Iohannem 4
1 Ut ergo cognovit Iesus quia audierunt Pharisaei quod Iesus plures discipulos facit, et baptizat, quam Ioannes,
Când a aflat Domnul că fariseii au auzit că Isus face și botează mai mulți ucenici decât Ioan
2 (quamquam Iesus non baptizaret, sed discipuli eius)
(deși nu Isus însuși boteza, ci ucenicii lui),
3 reliquit Iudaeam, et abiit iterum in Galilaeam.
a părăsit Iudeea și s-a dus în Galileea.
4 oportebat autem eum transire per mediam Samariam.
Trebuia să treacă prin Samaria.
5 Venit ergo in civitatem Samariae, quae dicitur Sichar: iuxta praedium, quod dedit Iacob Ioseph filio suo.
Și a ajuns la o cetate din Samaria, numită Sihar, lângă parcela de pământ pe care Iacov o dăduse fiului său Iosif.
6 Erat autem ibi fons Iacob. Iesus ergo fatigatus ex itinere, sedebat sic supra fontem. Hora autem erat quasi sexta.
Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, deci, fiind obosit de drum, s-a așezat lângă fântână. Era pe la ceasul al șaselea.
7 Venit mulier de Samaria haurire aquam. Dicit ei Iesus: Da mihi bibere.
O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Isus i-a zis: “Dă-mi să beau”.
8 (Discipuli enim eius abierant in civitatem ut cibos emerent.)
Căci ucenicii Săi plecaseră în cetate să cumpere mâncare.
9 Dicit ergo ei mulier illa Samaritana: Quomodo tu Iudaeus cum sis, bibere a me poscis, quae sum mulier Samaritana? non enim coutuntur Iudaei Samaritanis.
Atunci femeia samariteancă i-a zis: “Cum se face că Tu, care ești iudeu, ceri de la mine, o samariteancă, să beau ceva?” (Căci iudeii nu au de-a face cu samaritenii).
10 Respondit Iesus, et dixit ei: Si scires donum Dei, et quis est, qui dicit tibi: Da mihi bibere: tu forsitan petisses ab eo, et dedisset tibi aquam vivam.
Isus i-a răspuns: “Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu și cine este Cel ce-ți zice: “Dă-Mi să beau”, L-ai fi rugat și El ți-ar fi dat apă vie.”
11 Dicit ei mulier: Domine, neque in quo haurias habes, et puteus altus est: unde ergo habes aquam vivam?
Femeia i-a zis: “Domnule, nu ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă. Atunci de unde iei apa aceea vie?
12 Numquid tu maior es patre nostro Iacob, qui dedit nobis puteum, et ipse ex eo bibit, et filii eius, et pecora eius?
Ești tu mai mare decât tatăl nostru Iacov, care ne-a dat fântâna și a băut el însuși din ea, la fel ca și copiii și vitele lui?”
13 Respondit Iesus, et dixit ei: Omnis, qui bibit ex aqua hac, sitiet iterum:
Isus i-a răspuns: “Oricine va bea din apa aceasta va înseta iarăși;
15 Dicit ad eum mulier: Domine, da mihi hanc aquam, ut non sitiam: neque veniam huc haurire.
Femeia I-a zis: “Dă-mi, Doamne, apa aceasta, ca să nu-mi fie sete și să nu vin până aici ca să beau.”
16 Dicit ei Iesus: Vade, voca virum tuum, et veni huc.
Isus i-a zis: “Du-te, cheamă pe bărbatul tău și vino aici.”
17 Respondit mulier, et dixit: Non habeo virum. Dicit ei Iesus: Bene dixisti, quia non habeo virum:
Femeia a răspuns: “Nu am bărbat.” Isus i-a zis: “Bine ai zis: “Nu am bărbat”,
18 quinque enim viros habuisti, et hunc, quem habes, non est tuus vir: hoc vere dixisti.
căci ai avut cinci soți; și cel pe care-l ai acum nu este bărbatul tău. Aceasta ai spus-o cu adevărat”.
19 Dicit ei mulier: Domine, video quia Propheta es tu.
Femeia i-a zis: “Domnule, văd că ești prooroc.
20 Patres nostri in monte hoc adoraverunt, et vos dicitis, quia Ierosolymis est locus, ubi adorare oportet.
Părinții noștri s-au închinat în muntele acesta, iar voi, iudeii, spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”
21 Dicit ei Iesus: Mulier crede mihi, quia venit hora, quando neque in monte hoc, neque in Ierosolymis adorabitis Patrem.
Isus i-a zis: “Femeie, crede-mă, vine ceasul când nici în muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veți închina Tatălui.
22 Vos adoratis quod nescitis: nos adoramus quod scimus, quia salus ex Iudaeis est.
Voi vă închinați la ceea ce nu cunoașteți. Noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem, căci mântuirea vine de la iudei.
23 Sed venit hora, et nunc est, quando veri adoratores adorabunt Patrem in spiritu et veritate. Nam et Pater tales quaerit, qui adorent eum.
Dar vine ceasul, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, pentru că Tatăl caută astfel de închinători pentru a fi închinătorii Lui.
24 Spiritus est Deus: et eos qui adorant eum, in spiritu et veritate oportet adorare.
Dumnezeu este duh, iar cei care i se închină trebuie să se închine în duh și în adevăr.”
25 Dicit ei mulier: Scio quia Messias venit, (qui dicitur Christus.) cum ergo venerit ille, nobis annunciabit omnia.
Femeia I-a zis: “Știu că vine Mesia, Cel ce se numește Hristos. Când va veni, ne va spune toate lucrurile.”
26 Dicit ei Iesus: Ego sum, qui loquor tecum.
Isus i-a zis: “Eu sunt Cel ce vorbește cu tine.”
27 Et continuo venerunt discipuli eius: et mirabantur quia cum muliere loquebatur. Nemo tamen dixit: Quid quaeris, aut quid loqueris cum ea?
În clipa aceea au venit ucenicii Lui. Ei s-au mirat că vorbea cu o femeie; dar nimeni nu i-a întrebat: “Ce cauți?” sau “De ce vorbești cu ea?”.
28 Reliquit ergo hydriam suam mulier, et abiit in civitatem, et dicit illis hominibus:
Femeia a lăsat vasul cu apă, s-a dus în cetate și a spus oamenilor:
29 Venite, et videte hominem, qui dixit mihi omnia quaecumque feci: numquid ipse est Christus?
“Veniți să vedeți un om care mi-a spus tot ce am făcut. Poate fi acesta Hristosul?”
30 Exierunt ergo de civitate, et veniebant ad eum.
Ei au ieșit din cetate și veneau la el.
31 Interea rogabant eum discipuli, dicentes: Rabbi, manduca.
Între timp, ucenicii îl îndemnau, zicând: “Rabi, mănâncă.”
32 Ille autem dicit eis: Ego cibum habeo manducare, quem vos nescitis.
Dar El le-a zis: “Am de mâncat o mâncare de care voi nu știți.”
33 Dicebant ergo discipuli ad invicem: Numquid aliquis attulit ei manducare?
Și ucenicii ziceau unul către altul: “I-a adus cineva ceva de mâncare?”
34 Dicit eis Iesus: Meus cibus est ut faciam voluntatem eius, qui misit me, ut perficiam opus eius.
Isus le-a zis: “Hrana Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui.
35 Nonne vos dicitis, quod adhuc quattuor menses sunt, et messis venit? Ecce dico vobis: Levate oculos vestros, et videte regiones, quia albae sunt iam ad messem.
Nu spuneți voi: “Mai sunt încă patru luni până la seceriș?”? Iată, vă spun: ridicați-vă ochii și priviți câmpurile, că ele sunt deja albe pentru seceriș.
36 Et qui metit, mercedem accipit, et congregat fructum in vitam aeternam: ut, et qui seminat, simul gaudeat, et qui metit. (aiōnios g166)
Cel care seceră primește plata și culege roade pentru viața veșnică, pentru ca atât cel care seamănă, cât și cel care seceră să se bucure împreună. (aiōnios g166)
37 In hoc enim est verbum verum: quia alius est qui seminat, et alius est qui metit.
Căci în aceasta este adevărată zicala: “Unul seamănă, iar altul culege”.
38 Ego misi vos metere quod vos non laborastis: alii laboraverunt, et vos in labores eorum introistis.
Eu v-am trimis să secerați ceea ce nu ați muncit. Alții au muncit, iar tu ai intrat în munca lor.”
39 Ex civitate autem illa multi crediderunt in eum Samaritanorum, propter verbum mulieris testimonium perhibentis: Quia dixit mihi omnia quaecumque feci.
Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El, din pricina cuvântului femeii care mărturisea: “El mi-a spus tot ce am făcut.”
40 Cum venissent ergo ad illum Samaritani, rogaverunt eum ut ibi maneret. Et mansit ibi duos dies.
Când au venit la el, samaritenii l-au rugat să rămână cu ei. El a rămas acolo două zile.
41 Et multo plures crediderunt in eum propter sermonem eius.
Mulți alții au crezut datorită cuvântului lui.
42 Et mulieri dicebant: Quia iam non propter tuam loquelam credimus: ipsi enim audivimus, et scimus quia hic est vere Salvator mundi.
Ei i-au spus femeii: “Acum credem, nu din cauza vorbelor tale, ci pentru că am auzit cu ochii noștri și știm că acesta este cu adevărat Hristosul, Mântuitorul lumii.”
43 Post duos autem dies exiit inde: et abiit in Galilaeam.
După cele două zile, a ieșit de acolo și s-a dus în Galileea.
44 Ipse enim Iesus testimonium perhibuit quia Propheta in sua patria honorem non habet.
Căci Isus însuși a mărturisit că un profet nu are onoare în țara sa.
45 Cum ergo venisset in Galilaeam, exceperunt eum Galilaei, cum omnia vidissent quae fecerat Ierosolymis in die festo: et ipsi enim venerant ad diem festum.
Când a ajuns în Galileea, galileenii L-au primit, după ce au văzut tot ce făcuse la Ierusalim la sărbătoare, căci și ei mergeau la sărbătoare.
46 Venit ergo iterum in Cana Galilaeae, ubi fecit aquam vinum. Et erat quidam regulus, cuius filius infirmabatur Capharnaum.
Isus a venit deci din nou la Cana Galileii, unde a transformat apa în vin. Era un nobil al cărui fiu era bolnav la Capernaum.
47 Hic cum audisset quia Iesus adveniret a Iudaea in Galilaeam, abiit ad eum, et rogabat eum ut descenderet, et sanaret filium eius: incipiebat enim mori.
Când a auzit că Isus a ieșit din Iudeea în Galileea, s-a dus la el și l-a rugat să se coboare și să-i vindece fiul, căci era la un pas de moarte.
48 Dixit ergo Iesus ad eum: Nisi signa, et prodigia videritis, non creditis.
Isus i-a zis: “Dacă nu vei vedea semne și minuni, nu vei crede nicidecum”.
49 Dicit ad eum regulus: Domine, descende prius quam moriatur filius meus.
Și nobilul i-a zis: “Domnule, coboară-te, până nu moare copilul meu.”
50 Dicit ei Iesus: Vade, filius tuus vivit. Credidit homo sermoni, quem dixit ei Iesus, et ibat.
Isus i-a zis: “Du-te și mergi. Fiul tău trăiește”. Omul a crezut cuvântul pe care i-l spusese Isus și a plecat.
51 Iam autem eo descendente, servi occurrerunt ei, et nunciaverunt dicentes, quia filius eius viveret.
Pe când cobora, l-au întâlnit slujitorii lui și i-au raportat: “Fiul tău trăiește!”
52 Interrogabat ergo horam ab eis, in qua melius habuerit. Et dixerunt ei: Quia heri hora septima reliquit eum febris.
Și i-a întrebat pe ei la ce oră a început să se facă bine. Ei i-au spus deci: “Ieri, în ceasul al șaptelea, febra l-a lăsat.”
53 Cognovit ergo pater, quia illa hora erat, in qua dixit ei Iesus: Filius tuus vivit: et credidit ipse, et domus eius tota.
Astfel, tatăl a știut că a fost în ceasul acela în care Isus i-a spus: “Fiul tău trăiește.” El a crezut, ca și toată casa lui.
54 Hoc iterum secundum signum fecit Iesus, cum venisset a Iudaea in Galilaeam.
Acesta este iarăși al doilea semn pe care l-a făcut Isus, după ce a ieșit din Iudeea în Galileea.
