Luca 15
1 Și toți vameșii și păcătoșii se apropiau de El ca să-L asculte.
A JAUNOPWEI o me dipan akan karoj ap kai don i pwen ron i.
2 Fariseii și cărturarii murmurau și ziceau: “Omul acesta îi primește pe păcătoși și mănâncă cu ei.”
A Parijar o jaunkawewe kan lipaned indada: Ol men et kin kompokeki me dipan akan o ian irail jakajak.
3 Și le-a spus pilda aceasta:
A a kotin majani on irail karajeraj wet:
4 “Cine dintre voi, dacă ar avea o sută de oi și ar pierde una dintre ele, nu ar lăsa cele nouăzeci și nouă în pustiu și nu s-ar duce după cea pierdută, până o va găsi?
Ij aramaj re omail me na jip epuki, a ma amen irail jalonalar me jo pan pwilikidi ir duekduemen nan wel ap raparapaki me jalonalar, lao a pan diarada i?
5 După ce o găsește, o poartă pe umeri, bucurându-se.
A lao diarada i, a kidan pon pop a pereperen.
6 Când se întoarce acasă, își cheamă prietenii și vecinii, spunându-le: “Bucurați-vă cu mine, căci am găsit oaia mea care era pierdută!”.
A lao pure don deu a, a kin eker pena kompokepa kan o men imp a kan indai on irail: Komail ian ia perenda, pwe i diaradar nai jip me jalonalar.
7 Eu vă spun că și așa va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește, decât pentru nouăzeci și nouă de oameni drepți care nu au nevoie de pocăință.
I indai on komail, nan iduen peren pil pan mi nanlan pweki me dipan me ta men, me kalula, jan duekduemen me pun ap jota mau on kalula.
8 “Sau ce femeie, dacă ar avea zece drahme, dacă ar pierde o drahmă, nu ar aprinde o lampă, nu ar mătura casa și nu ar căuta cu sârguință până ce ar găsi-o?
O ij li o me na denar eijok, eu ap jalonala jan, me jo pan ijikada lamp o koke im o, o raparapaki mau, lao a pan diarada?
9 După ce o găsește, își cheamă prietenele și vecinele, spunând: “Bucurați-vă cu mine, căci am găsit drahma pe care o pierdusem!”.
A lao diaradar i, a kin eker pena kompokepa kan o men imp a kan indai on irail: Komail ian ia perenda, pwe i diarada ai denar o, me jalonalar.
10 Tot așa, vă spun, există bucurie în prezența îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăiește.”
Nan I indai on komail, iduen peren mi ren tounlan en Kot akan, pweki me dipan me ta men, me kalula.
11 El a zis: “Un om avea doi fii.
A kotin majani: Aramaj amen mia, me na ol riamen.
12 Cel mai tânăr dintre ei a zis tatălui său: “Tată, dă-mi partea mea din averea ta. Așa că a împărțit între ei averea lui.
A me tikitik re’ra indai on jam a: Jam ai, kotiki don ia pwaij ai en jojo, me udan ai. I ari nene on ira ara dipijou kan.
13 Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a adunat toate acestea și a călătorit într-o țară îndepărtată. Acolo și-a risipit averea cu un trai desfrânat.
A murin ran akai me tikitik ren ol oko ki pena a dipijou karoj, ap jailokalan jap doo, waja a kajela mal a kapwa kan nin tiak jued.
14 După ce a cheltuit totul, s-a ivit o foamete cruntă în țara aceea și a început să fie în nevoie.
A lao kamuje weita a kapwa karoj, lek lapalap ap pwaida jap o, i ari dupokalar.
15 S-a dus și s-a unit cu unul dintre cetățenii acelei țări, care l-a trimis pe câmpurile sale să hrănească porcii.
I ap koieila dodok ren me pweledan jap o men. I ap kadarala i, pwen kamana na pwik kan.
16 El a vrut să-și umple burta cu păstăile pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu i-a dat nimic.
I ari inon ion, kankan wan tuka kai, me pwik kin namenam, a jota me mueid on i.
17 Când și-a revenit, a zis: “Câți dintre angajații tatălui meu au pâine de prisos, iar eu mor de foame!
A kadekadeo i lao lolekonalar, ap indada: Ladu me depa mi ren jam ai, me kan ar mana me rak, a nai pan mekila jo kan ai mana.
18 Mă voi scula și mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: “Tată, am păcătuit împotriva cerului și în fața ta.
I pan uda purela ren jam ai indai on i: Jam ai, i wiadar dip on nanlan o on komui.
19 Nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Fă-mă ca pe unul dintre robii tăi angajați!””'”.
I jolar waron adaneki noumui putak, komui ari wia kin ia ladu’mui men.
20 “S-a sculat și a venit la tatăl său. Dar, pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut și, mișcat de milă, a alergat, s-a aruncat la gâtul lui și l-a sărutat.
I ari uda purela ren jam a. A ni a mi waja doo, jam a kilanada i, ap pokela, pitipiti don i o polodi i, metik i.
21 Fiul i-a zis: “Tată, am păcătuit împotriva cerului și în fața ta. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău'.
A putak o indai on i: Jam ai, i wiadar dip on nanlan o on komui, i jolar war on adaneki noumui putak.
22 Dar tatăl a zis slugilor sale: “Scoateți cea mai bună haină și îmbrăcați-l. Puneți-i un inel la mână și sandale la picioare.
A jam majani on na ladu kan: Wado likau kajampwal o kalikauwia kida i, o ki on rin ni jendin pa a, o jut ni na a kan.
23 Aduceți vițelul îngrășat, înjunghiați-l, să mâncăm și să sărbătorim;
O wado kau pul wi o kamela, pwe kitail en kan o pereperen.
24 căci acesta, fiul meu, a fost mort și a înviat. Era pierdut și s-a regăsit”. Atunci au început să sărbătorească.
Pwe nai putak men et melar ap mauredar, a jalonalar ap diarokadar. Irail ari perendar.
25 “Și fiul său cel mare era la câmp. Când s-a apropiat de casă, a auzit muzică și dansuri.
A na putak laud mi nan jap o. Ni a pure don koren ion im o, ap ronadar kakaul o kakalek,
26 A chemat la el pe unul dintre servitori și l-a întrebat ce se întâmplă.
Ap kalelapok ren ladu men duen ar wiawia.
27 Acesta i-a spus: “A venit fratele tău, iar tatăl tău a omorât vițelul îngrășat, pentru că l-a primit înapoi sănătos și nevătămat.
A indan i: Ri omui ol puredo, jam omui ap kamela kau pul wi o, pwe a diaradar I memaur o kelail.
28 Dar el s-a mâniat și nu a vrut să intre. De aceea tatăl său a ieșit și l-a rugat.
A ap makara kida o jota men pedelon, jam a ap pedoi don re a poekipoeki.
29 Dar el a răspuns tatălui său: “Iată, în acești mulți ani te-am slujit și niciodată nu am nesocotit o poruncă de-a ta, dar niciodată nu mi-ai dat un țap, ca să sărbătoresc cu prietenii mei.
A a japen indan jam a: Kom mani, par toto me i papa komui, o i jaikenta kawela eu omui majan akan, a kom jota kotiki on ia kijin kut amen, i en kamadipeki kompoke pai kan.
30 Dar când a venit acest fiu al tău, care ți-a devorat traiul cu prostituatele, ai ucis vițelul îngrășat pentru el.
A noumui putak men et lao kodo, murin a kamuje wei a dipijou ren me jued akan, komui ap ijik on i kau pul wi o.
31 El i-a zis: “Fiule, tu ești totdeauna cu mine și tot ce este al meu este al tău.
Jam a ap majani on i: Nai jeri, koe kin mimieta re ian jau karoj, o ai meakaroj me om.
32 Darse cuvenea să sărbătorim și să ne bucurăm, pentru că acesta, fratele tău, era mort și a înviat. Era pierdut și s-a găsit”.”
Me mau, koe en peren o injenemau. Pwe ri om ol men et melar, ap mauredar, a jalonalar ap diarokadar.
