< Marcum 3 >

1 Et introivit iterum in synagogam: et erat ibi homo habens manum aridam.
A intrat iarăși în sinagogă și era acolo un om căruia i se uscase mâna.
2 Et observabant eum, si sabbatis curaret, ut accusarent illum.
Îl pândeau, ca să vadă dacă îl va vindeca în ziua de Sabat, ca să-l acuze.
3 Et ait homini habenti manum aridam: Surge in medium.
El i-a zis omului a cărui mână era uscată: “Ridică-te!”
4 Et dicit eis: Licet sabbatis benefacere, an male? animam salvam facere, an perdere? At illi tacebant.
El le-a zis: “Este oare îngăduit în ziua Sabatului să faci bine sau să faci rău? Să salvezi o viață sau să ucizi?” Dar ei au rămas tăcuți.
5 Et circumspiciens eos cum ira, contristatus super caecitate cordis eorum, dicit homini: Extende manum tuam. Et extendit, et restituta est manus illi.
După ce s-a uitat cu mânie la ei, mâhnit de împietrirea inimilor lor, i-a zis omului: “Întinde-ți mâna.” El a întins-o și mâna i-a fost redată la fel de sănătoasă ca și cealaltă.
6 Exeuntes autem Pharisaei, statim cum Herodianis consilium faciebant adversus eum quomodo eum perderent.
Fariseii au ieșit afară și îndată au uneltit cu Irodienii împotriva lui, cum să-l nimicească.
7 Iesus autem cum discipulis suis secessit ad mare: et multa turba a Galilaea, et Iudaea secuta est eum,
Isus S-a retras cu ucenicii Săi la mare; și o mare mulțime L-a urmat din Galileea, din Iudeea,
8 et ab Ierosolymis, et ab Idumaea, et trans Iordanem: et qui circa Tyrum, et Sidonem, multitudo magna, audientes, quae faciebat, venerunt ad eum.
din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan, și din împrejurimile Tirului și Sidonului. O mare mulțime, auzind ce lucruri mari făcea, a venit la el.
9 Et dixit Iesus discipulis suis ut in navicula sibi deservirent propter turbam, ne comprimerent eum.
El le-a spus discipolilor săi ca o barcă mică să rămână lângă el, din cauza mulțimii, ca să nu-l îmbrâncească.
10 multos enim sanabat ita ut irruerent in eum ut illum tangerent quotquot habebant plagas.
Căci vindecase pe mulți, așa că toți cei care aveau boli se apăsau asupra lui ca să se atingă de el.
11 Et spiritus immundi, cum illum videbant, procidebant ei: et clamabant dicentes:
Spiritele necurate, de câte ori îl vedeau, cădeau înaintea lui și strigau: “Tu ești Fiul lui Dumnezeu!”
12 Tu es Filius Dei. Et vehementer comminabatur eis ne manifestarent illum.
El i-a avertizat cu severitate să nu-l facă cunoscut.
13 Et ascendens in montem vocavit ad se quos voluit ipse: et venerunt ad eum.
El s-a urcat pe munte și a chemat la Sine pe cei pe care-i voia și ei au venit la El.
14 Et fecit ut essent duodecim cum illo: et ut mitteret eos praedicare.
A numit doisprezece, ca să fie cu el și să-i trimită să propovăduiască
15 Et dedit illis potestatem curandi infirmitates, et eiiciendi daemonia.
și să aibă putere să vindece boli și să scoată demoni:
16 Et imposuit Simoni nomen Petrus:
Simon (căruia i-a dat numele de Petru);
17 et Iacobum Zebedaei, et Ioannem fratrem Iacobi, et imposuit eis nomina Boanerges, quod est, Filii tonitrui:
Iacov, fiul lui Zebedeu, și Ioan, fratele lui Iacov, (pe care i-a numit Boanerges, ceea ce înseamnă: “Fiii tunetului”);
18 et Andraeam, et Philippum, et Bartholomaeum, et Matthaeum, et Thomam, et Iacobum Alphaei, et Thaddaeum, et Simonem Cananaeum,
Andrei, Filip, Bartolomeu, Matei, Toma, Iacov, fiul lui Alfeu, Tadeu, Simon Zelota,
19 et Iudam Iscariotem, qui et tradidit illum.
și Iuda Iscarioteanul, care l-a și trădat. Apoi a intrat într-o casă.
20 Et veniunt ad domum: et convenit iterum turba, ita ut non possent neque panem manducare.
Mulțimea s-a adunat din nou, încât nu mai putea nici măcar să mănânce pâine.
21 Et cum audissent sui, exierunt tenere eum: dicebant enim: Quoniam in furorem versus est.
Când au auzit prietenii lui, au ieșit să-l prindă, căci ziceau: “Este nebun”.
22 Et Scribae, qui ab Ierosolymis descenderant, dicebant: Quoniam Beelzebub habet, et quia in principe daemoniorum eiicit daemonia.
Cărturarii care se coborau de la Ierusalim spuneau: “Are pe Beelzebul” și: “Prin prințul demonilor scoate afară demonii.”
23 Et convocatis eis in parabolis dicebat illis: Quomodo potest satanas satanam eiicere?
Apoi i-a chemat și le-a zis în pilde: “Cum poate Satana să scoată afară pe Satana?
24 Et si regnum in se dividatur, non potest regnum illud stare.
Dacă o împărăție este împărțită împotriva ei însăși, acea împărăție nu poate rămâne în picioare.
25 Et si domus super semetipsam dispertiatur, non potest domus illa stare.
Dacă o casă este împărțită împotriva ei însăși, casa aceea nu poate sta în picioare.
26 Et si satanas consurrexerit in semetipsum, dispertitus est, et non poterit stare, sed finem habet.
Dacă Satana s-a ridicat împotriva lui însuși și este dezbinat, nu poate sta în picioare, ci are un sfârșit.
27 Nemo potest vasa fortis ingressus in domum diripere, nisi prius fortem alliget, et tunc domum eius diripiet.
Dar nimeni nu poate intra în casa celui puternic ca să jefuiască, dacă nu-l leagă mai întâi pe cel puternic; atunci îi va jefui casa.
28 Amen dico vobis, quoniam omnia dimittentur filiis hominum peccata, et blasphemiae, quibus blasphemaverint:
“Adevărat vă spun că toate păcatele urmașilor omului vor fi iertate, inclusiv blasfemiile cu care vor huli;
29 qui autem blasphemaverit in Spiritum sanctum, non habebit remissionem in aeternum, sed reus erit aeterni delicti. (aiōn g165, aiōnios g166)
dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va avea iertare, ci va fi supus osândei veșnice.” (aiōn g165, aiōnios g166)
30 Quoniam dicebant: Spiritum immundum habet.
—pentru că au spus: “Are un duh necurat”.
31 Et veniunt mater eius et fratres: et foris stantes miserunt ad eum vocantes eum,
Mama și frații lui au venit și, stând afară, au trimis la el și l-au chemat.
32 et sedebat circa eum turba: et dicunt ei: Ecce mater tua, et fratres tui foris quaerunt te.
O mulțime stătea în jurul lui și i-au spus: “Iată, mama ta, frații tăi și surorile tale sunt afară și te caută.”
33 Et respondens eis, ait: Quae est mater mea, et fratres mei?
El le-a răspuns: “Cine sunt mama Mea și frații Mei?”
34 Et circumspiciens eos, qui in circuitu eius sedebant, ait: Ecce mater mea, et fratres mei.
Și, uitându-se la cei care stăteau în jurul lui, a zis: “Iată mama și frații mei!
35 Qui enim fecerit voluntatem Dei, hic frater meus, et soror mea, et mater est.
Căci oricine face voia lui Dumnezeu este fratele meu, sora mea și mama mea.”

< Marcum 3 >