Luca 19
1 El a intrat și trecea prin Ierihon.
And Jesus entered and passed through Jericho.
2 Era acolo un om cu numele Zaheu. Era un mare vameș și era bogat.
And, behold, there was a man named Zacchaeus, who was the chief among the tax collectors, and he was rich.
3 Încerca să vadă cine este Isus și nu putea din cauza mulțimii, pentru că era scund.
And he sought to see Jesus who he was; and could not for the crowd, because he was little of stature.
4 A alergat mai departe și s-a urcat într-un sicomor ca să îl vadă, pentru că urma să treacă pe acolo.
And he ran before, and climbed up upon a sycamore tree to see him: for he was to pass that way.
5 Când a ajuns în acel loc, Isus s-a uitat în sus, l-a văzut și i-a zis: “Zaheu, grăbește-te și coboară-te, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”
And when Jesus came to the place, he looked up, and saw him, and said to him, Zacchaeus, make haste, and come down; for to day I must abide at thy house.
6 El s-a grăbit, a coborât și l-a primit cu bucurie.
And he made haste, and came down, and received him joyfully.
7 Când l-au văzut, toți au murmurat, zicând: “A intrat să se cazeze la un om păcătos”.
And when they saw it, they all murmured, saying, That he was gone to be guest with a man that is a sinner.
8 Zacheu a stat în picioare și a zis Domnului: “Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor. Dacă am pretins ceva pe nedrept de la cineva, îi dau înapoi de patru ori mai mult.”
And Zacchaeus stood, and said to the Lord; Behold, Lord, the half of my goods I give to the poor; and if I have taken any thing from any man by false accusation, I restore him fourfold.
9 Isus i-a zis: “Astăzi a venit mântuirea în casa aceasta, pentru că și el este fiu al lui Avraam.
And Jesus said to him, This day is salvation come to this house, because he also is a son of Abraham.
10 Căci Fiul Omului a venit să caute și să salveze ceea ce era pierdut.”
For the Son of man is come to seek and to save that which was lost.
11 Auzind ei aceste lucruri, a continuat și a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim și ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu se va arăta imediat.
And as they heard these things, he added and spoke a parable, because he was near to Jerusalem, and because they thought that the kingdom of God should immediately appear.
12 El a spus deci: “Un oarecare nobil s-a dus într-o țară îndepărtată ca să primească pentru sine o împărăție și să se întoarcă.
He said therefore, A certain nobleman went into a far country to receive for himself a kingdom, and to return.
13 El a chemat zece slujitori de-ai săi, le-a dat zece monede de mina și le-a spus: “Faceți afaceri până când voi veni eu”.
And he called his ten servants, and delivered them ten pounds, and said to them, Occupy till I come.
14 Dar cetățenii lui l-au urât și au trimis un trimis după el, spunând: 'Nu vrem ca acest om să domnească peste noi'.
But his citizens hated him, and sent a message after him, saying, We will not have this man to reign over us.
15 După ce s-a întors, după ce a primit împărăția, a poruncit să fie chemați la el acești slujitori, cărora le dăduse banii, ca să știe ce au câștigat prin negoțul lor.
And it came to pass, that when he had returned, having received the kingdom, then he commanded these servants to be called to him, to whom he had given the money, that he might know how much every man had gained by trading.
16 Cel dintâi a venit înaintea lui, spunând: “Doamne, mina ta a făcut încă zece mine.
Then came the first, saying, Lord, thy pound hath gained ten pounds.
17 El i-a zis: “Bine ai făcut, slugă bună! Pentru că ai fost găsit credincios cu foarte puțin, vei avea autoritate peste zece cetăți'.
And he said to him, Well, thou good servant: because thou hast been faithful in a very little, have thou authority over ten cities.
18 Al doilea a venit și a zis: “Mina ta, Doamne, a făcut cinci mine.
And the second came, saying, Lord, thy pound hath gained five pounds.
19 Și i-a zis: “Și tu vei fi peste cinci cetăți.
And he said likewise to him, Be thou also over five cities.
20 Și a venit un altul, zicând: “Doamne, iată mina ta, pe care o țineam în batistă,
And another came, saying, Lord, behold, here is thy pound, which I have kept laid up in a napkin:
21 căci mă temeam de tine, pentru că ești un om exigent. Tu ridici ceea ce n-ai pus și culegi ceea ce n-ai semănat'.
For I feared thee, because thou art an austere man: thou takest up what thou didst not lay down, and reapest what thou didst not sow.
22 El i-a zis: “Din gura ta te voi judeca, rob rău, din gura ta te voi judeca! Știai că sunt un om exigent, că iau ce nu am pus și culeg ce nu am semănat.
And he saith to him, Out of thy own mouth will I judge thee, thou wicked servant. Thou knewest that I was an austere man, taking up what I laid not down, and reaping what I did not sow:
23 Atunci de ce nu mi-ai depus banii la bancă și, la venirea mea, aș fi putut câștiga dobândă?”
Why then gavest thou not my money into the bank, that at my coming I might have required my own with interest?
24 El a zis celor care stăteau de față: “Luați-i mina și dați-o celui care are zece mine.
And he said to them that stood by, Take from him the pound, and give it to him that hath ten pounds.
25 “I-au zis: “Doamne, are zece mine!”.
( And they said to him, Lord, he hath ten pounds.)
26 “Căci Eu vă spun că oricui are, i se va da mai mult; dar celui care nu are, i se va lua chiar și ceea ce are.
For I say to you, That to every one who hath shall be given; and from him that hath not, even what he hath shall be taken away from him.
27 Dar aduceți aici pe vrăjmașii mei care n-au vrut să domnesc peste ei și ucideți-i înaintea mea.””
But those my enemies, who would not that I should reign over them, bring here, and slay them before me.
28 După ce a spus acestea, a plecat înainte, urcând la Ierusalim.
And when he had thus spoken, he went before, going up to Jerusalem.
29 Când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, pe muntele care se numește Măslinul, a trimis pe doi dintre ucenicii Săi,
And it came to pass, when he had come near to Bethphage and Bethany, at the mount called the mount of Olives, he sent two of his disciples,
30 zicând: “Mergeți în satul de dincolo, în care, când veți intra, veți găsi legat un mânz pe care nimeni nu a șezut vreodată. Dezlegați-l și aduceți-l.
Saying, Go ye into the village opposite you; in which at your entering ye shall find a colt tied, on which yet never man sat: loose him, and bring him here.
31 Dacă vă întreabă cineva: “De ce îl dezlegi?”, spuneți-i: “Domnul are nevoie de el”.”
And if any man shall ask you, Why do ye loose him? thus shall ye say to him, Because the Lord hath need of him.
32 Cei trimiși s-au dus și au găsit lucrurile așa cum le spusese.
And they that were sent went, and found even as he had said to them.
33 Pe când dezlegau mânzul, stăpânii lui i-au întrebat: “De ce dezlegați mânzul?”
And as they were loosing the colt, its owners said to them, Why loose ye the colt?
34 Ei au răspuns: “Domnul are nevoie de el.”
And they said, The Lord hath need of him.
35 Apoi l-au adus la Isus. Și-au aruncat mantiile pe mânz și l-au așezat pe Isus pe ele.
And they brought him to Jesus: and they cast their garments upon the colt, and they set Jesus on it.
36 Pe când mergea, ei și-au întins mantiile pe drum.
And as he went, they spread their clothes in the way.
37 Pe când se apropia de El, la coborârea de pe Muntele Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor a început să se bucure și să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră,
And when he had come near, even now at the descent of the mount of Olives, the whole multitude of the disciples began to rejoice and praise God with a loud voice for all the mighty works that they had seen;
38 zicând: “Binecuvântat este Împăratul care vine în numele Domnului! Pace în ceruri și glorie în cele mai înalte!”.
Saying, Blessed be the King that cometh in the name of the Lord: peace in heaven, and glory in the highest.
39 Unii dintre fariseii din mulțime I-au zis: “Învățătorule, mustră pe ucenicii Tăi!”
And some of the Pharisees from among the multitude said to him, Master, rebuke thy disciples.
40 El le-a răspuns: “Vă spun că, dacă acestea ar tăcea, pietrele ar striga.”
And he answered and said to them, I tell you that, if these should hold their peace, the stones would immediately cry out.
41 Când s-a apropiat, a văzut cetatea și a plâns din cauza ei,
And when he had come near, he beheld the city, and wept over it,
42 zicând: “Dacă ai fi știut astăzi ce este al păcii tale! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
Saying, If thou hadst known, even thou, at least in this thy day, the things which belong to thy peace! but now they are hid from thy eyes.
43 Căci vor veni zile când vrăjmașii tăi vor ridica o baricadă împotriva ta, te vor înconjura, te vor strânge din toate părțile și
For the days shall come upon thee, that thy enemies shall cast a trench about thee, and surround thee, and keep thee in on every side,
44 te vor trânti la pământ pe tine și pe copiii tăi din tine. Nu vor lăsa în tine piatră peste piatră, pentru că nu ai știut timpul vizitei tale.”
And shall lay thee even with the ground, and thy children within thee; and they shall not leave in thee one stone upon another; because thou knewest not the time of thy visitation.
45 El a intrat în Templu și a început să alunge pe cei ce cumpărau și vindeau în el,
And he went into the temple, and began to cast out them that sold in it, and them that bought;
46 zicându-le: “Este scris: “Casa Mea este o casă de rugăciune”, iar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!”.
Saying to them, It is written, My house is the house of prayer: but ye have made it a den of thieves.
47 El învăța în fiecare zi în Templu, dar preoții cei mai de seamă, cărturarii și cei mai de seamă din popor căutau să-L nimicească.
And he taught daily in the temple. But the chief priests and the scribes and the chief of the people sought to destroy him,
48 Nu găseau ce să facă, căci tot poporul se agăța de fiecare cuvânt pe care-l spunea.
And could not find what they might do: for all the people were very attentive to hear him.
