Luca 20
1 Într-una din zilele acelea, pe când învăța pe norod în Templu și propovăduia vestea cea bună, au venit la El preoții și cărturarii și bătrânii.
And it came to pass, that on one of the days, as he was teaching the people in the temple, and preaching the gospel, the chief priests and the scribes, with the ancients, met together,
2 Ei l-au întrebat: “Spune-ne: cu ce autoritate faci aceste lucruri? Sau cine îți dă această autoritate?”
And spoke to him, saying: Tell us, by what authority dost thou these things? or, Who is he that hath given thee this authority?
3 El le-a răspuns: “Și eu vă voi pune o întrebare. Spuneți-mi:
And Jesus answering, said to them: I will also ask you one thing. Answer me:
4 Botezul lui Ioan a fost din cer sau de la oameni?”
The baptism of John, was it from heaven, or of men?
5 Ei se gândeau între ei și ziceau: “Dacă vom zice: “Din cer”, va zice: “De ce nu l-ați crezut?”
But they thought within themselves, saying: If we shall say, From heaven: he will say: Why then did you not believe him?
6 Dar dacă vom zice: “De la oameni”, tot poporul ne va ucide cu pietre, pentru că sunt încredințați că Ioan a fost prooroc”.
But if we say, Of men, the whole people will stone us: for they are persuaded that John was a prophet.
7 Ei au răspuns că nu știau de unde este.
And they answered, that they knew not whence it was.
8 Isus le-a zis: “Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.”
And Jesus said to them: Neither do I tell thee by what authority I do these things.
9 Și a început să spună poporului pilda aceasta: “Un om a plantat o vie, a dat-o în arendă unor agricultori și a plecat în altă țară pentru multă vreme.
And he began to speak to the people this parable: A certain man planted a vineyard, and let it out to husbandmen: and he was abroad for a long time.
10 La vremea potrivită, a trimis un slujitor la fermieri pentru a-și lua partea lui din roadele viei. Dar fermierii l-au bătut și l-au trimis acasă cu mâna goală.
And at the season he sent a servant to the husbandmen, that they should give him of the fruit of the vineyard. Who, beating him, sent him away empty.
11 A mai trimis încă un servitor, dar și pe acesta l-au bătut și l-au tratat cu rușine, și l-au trimis cu mâna goală.
And again he sent another servant. But they beat him also, and treating him reproachfully, sent him away empty.
12 A mai trimis încă un al treilea, dar l-au rănit și pe el și l-au aruncat afară.
And again he sent the third: and they wounded him also, and cast him out.
13 Stăpânul viei a zis: “Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu iubit. Poate că, văzându-l, îl vor respecta'.
Then the lord of the vineyard said: What shall I do? I will send my beloved son: it may be, when they see him, they will reverence him.
14 Iar țăranii, văzându-l, s-au gândit între ei și au zis: “Acesta este moștenitorul. Haideți să-l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră.'
Whom when the husbandmen saw, they thought within themselves, saying: This is the heir, let us kill him, that the inheritance may be ours.
15 Atunci l-au aruncat afară din vie și l-au ucis. Ce le va face, așadar, stăpânul viei?
So casting him out of the vineyard, they killed him. What therefore will the lord of the vineyard do to them?
16 El va veni și îi va nimici pe acești agricultori și va da via altora.” Când au auzit asta, au spus: “Să nu se întâmple asta niciodată!”.
He will come, and will destroy these husbandmen, and will give the vineyard to others. Which they hearing, said to him: God forbid.
17 Dar El, uitându-se la ei, a zis: “Ce este deci ceea ce este scris? “Piatra pe care au respins-o zidarii a fost făcută piatra de temelie?
But he looking on them, said: What is this then that is written, The stone, which the builders rejected, the same is become the head of the corner?
18 Oricine va cădea pe piatra aceea va fi sfărâmat, dar va face praf pe oricine va cădea pe el.”
Whosoever shall fall upon that stone, shall be bruised: and upon whomsoever it shall fall, it will grind him to powder.
19 Preoții cei mai de seamă și cărturarii au căutat să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de popor, căci știau că El spusese pilda aceasta împotriva lor.
And the chief priests and the scribes sought to lay hands on him the same hour: but they feared the people, for they knew that he spoke this parable to them.
20 L-au urmărit și au trimis spioni, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-l prindă în capcană cu ceva din ceea ce ar fi spus, ca să-l predea puterii și autorității guvernatorului.
And being upon the watch, they sent spies, who should feign themselves just, that they might take hold of him in his words, that they might deliver him up to the authority and power of the governor.
21 Ei l-au întrebat: “Învățătorule, știm că tu spui și înveți ceea ce este drept și nu ești părtinitor față de nimeni, ci înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu.
And they asked him, saying: Master, we know that thou speakest and teachest rightly: and thou dost not respect any person, but teachest the way of God in truth.
22 Ne este permis să plătim sau nu impozite Cezarului?”
Is it lawful for us to give tribute to Caesar, or no?
23 Dar El, înțelegând viclenia lor, le-a zis: “Pentru ce Mă puneți la încercare?
But he considering their guile, said to them: Why tempt you me?
24 Arătați-mi un denar. A cui sunt chipul și inscripția de pe el?” Ei au răspuns: “A lui Cezar”.
Shew me a penny. Whose image and inscription hath it? They answering, said to him, Caesar’s.
25 Și le-a zis: “Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”
And he said to them: Render therefore to Caesar the things that are Caesar’s: and to God the things that are God’s.
26 N-au putut să-l prindă în cuvintele lui în fața poporului. Ei s-au mirat de răspunsul lui și au tăcut.
And they could not reprehend his word before the people: and wondering at his answer, they held their peace.
27 Unii dintre saduchei au venit la el, cei care neagă că există o înviere.
And there came to him some of the Sadducees, who deny that there is any resurrection, and they asked him,
28 L-au întrebat: “Învățătorule, Moise ne-a scris că, dacă fratele unui om moare având o soție, iar acesta nu are copii, fratele său trebuie să ia soția și să crească copii pentru fratele său.
Saying: Master, Moses wrote unto us, If any man’s brother die, having a wife, and he leave no children, that his brother should take her to wife, and raise up seed unto his brother.
29 Așadar, erau șapte frați. Primul și-a luat o soție și a murit fără copii.
There were therefore seven brethren: and the first took a wife, and died without children.
30 Al doilea a luat-o de soție, și a murit fără copii.
And the next took her to wife, and he also died childless.
31 Cel de-al treilea a luat-o și, la fel, toți cei șapte nu au lăsat copii și au murit.
And the third took her. And in like manner all the seven, and they left no children, and died.
32 După aceea a murit și femeia.
Last of all the woman died also.
33 Prin urmare, la înviere, a cui soție dintre ei va fi ea? Căci cei șapte au avut-o ca soție.”
In the resurrection therefore, whose wife of them shall she be? For all the seven had her to wife.
And Jesus said to them: The children of this world marry, and are given in marriage: (aiōn g165)
35 Dar cei care sunt considerați vrednici să ajungă la vârsta aceea și la învierea din morți nu se căsătoresc și nici nu sunt dați în căsătorie. (aiōn g165)
But they that shall be accounted worthy of that world, and of the resurrection from the dead, shall neither be married, nor take wives. (aiōn g165)
36 Căci ei nu mai pot muri, pentru că sunt asemenea îngerilor și sunt copii ai lui Dumnezeu, fiind copii ai învierii.
Neither can they die any more: for they are equal to the angels, and are the children of God, being the children of the resurrection.
37 Dar că morții înviază, chiar Moise a arătat-o la tufiș, când L-a numit pe Domnul “Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”.
Now that the dead rise again, Moses also shewed, at the bush, when he called the Lord, The God of Abraham, and the God of Isaac, and the God of Jacob;
38 Or, El nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.”
For he is not the God of the dead, but of the living: for all live to him.
39 Unii din cărturari au răspuns: “Învățătorule, bine vorbești.”
And some of the scribes answering, said to him: Master, thou hast said well.
40 Nu au îndrăznit să-i mai pună întrebări.
And after that they durst not ask him any more questions.
41 El le-a zis: “Pentru ce zic că Hristosul este fiul lui David?
But he said to them: How say they that Christ is the son of David?
42 Însuși David spune în cartea Psalmilor “Domnul a spus Domnului meu, “Stai la dreapta mea,
And David himself saith in the book of Psalms: The Lord said to my Lord, sit thou on my right hand,
43 până ce voi face din vrăjmașii tăi scăunelul picioarelor tale.”
Till I make thy enemies thy footstool.
44 “David îl numește deci Domn, și cum este el fiul său?”
David then calleth him Lord: and how is he his son?
45 În auzul întregului norod, a zis ucenicilor Săi:
And in the hearing of all the people, he said to his disciples:
46 “Feriți-vă de cărturarii aceia cărora le place să umble în haine lungi, și care iubesc să fie salutați în piețe, să aibă cele mai bune locuri în sinagogi și cele mai bune locuri la ospețe;
Beware of the scribes, who desire to walk in long robes, and love salutations in the marketplace, and the first chairs in the synagogues, and the chief rooms at feasts:
47 care mănâncă casele văduvelor și care, pentru a se preface, fac rugăciuni lungi. Aceștia vor primi o condamnare mai mare”.
Who devour the houses of widows, feigning long prayer. These shall receive greater damnation.
