Luca 20
1 Într-una din zilele acelea, pe când învăța pe norod în Templu și propovăduia vestea cea bună, au venit la El preoții și cărturarii și bătrânii.
On one of these days, when Jesus was teaching the people in the Temple Courts and telling the good news, the chief priests and the teachers of the Law, joined by the elders, confronted him,
2 Ei l-au întrebat: “Spune-ne: cu ce autoritate faci aceste lucruri? Sau cine îți dă această autoritate?”
and addressing him, said, “Tell us what authority you have to do these things. Who is it who has given you this authority?”
3 El le-a răspuns: “Și eu vă voi pune o întrebare. Spuneți-mi:
“I, too,” said Jesus in reply, “will ask you one question. Give me an answer to it.
4 Botezul lui Ioan a fost din cer sau de la oameni?”
It is about John’s baptism – was it of divine or of human origin?”
5 Ei se gândeau între ei și ziceau: “Dacă vom zice: “Din cer”, va zice: “De ce nu l-ați crezut?”
But they began arguing together, “If we say ‘divine,’ he will say ‘Why didn’t you believe him?’
6 Dar dacă vom zice: “De la oameni”, tot poporul ne va ucide cu pietre, pentru că sunt încredințați că Ioan a fost prooroc”.
But, if we say ‘human,’ the people will all stone us, for they are persuaded that John was a prophet.”
7 Ei au răspuns că nu știau de unde este.
So they answered that they did not know its origin.
8 Isus le-a zis: “Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.”
“Then I,” said Jesus, “refuse to tell you what authority I have to do these things.”
9 Și a început să spună poporului pilda aceasta: “Un om a plantat o vie, a dat-o în arendă unor agricultori și a plecat în altă țară pentru multă vreme.
But Jesus began to tell the people this parable – “A man once planted a vineyard, and then let it out to tenants, and went abroad for a long while.
10 La vremea potrivită, a trimis un slujitor la fermieri pentru a-și lua partea lui din roadele viei. Dar fermierii l-au bătut și l-au trimis acasă cu mâna goală.
At the proper time he sent a servant to the tenants, so that they could give him a share of the produce of the vineyard. The tenants, however, beat him and sent him away empty-handed.
11 A mai trimis încă un servitor, dar și pe acesta l-au bătut și l-au tratat cu rușine, și l-au trimis cu mâna goală.
The owner afterward sent another servant; but the tenants beat and insulted this man too, and sent him away empty-handed.
12 A mai trimis încă un al treilea, dar l-au rănit și pe el și l-au aruncat afară.
He sent a third; but they wounded this man also, and threw him outside.
13 Stăpânul viei a zis: “Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu iubit. Poate că, văzându-l, îl vor respecta'.
‘What should I do?’ said the owner of the vineyard. ‘I will send my son, who is very dear to me. Perhaps they will respect him.’
14 Iar țăranii, văzându-l, s-au gândit între ei și au zis: “Acesta este moștenitorul. Haideți să-l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră.'
But, on seeing him, the tenants consulted with one another. ‘Here is the heir!’ they said. ‘Let us kill him, and then the inheritance will become ours.’
15 Atunci l-au aruncat afară din vie și l-au ucis. Ce le va face, așadar, stăpânul viei?
So they threw him outside the vineyard and killed him. Now what will the owner of the vineyard do to them?
16 El va veni și îi va nimici pe acești agricultori și va da via altora.” Când au auzit asta, au spus: “Să nu se întâmple asta niciodată!”.
He will come and put those tenants to death, and will let the vineyard to others.” “Heaven forbid!” they exclaimed when they heard it.
17 Dar El, uitându-se la ei, a zis: “Ce este deci ceea ce este scris? “Piatra pe care au respins-o zidarii a fost făcută piatra de temelie?
But Jesus looked at them and said, “What then is the meaning of this passage? – ‘The stone which the builders despised has now itself become the cornerstone.’
18 Oricine va cădea pe piatra aceea va fi sfărâmat, dar va face praf pe oricine va cădea pe el.”
Everyone who falls on that stone will be dashed to pieces, while anyone on whom it falls – it will scatter him as dust.”
19 Preoții cei mai de seamă și cărturarii au căutat să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de popor, căci știau că El spusese pilda aceasta împotriva lor.
After this the teachers of the Law and the chief priest were eager to lay hands on Jesus then and there, but they were afraid of the people; for they saw that it was at them that he had aimed this parable.
20 L-au urmărit și au trimis spioni, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-l prindă în capcană cu ceva din ceea ce ar fi spus, ca să-l predea puterii și autorității guvernatorului.
Having watched their opportunity, they afterward sent some spies, who pretended to be good men, to catch Jesus in the course of conversation, and so enable them to give him up to the Governor’s jurisdiction and authority.
21 Ei l-au întrebat: “Învățătorule, știm că tu spui și înveți ceea ce este drept și nu ești părtinitor față de nimeni, ci înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu.
These spies asked Jesus a question. They said, “Teacher, we know that you are right in what you say and teach, and that you do not take any account of a person’s position, but teach the way of God honestly;
22 Ne este permis să plătim sau nu impozite Cezarului?”
are we right in paying tribute to the Emperor or not?”
23 Dar El, înțelegând viclenia lor, le-a zis: “Pentru ce Mă puneți la încercare?
Seeing through their deceitfulness, Jesus said to them,
24 Arătați-mi un denar. A cui sunt chipul și inscripția de pe el?” Ei au răspuns: “A lui Cezar”.
“Show me a coin. Whose head and title are on it?”
25 Și le-a zis: “Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”
“The Emperor’s,” they said; and Jesus replied, “Well then, pay to the Emperor what belongs to the Emperor, and to God what belongs to God.”
26 N-au putut să-l prindă în cuvintele lui în fața poporului. Ei s-au mirat de răspunsul lui și au tăcut.
They could not object to this answer before the people; and, in their wonder at his reply, they held their tongues.
27 Unii dintre saduchei au venit la el, cei care neagă că există o înviere.
Presently there came up some Sadducees, who maintain that there is no resurrection. Their question was this –
28 L-au întrebat: “Învățătorule, Moise ne-a scris că, dacă fratele unui om moare având o soție, iar acesta nu are copii, fratele său trebuie să ia soția și să crească copii pentru fratele său.
“Teacher, Moses laid down for us in his writings that – ‘Should a man’s married brother die, and should he be childless, the man should take the widow as his wife, and raise up a family for his brother.’
29 Așadar, erau șapte frați. Primul și-a luat o soție și a murit fără copii.
Well, there were once seven brothers; of whom the eldest, after taking a wife, died childless.
30 Al doilea a luat-o de soție, și a murit fără copii.
The second and third brothers both took her as their wife;
31 Cel de-al treilea a luat-o și, la fel, toți cei șapte nu au lăsat copii și au murit.
and so, too, did all seven – dying without children.
32 După aceea a murit și femeia.
The woman herself was the last to die.
33 Prin urmare, la înviere, a cui soție dintre ei va fi ea? Căci cei șapte au avut-o ca soție.”
About the woman, then – at the resurrection, whose wife is she to be, all seven brothers having had her as their wife?”
“The men and women of this world,” said Jesus, “marry and are given in marriage; (aiōn g165)
35 Dar cei care sunt considerați vrednici să ajungă la vârsta aceea și la învierea din morți nu se căsătoresc și nici nu sunt dați în căsătorie. (aiōn g165)
but, for those who are thought worthy to attain to that other world and the resurrection from the dead, there is no marrying or being married, (aiōn g165)
36 Căci ei nu mai pot muri, pentru că sunt asemenea îngerilor și sunt copii ai lui Dumnezeu, fiind copii ai învierii.
nor indeed can they die again, for they are like angels and, having shared in the resurrection, they are God’s children.
37 Dar că morții înviază, chiar Moise a arătat-o la tufiș, când L-a numit pe Domnul “Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”.
As to the fact that the dead rise, even Moses indicated that, in the passage about the Bush, when he calls the Lord – ‘The God of Abraham, and the God of Isaac, and the God of Jacob.’
38 Or, El nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.”
Now he is not God of dead people, but of living. For in his sight all are alive.”
39 Unii din cărturari au răspuns: “Învățătorule, bine vorbești.”
“Well said, teacher!” exclaimed some of the teachers of the Law,
40 Nu au îndrăznit să-i mai pună întrebări.
for they did not venture to question him any further.
41 El le-a zis: “Pentru ce zic că Hristosul este fiul lui David?
But Jesus said to them, “How is it that people say that the Christ is to be David’s son?
42 Însuși David spune în cartea Psalmilor “Domnul a spus Domnului meu, “Stai la dreapta mea,
For David, in the book of Psalms, says himself – ‘The Lord said to my lord: Sit at my right hand,
43 până ce voi face din vrăjmașii tăi scăunelul picioarelor tale.”
until I put your enemies as a stool for your feet.’
44 “David îl numește deci Domn, și cum este el fiul său?”
David, then, calls him ‘lord,’ so how is he David’s son?”
45 În auzul întregului norod, a zis ucenicilor Săi:
While all the people were listening, Jesus said to the disciples,
46 “Feriți-vă de cărturarii aceia cărora le place să umble în haine lungi, și care iubesc să fie salutați în piețe, să aibă cele mai bune locuri în sinagogi și cele mai bune locuri la ospețe;
“Be on your guard against the teachers of the Law, who delight to walk about in long robes, and like to be greeted in the streets with respect, and to have the best seats in the synagogues, and places of honor at dinner.
47 care mănâncă casele văduvelor și care, pentru a se preface, fac rugăciuni lungi. Aceștia vor primi o condamnare mai mare”.
These are the men who rob widows of their houses, and make a pretense of saying long prayers. Their sentence will be all the heavier.”
