Luca 14

1 Când a intrat în casa unuia dintre fruntașii fariseilor, în ziua de Sabat, ca să mănânce pâine, ei Îl urmăreau.

And it came to pass, as he went into the house of one of the chief Pharisees to eat bread on the sabbath, that they watched him.

2 Iată că un om care avea hidropizie era în fața lui.

And, behold, there was a certain man before him who had the dropsy.

3 Isus, răspunzând, a vorbit cu juriștii și cu fariseii și le-a zis: “Este îngăduit să vindeci în Sabat?”

And Jesus answering spoke to the lawyers and Pharisees, saying, Is it lawful to heal on the sabbath?

4 Dar ei au tăcut. L-a luat, l-a vindecat și l-a lăsat să plece.

And they held their peace. And he took him, and healed him, and let him go;

5 El le-a răspuns: “Cine dintre voi, dacă fiul său sau boul său ar cădea într-o fântână, nu l-ar scoate imediat într-o zi de Sabat?”

And answered them, saying, Which of you shall have a donkey or an ox fallen into a pit, and will not immediately pull him out on the sabbath day?

6 Nu puteau să-i răspundă la aceste lucruri.

And they could not answer him again to these things.

7 El a spus o pildă celor invitați, când a observat că ei își aleg locurile cele mai bune și le-a zis:

And he put forth a parable to those who were invited, when he marked how they chose out the best places; saying to them,

8 “Când sunteți invitați de cineva la o nuntă, nu vă așezați pe locul cel mai bun, căci poate că va fi invitat cineva mai de seamă decât voi,

When thou art invited by any man to a wedding, sit not down in the best place; lest a more honourable man than thou be invited by him;

9 iar cel care v-a invitat pe amândoi va veni și vă va spune: “Faceți loc pentru acesta”. Atunci ați începe, cu rușine, să ocupați locul cel mai de jos.

And he that invited thee and him shall come and say to thee, Give this man place; and thou begin with shame to take the lowest place.

10 Dar când ești invitat, du-te și stai în locul cel mai de jos, pentru ca, atunci când va veni cel care te-a invitat, să-ți spună: “Prietene, urcă-te mai sus”. Atunci vei fi onorat în prezența tuturor celor care stau la masă cu tine.

But when thou art invited, go and sit down in the lowest place; that when he that invited thee cometh, he may say to thee, Friend, go up higher: then shalt thou have honour in the presence of them that sit eating with thee.

11 Căci oricine se înalță va fi smerit, iar oricine se smerește va fi înălțat.”

For whoever exalteth himself shall be abased; and he that humbleth himself shall be exalted.

12 Și a mai zis celui care-l invitase: “Când faci o cină sau un prânz, nu chema pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii tăi bogați, căci poate că și ei îți vor întoarce favoarea și-ți vor plăti.

Then said he also to him that invited him, When thou givest a dinner or a supper, call not thy friends, nor thy brethren, neither thy kinsmen, nor thy rich neighbours; lest they also bid thee again, and a recompence be made thee.

13 Ci, când faci un ospăț, invită-i pe săraci, pe mutilați, pe șchiopi sau pe orbi;

But when thou givest a feast, call the poor, the maimed, the lame, the blind:

14 și vei fi binecuvântat, pentru că ei nu au resurse să-ți dea înapoi. Căci veți fi răsplătiți la învierea celor drepți.”

And thou shalt be blessed; for they cannot recompense thee: for thou shalt be recompensed at the resurrection of the just.

15 Unul din cei ce ședeau la masă cu El, auzind aceste lucruri, i-a zis: “Ferice de cel ce va petrece în Împărăția lui Dumnezeu!”

And when one of them that sat eating with him heard these things, he said to him, Blessed is he that shall eat bread in the kingdom of God.

16 Dar El i-a zis: “Un om a făcut o cină mare și a invitat multă lume.

Then said he to him, A certain man gave a great supper, and invited many:

17 La ora cinei, a trimis pe slujitorul său să le spună celor invitați: “Veniți, căci totul este gata acum.

And sent his servant at supper time to say to them that were invited, Come; for all things are now ready.

18 Toți, ca unul singur, au început să se scuze. “Cel dintâi i-a spus: “Am cumpărat un câmp și trebuie să mă duc să-l văd. Te rog să mă scuzi'.

And they all with one consent began to make excuse. The first said to him, I have bought a piece of ground, and I must needs go and see it: I pray thee have me excused.

19 Altul a zis: “Am cumpărat cinci juguri de boi și trebuie să mă duc să le încerc. Te rog să mă scuzi.''

And another said, I have bought five yoke of oxen, and I go to try them out: I pray thee have me excused.

20 Altul a zis: “M-am căsătorit cu o nevastă și nu pot să vin.

And another said, I have married a wife, and therefore I cannot come.

21 Și a venit robul acela și a spus aceste lucruri domnului său. Atunci stăpânul casei, mâniindu-se, a zis robului său: “Ieși repede pe străzile și pe ulițele cetății și adu pe cei săraci, schilozi, orbi și șchiopi.

So that servant came, and showed his lord these things. Then the master of the house being angry said to his servant, Go out quickly into the streets and lanes of the city, and bring in here the poor, and the maimed, and the lame, and the blind.

22 Robul a zis: “Doamne, s-a făcut cum ai poruncit și mai este loc.

And the servant said, Lord, it is done as thou hast commanded, and yet there is room.

23 Domnul a zis robului: “Ieși pe drumuri și pe ulițe și silește-i să intre, ca să se umple casa mea.

And the lord said to the servant, Go out into the highways and hedges, and compel them to come in, that my house may be filled.

24 Căci îți spun că niciunul dintre acei oameni care au fost invitați nu va gusta din cina mea.””

For I say to you, That none of those men who were invited shall taste my supper.

25 O mare mulțime de oameni mergeau cu El. El s-a întors și le-a zis:

And there went great multitudes with him: and he turned, and said to them,

26 “Dacă vine cineva la Mine și nu face abstracție de tatăl său, de mama sa, de soția sa, de copii, de frați și de surori, da, și chiar și de viața sa, nu poate fi ucenicul Meu.

If any man cometh to me, and hateth not his father, and mother, and wife, and children, and brethren, and sisters, yea, and his own life also, he cannot be my disciple.

27 Oricine nu-și poartă propria cruce și nu vine după mine, nu poate fi discipolul meu.

And whoever doth not bear his cross, and come after me, cannot be my disciple.

28 Căci care dintre voi, dorind să zidească un turn, nu stă mai întâi și numără costurile, ca să vadă dacă are destul pentru a-l termina?

For which of you, intending to build a tower, sitteth not down first, and counteth the cost, whether he hath sufficient to finish it?

29 Sau poate că, după ce a pus temelia și nu poate să o termine, toți cei care îl văd încep să râdă de el,

Lest perhaps, after he hath laid the foundation, and is not able to finish it, all that behold it begin to mock him,

30 spunând: “Omul acesta a început să zidească și nu a putut să termine”.

Saying, This man began to build, and was not able to finish.

31 Sau ce rege, când merge să se întâlnească cu un alt rege în război, nu se așează mai întâi și nu se gândește dacă este în stare cu zece mii de oameni să-l înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?

Or what king, going to make war against another king, sitteth not down first, and consulteth whether he is able with ten thousand to meet him that cometh against him with twenty thousand?

32 Sau altfel, pe când celălalt este încă la mare distanță, trimite un trimis și cere condiții de pace.

Or else, while the other is yet a great way off, he sendeth a delegation, and desireth conditions of peace.

33 Așadar, oricine dintre voi care nu renunță la tot ceea ce are, nu poate fi discipolul meu.

So likewise, whoever he is of you that forsaketh not all that he hath, he cannot be my disciple.

34 “Sarea este bună, dar dacă sarea devine plată și fără gust, cu ce o condimentezi?

Salt is good: but if the salt hath lost its savour, how shall it be seasoned?

35 Eanu este potrivită nici pentru pământ, nici pentru grămada de gunoi de grajd. Ea este aruncată la gunoi. Cine are urechi de auzit, să audă.”

It is neither fit for the land, nor yet for the dunghill; but men cast it out. He that hath ears to hear, let him hear.