Luca 19
1 El a intrat și trecea prin Ierihon.
And he entered and was passing through Jericho.
2 Era acolo un om cu numele Zaheu. Era un mare vameș și era bogat.
And behold, a man called by name Zacchæus; and he was a chief publican, and he was rich.
3 Încerca să vadă cine este Isus și nu putea din cauza mulțimii, pentru că era scund.
And he sought to see Jesus who he was; and could not for the crowd, because he was little of stature.
4 A alergat mai departe și s-a urcat într-un sicomor ca să îl vadă, pentru că urma să treacă pe acolo.
And he ran on before, and climbed up into a sycomore tree to see him: for he was to pass that way.
5 Când a ajuns în acel loc, Isus s-a uitat în sus, l-a văzut și i-a zis: “Zaheu, grăbește-te și coboară-te, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.”
And when Jesus came to the place, he looked up, and said unto him, Zacchæus, make haste, and come down; for to-day I must abide at thy house.
6 El s-a grăbit, a coborât și l-a primit cu bucurie.
And he made haste, and came down, and received him joyfully.
7 Când l-au văzut, toți au murmurat, zicând: “A intrat să se cazeze la un om păcătos”.
And when they saw it, they all murmured, saying, He is gone in to lodge with a man that is a sinner.
8 Zacheu a stat în picioare și a zis Domnului: “Iată, Doamne, jumătate din averea mea o dau săracilor. Dacă am pretins ceva pe nedrept de la cineva, îi dau înapoi de patru ori mai mult.”
And Zacchæus stood, and said unto the Lord, Behold, Lord, the half of my goods I give to the poor; and if I have wrongfully exacted aught of any man, I restore fourfold.
9 Isus i-a zis: “Astăzi a venit mântuirea în casa aceasta, pentru că și el este fiu al lui Avraam.
And Jesus said unto him, To-day is salvation come to this house, forasmuch as he also is a son of Abraham.
10 Căci Fiul Omului a venit să caute și să salveze ceea ce era pierdut.”
For the Son of man came to seek and to save that which was lost.
11 Auzind ei aceste lucruri, a continuat și a spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim și ei credeau că Împărăția lui Dumnezeu se va arăta imediat.
And as they heard these things, he added and spake a parable, because he was nigh to Jerusalem, and [because] they supposed that the kingdom of God was immediately to appear.
12 El a spus deci: “Un oarecare nobil s-a dus într-o țară îndepărtată ca să primească pentru sine o împărăție și să se întoarcă.
He said therefore, A certain nobleman went into a far country, to receive for himself a kingdom, and to return.
13 El a chemat zece slujitori de-ai săi, le-a dat zece monede de mina și le-a spus: “Faceți afaceri până când voi veni eu”.
And he called ten servants of his, and gave them ten pounds, and said unto them, Trade ye [herewith] till I come.
14 Dar cetățenii lui l-au urât și au trimis un trimis după el, spunând: 'Nu vrem ca acest om să domnească peste noi'.
But his citizens hated him, and sent an ambassage after him, saying, We will not that this man reign over us.
15 După ce s-a întors, după ce a primit împărăția, a poruncit să fie chemați la el acești slujitori, cărora le dăduse banii, ca să știe ce au câștigat prin negoțul lor.
And it came to pass, when he was come back again, having received the kingdom, that he commanded these servants, unto whom he had given the money, to be called to him, that he might know what they had gained by trading.
16 Cel dintâi a venit înaintea lui, spunând: “Doamne, mina ta a făcut încă zece mine.
And the first came before him, saying, Lord, thy pound hath made ten pounds more.
17 El i-a zis: “Bine ai făcut, slugă bună! Pentru că ai fost găsit credincios cu foarte puțin, vei avea autoritate peste zece cetăți'.
And he said unto him, Well done, thou good servant: because thou wast found faithful in a very little, have thou authority over ten cities.
18 Al doilea a venit și a zis: “Mina ta, Doamne, a făcut cinci mine.
And the second came, saying, Thy pound, Lord, hath made five pounds.
19 Și i-a zis: “Și tu vei fi peste cinci cetăți.
And he said unto him also, Be thou also over five cities.
20 Și a venit un altul, zicând: “Doamne, iată mina ta, pe care o țineam în batistă,
And another came, saying, Lord, behold, [here is] thy pound, which I kept laid up in a napkin:
21 căci mă temeam de tine, pentru că ești un om exigent. Tu ridici ceea ce n-ai pus și culegi ceea ce n-ai semănat'.
for I feared thee, because thou art an austere man: thou takest up that which thou layedst not down, and reapest that which thou didst not sow.
22 El i-a zis: “Din gura ta te voi judeca, rob rău, din gura ta te voi judeca! Știai că sunt un om exigent, că iau ce nu am pus și culeg ce nu am semănat.
He saith unto him, Out of thine own mouth will I judge thee, thou wicked servant. Thou knewest that I am an austere man, taking up that which I laid not down, and reaping that which I did not sow;
23 Atunci de ce nu mi-ai depus banii la bancă și, la venirea mea, aș fi putut câștiga dobândă?”
then wherefore gavest thou not my money into the bank, and I at my coming should have required it with interest?
24 El a zis celor care stăteau de față: “Luați-i mina și dați-o celui care are zece mine.
And he said unto them that stood by, Take away from him the pound, and give it unto him that hath the ten pounds.
25 “I-au zis: “Doamne, are zece mine!”.
And they said unto him, Lord, he hath ten pounds.
26 “Căci Eu vă spun că oricui are, i se va da mai mult; dar celui care nu are, i se va lua chiar și ceea ce are.
I say unto you, that unto every one that hath shall be given; but from him that hath not, even that which he hath shall be taken away from him.
27 Dar aduceți aici pe vrăjmașii mei care n-au vrut să domnesc peste ei și ucideți-i înaintea mea.””
But these mine enemies, that would not that I should reign over them, bring hither, and slay them before me.
28 După ce a spus acestea, a plecat înainte, urcând la Ierusalim.
And when he had thus spoken, he went on before, going up to Jerusalem.
29 Când S-a apropiat de Betfaghe și de Betania, pe muntele care se numește Măslinul, a trimis pe doi dintre ucenicii Săi,
And it came to pass, when he drew nigh unto Bethphage and Bethany, at the mount that is called Olivet, he sent two of the disciples,
30 zicând: “Mergeți în satul de dincolo, în care, când veți intra, veți găsi legat un mânz pe care nimeni nu a șezut vreodată. Dezlegați-l și aduceți-l.
saying, Go your way into the village over against [you]; in which as ye enter ye shall find a colt tied, whereon no man ever yet sat: loose him, and bring him.
31 Dacă vă întreabă cineva: “De ce îl dezlegi?”, spuneți-i: “Domnul are nevoie de el”.”
And if any one ask you, Why do ye loose him? thus shall ye say, The Lord hath need of him.
32 Cei trimiși s-au dus și au găsit lucrurile așa cum le spusese.
And they that were sent went away, and found even as he had said unto them.
33 Pe când dezlegau mânzul, stăpânii lui i-au întrebat: “De ce dezlegați mânzul?”
And as they were loosing the colt, the owners thereof said unto them, Why loose ye the colt?
34 Ei au răspuns: “Domnul are nevoie de el.”
And they said, The Lord hath need of him.
35 Apoi l-au adus la Isus. Și-au aruncat mantiile pe mânz și l-au așezat pe Isus pe ele.
And they brought him to Jesus: and they threw their garments upon the colt, and set Jesus thereon.
36 Pe când mergea, ei și-au întins mantiile pe drum.
And as he went, they spread their garments in the way.
37 Pe când se apropia de El, la coborârea de pe Muntele Măslinilor, toată mulțimea ucenicilor a început să se bucure și să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră,
And as he was now drawing nigh, [even] at the descent of the mount of Olives, the whole multitude of the disciples began to rejoice and praise God with a loud voice for all the mighty works which they had seen;
38 zicând: “Binecuvântat este Împăratul care vine în numele Domnului! Pace în ceruri și glorie în cele mai înalte!”.
saying, Blessed [is] the King that cometh in the name of the Lord: peace in heaven, and glory in the highest.
39 Unii dintre fariseii din mulțime I-au zis: “Învățătorule, mustră pe ucenicii Tăi!”
And some of the Pharisees from the multitude said unto him, Teacher, rebuke thy disciples.
40 El le-a răspuns: “Vă spun că, dacă acestea ar tăcea, pietrele ar striga.”
And he answered and said, I tell you that, if these shall hold their peace, the stones will cry out.
41 Când s-a apropiat, a văzut cetatea și a plâns din cauza ei,
And when he drew nigh, he saw the city and wept over it,
42 zicând: “Dacă ai fi știut astăzi ce este al păcii tale! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
saying, If thou hadst known in this day, even thou, the things which belong unto peace! but now they are hid from thine eyes.
43 Căci vor veni zile când vrăjmașii tăi vor ridica o baricadă împotriva ta, te vor înconjura, te vor strânge din toate părțile și
For the days shall come upon thee, when thine enemies shall cast up a bank about thee, and compass thee round, and keep thee in on every side,
44 te vor trânti la pământ pe tine și pe copiii tăi din tine. Nu vor lăsa în tine piatră peste piatră, pentru că nu ai știut timpul vizitei tale.”
and shall dash thee to the ground, and thy children within thee; and they shall not leave in thee one stone upon another; because thou knewest not the time of thy visitation.
45 El a intrat în Templu și a început să alunge pe cei ce cumpărau și vindeau în el,
And he entered into the temple, and began to cast out them that sold,
46 zicându-le: “Este scris: “Casa Mea este o casă de rugăciune”, iar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!”.
saying unto them, It is written, And my house shall be a house of prayer: but ye have made it a den of robbers.
47 El învăța în fiecare zi în Templu, dar preoții cei mai de seamă, cărturarii și cei mai de seamă din popor căutau să-L nimicească.
And he was teaching daily in the temple. But the chief priests and the scribes and the principal men of the people sought to destroy him:
48 Nu găseau ce să facă, căci tot poporul se agăța de fiecare cuvânt pe care-l spunea.
and they could not find what they might do; for the people all hung upon him, listening.
