-au adus în casa marelui preot. Dar Petru îl urmărea de la distanță.
А схопи́вши Його, повели́ й привели́ у дім первосвященика. Петро ж зда́лека йшов слідкома́.
55 După ce au aprins un foc în mijlocul curții și au șezut împreună, Petru a șezut în mijlocul lor.
Як розклали ж огонь серед дво́ру, і вкупі сиділи, сидів і Петро поміж ними.
56 O slujnică l-a văzut cum ședea la lumină și, uitându-se cu atenție la el, a zis: “Și acesta era cu el.”
А служни́ця одна його вгледіла, як сидів коло світла, і, придивившись до нього, сказала: „І цей був із Ним!“
57 El s-a lepădat de Isus, zicând: “Femeie, nu-L cunosc.”
І відрікся від Нього він, тве́рдячи: „Не знаю я, жінко, Його!“
58 După puțină vreme, l-a văzut altcineva și i-a zis: “Și tu ești unul dintre ei!” Dar Petru a răspuns: “Omule, eu nu sunt!”
Незаба́ром же другий побачив його та й сказав: „І ти від отих“. А Петро відказав: „Ні, чоловіче!“
59 După ce a trecut aproape un ceas, un altul a spus cu încredere: “Cu adevărat și acesta era cu El, căci este galileean.”
І як ча́су минуло з годину, хтось інший твердив і казав: „Поправді, — і цей був із Ним, бо він галіле́янин“.
60 Dar Petru a zis: “Omule, nu știu despre ce vorbești!” Imediat, în timp ce el încă vorbea, a cântat un cocoș.
А Петро відказав: „Чоловіче, — не відаю, про що́ ти говориш“... І зараз, як іще говорив він, півень заспівав.
61 Domnul s-a întors și s-a uitat la Petru. Atunci Petru și-a adus aminte de cuvântul Domnului, cum că i-a spus: “Înainte să cânte cocoșul, te vei lepăda de mine de trei ori”.
І Господь обернувся й подививсь на Петра. А Петро згадав слово Господнє, як сказав Він йому: „Перше, ніж заспіває півень, — відречешся ти тричі від Мене“.
62 A ieșit afară și a plâns cu amar.
І, вийшовши звідти, він гірко заплакав!
63 Oamenii care îl țineau pe Isus își băteau joc de el și îl băteau.
А люди, які ув'язни́ли Ісуса, знуща́лися з Нього та били.
64 După ce l-au legat la ochi, l-au lovit peste față și l-au întrebat: “Proorocește! Cine este cel care te-a lovit?”.
І, закривши Його, вони били Його по обличчі, і питали Його, приговорюючи: „Пророкуй, хто́ то вдарив Тебе?“
65 Și au mai spus multe alte lucruri împotriva lui, insultându-l.
І багато інших богознева́г говорили на Нього вони...
66 Când s-a făcut ziuă, s-a adunat adunarea bătrânilor poporului, preoții cei mai de seamă și cărturarii, și L-au dus pe Isus în sfatul lor, zicând:
А коли настав день, то зібралися старші наро́ду, первосвященики й книжники, і повели́ Його в синедріо́н свій,
67 “Dacă Tu ești Hristosul, spune-ne.” Dar El le-a zis: “Dacă vă voi spune, nu veți crede;
і казали: „Коли Ти Христос, скажи нам“. А Він їм відповів: „Коли Я вам скажу́, — не повірите ви.
68 și dacă vă voi întreba, nu-mi veți răspunde și nu mă veți lăsa să plec.
А коли й поспитаю вас Я, — не дасте Мені відповіді.
69 De acum încolo, Fiul Omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu”.
Незаба́ром Син Лю́дський сидітиме по прави́ці сили Божої!“
70 Și toți au zis: “Deci Tu ești Fiul lui Dumnezeu?” El le-a spus: “Spuneți asta, pentru că așa sunt”.
Тоді всі запитали: „То Ти Божий Син?“А Він їм відповів: „Самі кажете ви, що то Я“.
71 Ei au zis: “Pentru ce mai avem nevoie de un martor? Pentru că noi înșine am auzit din gura Lui!”
А вони відказали: „На́що потрібні ще свідки для нас? Бо ми чули самі з Його уст!“
