Luca 20
1 Într-una din zilele acelea, pe când învăța pe norod în Templu și propovăduia vestea cea bună, au venit la El preoții și cărturarii și bătrânii.
Et factum est in una dierum, docente illo populum in templo, et evangelizante, convenerunt principes sacerdotum, et Scribæ cum senioribus,
2 Ei l-au întrebat: “Spune-ne: cu ce autoritate faci aceste lucruri? Sau cine îți dă această autoritate?”
et aiunt dicentes ad illum: Dic nobis, in qua potestate hæc facis? aut: Quis est, qui dedit tibi hanc potestatem?
3 El le-a răspuns: “Și eu vă voi pune o întrebare. Spuneți-mi:
Respondens autem Iesus, dixit ad illos: Interrogabo vos et ego unum verbum. Respondete mihi:
4 Botezul lui Ioan a fost din cer sau de la oameni?”
Baptismus Ioannis de cælo erat, an ex hominibus?
5 Ei se gândeau între ei și ziceau: “Dacă vom zice: “Din cer”, va zice: “De ce nu l-ați crezut?”
At illi cogitabant intra se, dicentes: Quia si dixerimus, de cælo, dicet: Quare ergo non credidistis illi?
6 Dar dacă vom zice: “De la oameni”, tot poporul ne va ucide cu pietre, pentru că sunt încredințați că Ioan a fost prooroc”.
Si autem dixerimus, Ex hominibus, plebs universa lapidabit nos: certi sunt enim, Ioannem prophetam esse.
7 Ei au răspuns că nu știau de unde este.
Et responderunt se nescire unde esset.
8 Isus le-a zis: “Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.”
Et Iesus ait illis: Neque ego dico vobis in qua potestate hæc facio.
9 Și a început să spună poporului pilda aceasta: “Un om a plantat o vie, a dat-o în arendă unor agricultori și a plecat în altă țară pentru multă vreme.
Cœpit autem dicere ad plebem parabolam hanc: Homo plantavit vineam, et locavit eam colonis: et ipse peregre fuit multis temporibus.
10 La vremea potrivită, a trimis un slujitor la fermieri pentru a-și lua partea lui din roadele viei. Dar fermierii l-au bătut și l-au trimis acasă cu mâna goală.
Et in tempore misit ad cultores servum, ut de fructu vineæ darent illi. Qui cæsum dimiserunt eum inanem.
11 A mai trimis încă un servitor, dar și pe acesta l-au bătut și l-au tratat cu rușine, și l-au trimis cu mâna goală.
Et addidit alterum servum mittere. Illi autem hunc quoque cædentes, et afficientes contumelia, dimiserunt inanem.
12 A mai trimis încă un al treilea, dar l-au rănit și pe el și l-au aruncat afară.
Et addidit tertium mittere: qui et illum vulnerantes eiecerunt.
13 Stăpânul viei a zis: “Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu iubit. Poate că, văzându-l, îl vor respecta'.
Dixit autem dominus vineæ: Quid faciam? mittam filium meum dilectum: forsitan, cum hunc viderint, verebuntur.
14 Iar țăranii, văzându-l, s-au gândit între ei și au zis: “Acesta este moștenitorul. Haideți să-l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră.'
Quem cum vidissent coloni, cogitaverunt intra se, dicentes: Hic est heres, occidamus illum, ut nostra fiat hereditas.
15 Atunci l-au aruncat afară din vie și l-au ucis. Ce le va face, așadar, stăpânul viei?
Et eiectum illum extra vineam, occiderunt. Quid ergo faciet illis dominus vineæ?
16 El va veni și îi va nimici pe acești agricultori și va da via altora.” Când au auzit asta, au spus: “Să nu se întâmple asta niciodată!”.
veniet, et perdet colonos istos, et dabit vineam aliis. Quo audito, dixerunt illi: Absit.
17 Dar El, uitându-se la ei, a zis: “Ce este deci ceea ce este scris? “Piatra pe care au respins-o zidarii a fost făcută piatra de temelie?
Ille autem aspiciens eos ait: Quid est ergo hoc, quod scriptum est: Lapidem, quem reprobaverunt ædificantes, hic factus est in caput anguli?
18 Oricine va cădea pe piatra aceea va fi sfărâmat, dar va face praf pe oricine va cădea pe el.”
Omnis, qui ceciderit super illum lapidem, conquassabitur: super quem autem ceciderit, comminuet illum.
19 Preoții cei mai de seamă și cărturarii au căutat să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de popor, căci știau că El spusese pilda aceasta împotriva lor.
Et quærebant principes sacerdotum, et Scribæ mittere in illum manus illa hora: et timuerunt populum: cognoverunt enim quod ad ipsos dixerit similitudinem hanc.
20 L-au urmărit și au trimis spioni, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-l prindă în capcană cu ceva din ceea ce ar fi spus, ca să-l predea puterii și autorității guvernatorului.
Et observantes miserunt insidiatores, qui se iustos simularent, ut caparent eum in sermone, ut traderent illum principatui, et potestati præsidis.
21 Ei l-au întrebat: “Învățătorule, știm că tu spui și înveți ceea ce este drept și nu ești părtinitor față de nimeni, ci înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu.
Et interrogaverunt eum, dicentes: Magister, scimus quia recte dicis, et doces: et non accipis personam, sed viam Dei in veritate doces:
22 Ne este permis să plătim sau nu impozite Cezarului?”
licet nobis tributum dare Cæsari, an non?
23 Dar El, înțelegând viclenia lor, le-a zis: “Pentru ce Mă puneți la încercare?
Considerans autem dolum illorum, dixit ad eos: Quid me tentatis?
24 Arătați-mi un denar. A cui sunt chipul și inscripția de pe el?” Ei au răspuns: “A lui Cezar”.
Ostendite mihi denarium: Cuius habet imaginem, et inscriptionem? Respondentes dixerunt ei: Cæsaris.
25 Și le-a zis: “Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”
Et ait illis: Reddite ergo quæ sunt Cæsaris, Cæsari: et quæ sunt Dei, Deo.
26 N-au putut să-l prindă în cuvintele lui în fața poporului. Ei s-au mirat de răspunsul lui și au tăcut.
Et non potuerunt verbum eius reprehendere coram plebe: et mirati in responso eius, tacuerunt.
27 Unii dintre saduchei au venit la el, cei care neagă că există o înviere.
Accesserunt autem quidam Sadducæorum, qui negant esse resurrectionem, et interrogaverunt eum,
28 L-au întrebat: “Învățătorule, Moise ne-a scris că, dacă fratele unui om moare având o soție, iar acesta nu are copii, fratele său trebuie să ia soția și să crească copii pentru fratele său.
dicentes: Magister, Moyses scripsit nobis: Si frater alicuius mortuus fuerit habens uxorem, et hic sine liberis fuerit, ut accipiat eam frater eius uxorem, et suscitet semen fratri suo:
29 Așadar, erau șapte frați. Primul și-a luat o soție și a murit fără copii.
septem ergo fratres erant: et primus accepit uxorem, et mortuus est sine filiis.
30 Al doilea a luat-o de soție, și a murit fără copii.
Et sequens accepit illam, et ipse mortuus est sine filio.
31 Cel de-al treilea a luat-o și, la fel, toți cei șapte nu au lăsat copii și au murit.
Et tertius accepit illam. Similiter et omnes septem, et non reliquerunt semen, et mortui sunt.
32 După aceea a murit și femeia.
Novissime omnium mortua est et mulier.
33 Prin urmare, la înviere, a cui soție dintre ei va fi ea? Căci cei șapte au avut-o ca soție.”
In resurrectione ergo, cuius eorum erit uxor? siquidem septem habuerunt eam uxorem.
Et ait illis Iesus: Filii huius sæculi nubunt, et traduntur ad nuptias: (aiōn g165)
35 Dar cei care sunt considerați vrednici să ajungă la vârsta aceea și la învierea din morți nu se căsătoresc și nici nu sunt dați în căsătorie. (aiōn g165)
illi vero qui digni habebuntur sæculo illo, et resurrectione ex mortuis, neque nubent, neque ducent uxores: (aiōn g165)
36 Căci ei nu mai pot muri, pentru că sunt asemenea îngerilor și sunt copii ai lui Dumnezeu, fiind copii ai învierii.
neque enim ultra mori potuerunt: æquales enim Angelis sunt, et filii sunt Dei: cum sint filii resurrectionis.
37 Dar că morții înviază, chiar Moise a arătat-o la tufiș, când L-a numit pe Domnul “Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”.
Quia vero resurgant mortui, et Moyses ostendit secus rubum, sicut dicit Dominum, Deum Abraham, et Deum Isaac, et Deum Iacob.
38 Or, El nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.”
Deus autem non est mortuorum, sed vivorum: omnes enim vivunt ei.
39 Unii din cărturari au răspuns: “Învățătorule, bine vorbești.”
Respondentes autem quidam Scribarum, dixerunt ei: Magister, bene dixisti.
40 Nu au îndrăznit să-i mai pună întrebări.
Et amplius non audebant eum quidquam interrogare.
41 El le-a zis: “Pentru ce zic că Hristosul este fiul lui David?
Dixit autem ad illos: Quomodo dicunt Christum, filium esse David?
42 Însuși David spune în cartea Psalmilor “Domnul a spus Domnului meu, “Stai la dreapta mea,
et ipse David dicit in libro Psalmorum: Dixit Dominus Domino meo, sede a dextris meis,
43 până ce voi face din vrăjmașii tăi scăunelul picioarelor tale.”
donec ponam inimicos tuos, scabellum pedum tuorum?
44 “David îl numește deci Domn, și cum este el fiul său?”
David ergo Dominum illum vocat: et quomodo filius eius est?
45 În auzul întregului norod, a zis ucenicilor Săi:
Audiente autem omni populo, dixit discipulis suis:
46 “Feriți-vă de cărturarii aceia cărora le place să umble în haine lungi, și care iubesc să fie salutați în piețe, să aibă cele mai bune locuri în sinagogi și cele mai bune locuri la ospețe;
Attendite a Scribis, qui volunt ambulare in stolis, et amant salutationes in foro, et primas cathedras in synagogis, et primos discubitus in conviviis:
47 care mănâncă casele văduvelor și care, pentru a se preface, fac rugăciuni lungi. Aceștia vor primi o condamnare mai mare”.
qui devorant domos viduarum, simulantes longam orationem. Hi accipient damnationem maiorem.
