Luca 20
1 Într-una din zilele acelea, pe când învăța pe norod în Templu și propovăduia vestea cea bună, au venit la El preoții și cărturarii și bătrânii.
And it came to pass, [that] on one of those days, as he taught the people in the temple, and preached the gospel, the chief priests and the scribes came upon [him] with the elders,
2 Ei l-au întrebat: “Spune-ne: cu ce autoritate faci aceste lucruri? Sau cine îți dă această autoritate?”
And spake unto him, saying, Tell us, by what authority doest thou these things? or who is he that gave thee this authority?
3 El le-a răspuns: “Și eu vă voi pune o întrebare. Spuneți-mi:
And he answered and said unto them, I will also ask you one thing; and answer me:
4 Botezul lui Ioan a fost din cer sau de la oameni?”
The baptism of John, was it from heaven, or of men?
5 Ei se gândeau între ei și ziceau: “Dacă vom zice: “Din cer”, va zice: “De ce nu l-ați crezut?”
And they reasoned with themselves, saying, If we shall say, From heaven; he will say, Why then believed ye him not?
6 Dar dacă vom zice: “De la oameni”, tot poporul ne va ucide cu pietre, pentru că sunt încredințați că Ioan a fost prooroc”.
But and if we say, Of men; all the people will stone us: for they be persuaded that John was a prophet.
7 Ei au răspuns că nu știau de unde este.
And they answered, that they could not tell whence [it was].
8 Isus le-a zis: “Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.”
And Jesus said unto them, Neither tell I you by what authority I do these things.
9 Și a început să spună poporului pilda aceasta: “Un om a plantat o vie, a dat-o în arendă unor agricultori și a plecat în altă țară pentru multă vreme.
Then began he to speak to the people this parable; A certain man planted a vineyard, and let it forth to husbandmen, and went into a far country for a long time.
10 La vremea potrivită, a trimis un slujitor la fermieri pentru a-și lua partea lui din roadele viei. Dar fermierii l-au bătut și l-au trimis acasă cu mâna goală.
And at the season he sent a servant to the husbandmen, that they should give him of the fruit of the vineyard: but the husbandmen beat him, and sent [him] away empty.
11 A mai trimis încă un servitor, dar și pe acesta l-au bătut și l-au tratat cu rușine, și l-au trimis cu mâna goală.
And again he sent another servant: and they beat him also, and entreated [him] shamefully, and sent [him] away empty.
12 A mai trimis încă un al treilea, dar l-au rănit și pe el și l-au aruncat afară.
And again he sent a third: and they wounded him also, and cast [him] out.
13 Stăpânul viei a zis: “Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu iubit. Poate că, văzându-l, îl vor respecta'.
Then said the lord of the vineyard, What shall I do? I will send my beloved son: it may be they will reverence [him] when they see him.
14 Iar țăranii, văzându-l, s-au gândit între ei și au zis: “Acesta este moștenitorul. Haideți să-l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră.'
But when the husbandmen saw him, they reasoned among themselves, saying, This is the heir: come, let us kill him, that the inheritance may be ours.
15 Atunci l-au aruncat afară din vie și l-au ucis. Ce le va face, așadar, stăpânul viei?
So they cast him out of the vineyard, and killed [him]. What therefore shall the lord of the vineyard do unto them?
16 El va veni și îi va nimici pe acești agricultori și va da via altora.” Când au auzit asta, au spus: “Să nu se întâmple asta niciodată!”.
He shall come and destroy these husbandmen, and shall give the vineyard to others. And when they heard [it], they said, God forbid.
17 Dar El, uitându-se la ei, a zis: “Ce este deci ceea ce este scris? “Piatra pe care au respins-o zidarii a fost făcută piatra de temelie?
And he beheld them, and said, What is this then that is written, The stone which the builders rejected, the same is become the head of the corner?
18 Oricine va cădea pe piatra aceea va fi sfărâmat, dar va face praf pe oricine va cădea pe el.”
Whosoever shall fall upon that stone shall be broken; but on whomsoever it shall fall, it will grind him to powder.
19 Preoții cei mai de seamă și cărturarii au căutat să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de popor, căci știau că El spusese pilda aceasta împotriva lor.
And the chief priests and the scribes the same hour sought to lay hands on him; and they feared the people: for they perceived that he had spoken this parable against them.
20 L-au urmărit și au trimis spioni, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-l prindă în capcană cu ceva din ceea ce ar fi spus, ca să-l predea puterii și autorității guvernatorului.
And they watched [him], and sent forth spies, which should feign themselves just men, that they might take hold of his words, that so they might deliver him unto the power and authority of the governor.
21 Ei l-au întrebat: “Învățătorule, știm că tu spui și înveți ceea ce este drept și nu ești părtinitor față de nimeni, ci înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu.
And they asked him, saying, Master, we know that thou sayest and teachest rightly, neither acceptest thou the person [of any], but teachest the way of God truly:
22 Ne este permis să plătim sau nu impozite Cezarului?”
Is it lawful for us to give tribute unto Cæsar, or no?
23 Dar El, înțelegând viclenia lor, le-a zis: “Pentru ce Mă puneți la încercare?
But he perceived their craftiness, and said unto them, Why tempt ye me?
24 Arătați-mi un denar. A cui sunt chipul și inscripția de pe el?” Ei au răspuns: “A lui Cezar”.
Shew me a penny. Whose image and superscription hath it? They answered and said, Cæsar’s.
25 Și le-a zis: “Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”
And he said unto them, Render therefore unto Cæsar the things which be Cæsar’s, and unto God the things which be God’s.
26 N-au putut să-l prindă în cuvintele lui în fața poporului. Ei s-au mirat de răspunsul lui și au tăcut.
And they could not take hold of his words before the people: and they marvelled at his answer, and held their peace.
27 Unii dintre saduchei au venit la el, cei care neagă că există o înviere.
Then came to [him] certain of the Sadducees, which deny that there is any resurrection; and they asked him,
28 L-au întrebat: “Învățătorule, Moise ne-a scris că, dacă fratele unui om moare având o soție, iar acesta nu are copii, fratele său trebuie să ia soția și să crească copii pentru fratele său.
Saying, Master, Moses wrote unto us, If any man’s brother die, having a wife, and he die without children, that his brother should take his wife, and raise up seed unto his brother.
29 Așadar, erau șapte frați. Primul și-a luat o soție și a murit fără copii.
There were therefore seven brethren: and the first took a wife, and died without children.
30 Al doilea a luat-o de soție, și a murit fără copii.
And the second took her to wife, and he died childless.
31 Cel de-al treilea a luat-o și, la fel, toți cei șapte nu au lăsat copii și au murit.
And the third took her; and in like manner the seven also: and they left no children, and died.
32 După aceea a murit și femeia.
Last of all the woman died also.
33 Prin urmare, la înviere, a cui soție dintre ei va fi ea? Căci cei șapte au avut-o ca soție.”
Therefore in the resurrection whose wife of them is she? for seven had her to wife.
And Jesus answering said unto them, The children of this world marry, and are given in marriage: (aiōn g165)
35 Dar cei care sunt considerați vrednici să ajungă la vârsta aceea și la învierea din morți nu se căsătoresc și nici nu sunt dați în căsătorie. (aiōn g165)
But they which shall be accounted worthy to obtain that world, and the resurrection from the dead, neither marry, nor are given in marriage: (aiōn g165)
36 Căci ei nu mai pot muri, pentru că sunt asemenea îngerilor și sunt copii ai lui Dumnezeu, fiind copii ai învierii.
Neither can they die any more: for they are equal unto the angels; and are the children of God, being the children of the resurrection.
37 Dar că morții înviază, chiar Moise a arătat-o la tufiș, când L-a numit pe Domnul “Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”.
Now that the dead are raised, even Moses shewed at the bush, when he calleth the Lord the God of Abraham, and the God of Isaac, and the God of Jacob.
38 Or, El nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.”
For he is not a God of the dead, but of the living: for all live unto him.
39 Unii din cărturari au răspuns: “Învățătorule, bine vorbești.”
Then certain of the scribes answering said, Master, thou hast well said.
40 Nu au îndrăznit să-i mai pună întrebări.
And after that they durst not ask him any [question at all].
41 El le-a zis: “Pentru ce zic că Hristosul este fiul lui David?
And he said unto them, How say they that Christ is David’s son?
42 Însuși David spune în cartea Psalmilor “Domnul a spus Domnului meu, “Stai la dreapta mea,
And David himself saith in the book of Psalms, The LORD said unto my Lord, Sit thou on my right hand,
43 până ce voi face din vrăjmașii tăi scăunelul picioarelor tale.”
Till I make thine enemies thy footstool.
44 “David îl numește deci Domn, și cum este el fiul său?”
David therefore calleth him Lord, how is he then his son?
45 În auzul întregului norod, a zis ucenicilor Săi:
Then in the audience of all the people he said unto his disciples,
46 “Feriți-vă de cărturarii aceia cărora le place să umble în haine lungi, și care iubesc să fie salutați în piețe, să aibă cele mai bune locuri în sinagogi și cele mai bune locuri la ospețe;
Beware of the scribes, which desire to walk in long robes, and love greetings in the markets, and the highest seats in the synagogues, and the chief rooms at feasts;
47 care mănâncă casele văduvelor și care, pentru a se preface, fac rugăciuni lungi. Aceștia vor primi o condamnare mai mare”.
Which devour widows’ houses, and for a shew make long prayers: the same shall receive greater damnation.
