Hebræos 9

1 Habuit quidem et prius, iustificationes culturae, et Sanctum saeculare.

Dar chiar și primul legământ avea rânduieli de serviciu divin și un sanctuar pământesc.

2 Tabernaculum enim factum est primum, in quo erant candelabra, et mensa, et propositio panum, quae dicitur Sancta.

Căci era pregătit un cort. În prima parte se aflau sfeșnicul, masa și pâinile de arătat, care se numește Locul Sfânt.

3 Post velamentum autem secundum, tabernaculum, quod dicitur Sancta sanctorum:

După cel de-al doilea văl era Cortul care se numește Sfânta Sfintelor,

4 aureum habens turibulum, et arcam testamenti circumtectam ex omni parte auro, in qua urna aurea habens manna, et virga Aaron, quae fronduerat, et tabulae testamenti,

având un altar de aur pentru tămâie și chivotul legământului acoperit de aur pe toate părțile, în care se afla un vas de aur care ținea mana, toiagul lui Aaron care înmugurește și tablele legământului;

5 superque eam erant Cherubim gloriae obumbrantia propitiatorium: de quibus non est modo dicendum per singula.

iar deasupra lui heruvimi de glorie care umbreau capacul milei, lucruri despre care nu putem vorbi acum în detaliu.

6 His vero ita compositis: in priori quidem tabernaculo semper introibant sacerdotes, sacrificiorum officia consummantes:

Și, după ce aceste lucruri au fost astfel pregătite, preoții intră neîncetat în primul cort, îndeplinind slujbele,

7 in secundo autem semel in anno solus pontifex non sine sanguine, quem offerret pro sua, et populi ignorantia:

dar în al doilea intră numai marele preot, o dată pe an, nu fără sânge, pe care îl aduce pentru el însuși și pentru greșelile poporului.

8 hoc significante Spiritu sancto, nondum propalatam esse sanctorum viam, adhuc priore tabernaculo habente statum.

Duhul Sfânt indică acest lucru: că drumul spre Locul Sfânt nu fusese încă dezvăluit cât timp primul cortul era încă în picioare.

9 quae parabola est temporis instantis: iuxta quam munera, et hostiae offeruntur, quae non possunt iuxta conscientiam perfectum facere servientem, solummodo in cibis, et in potibus,

Acesta este un simbol al epocii actuale, în care se oferă daruri și sacrificii care, în ceea ce privește conștiința, nu sunt capabile să îl facă pe cel care se închină perfect,

10 et in variis baptismatibus, et iustitiis carnis usque ad tempus correctionis impositis.

fiind doar (cu mâncăruri și băuturi și diverse spălări) rânduieli trupești, impuse până la o vreme de reformă.

11 Christus autem assistens pontifex futurorum bonorum, per amplius et perfectius tabernaculum non manufactum, id est, non huius creationis:

Dar Hristos, venind ca Mare Preot al bunurilor viitoare, prin cortul cel mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mână, adică nu este din creația aceasta,

12 neque per sanguinem hircorum, aut vitulorum, sed per proprium sanguinem introivit semel in Sancta, aeterna redemptione inventa. (aiōnios g166)

și nici prin sângele țapilor și vițeilor, ci prin propriul sânge, a intrat o dată pentru totdeauna în Locul Sfânt, obținând răscumpărarea veșnică. (aiōnios g166)

13 Si enim sanguis hircorum, et taurorum, et cinis vitulae aspersus inquinatos sanctificat ad emundationem carnis:

Căci, dacă sângele țapilor și al taurilor și cenușa unei vițele care stropește pe cei care au fost spurcați sfințesc pentru curățirea cărnii,

14 quanto magis sanguis Christi, qui per Spiritum sanctum semetipsum obtulit immaculatum Deo, emundabit conscientiam nostram ab operibus mortuis, ad serviendum Deo viventi? (aiōnios g166)

cu cât mai mult sângele lui Cristos, care, prin Duhul etern, s-a oferit pe sine însuși fără cusur lui Dumnezeu, va curăța conștiința voastră de fapte moarte pentru a sluji Dumnezeului viu? (aiōnios g166)

15 Et ideo novi testamenti mediator est: ut morte intercedente, in redemptionem earum praevaricationum, quae erant sub priori testamento, repromissionem accipiant qui vocati sunt aeternae hereditatis. (aiōnios g166)

De aceea, el este mijlocitorul unui nou legământ, întrucât a avut loc o moarte pentru răscumpărarea fărădelegilor care au fost sub primul legământ, pentru ca cei care au fost chemați să primească promisiunea moștenirii veșnice. (aiōnios g166)

16 Ubi enim testamentum est: mors necesse est intercedat testatoris.

Căci acolo unde este un testament, trebuie neapărat să fie și moartea celui care l-a făcut.

17 Testamentum enim in mortuis confirmatum est: alioquin nondum valet, dum vivit qui testatus est.

Căci testamentul este în vigoare acolo unde a avut loc moartea, căci el nu este niciodată în vigoare cât timp trăiește cel care l-a făcut.

18 Unde nec primum quidem sine sanguine dedicatum est.

De aceea, nici măcar primul legământ nu a fost consacrat fără sânge.

19 Lecto enim omni mandato legis a Moyse universo populo: accipiens sanguinem vitulorum et hircorum cum aqua et lana coccinea, et hyssopo: ipsum quoque librum, et omnem populum aspersit,

Căci, după ce Moise a rostit fiecare poruncă, conform Legii, către tot poporul, a luat sângele vițeilor și al țapilor, cu apă, lână stacojie și isop, și a stropit atât cartea însăși, cât și tot poporul,

20 dicens: Hic sanguis testamenti, quod mandavit ad vos Deus.

spunând: “Acesta este sângele legământului pe care vi l-a poruncit Dumnezeu”.

21 Etiam tabernaculum, et omnia vasa ministerii sanguine similiter aspersit:

Și a stropit cu sânge și cortul și toate uneltele slujbei.

22 Et omnia pene in sanguine secundum legem mundantur: et sine sanguinis effusione non fit remissio.

Potrivit legii, aproape totul se curăță cu sânge și, în afară de vărsarea de sânge, nu există iertare.

23 Necesse est ergo exemplaria quidem caelestium his mundari: ipsa autem caelestia melioribus hostiis quam istis.

De aceea era necesar ca prin acestea să fie curățate copiile lucrurilor din ceruri, iar lucrurile cerești să fie curățate cu jertfe mai bune decât acestea.

24 Non enim in manufacta Sancta Iesus introivit exemplaria verorum: sed in ipsum caelum, ut appareat nunc vultui Dei pro nobis:

Căci Hristos nu a intrat în locurile sfinte făcute de mâini, care sunt reprezentări ale celor adevărate, ci în cerul însuși, ca să se înfățișeze acum în fața lui Dumnezeu pentru noi;

25 Neque ut saepe offerat semetipsum, quemadmodum Pontifex intrat in Sancta per singulos annos in sanguine alieno:

și nici că ar trebui să se aducă pe Sine însuși adeseori, așa cum intră marele preot în locul sfânt an de an, cu sânge care nu este al Lui,

26 alioquin oportebat eum frequenter pati ab origine mundi: nunc autem semel in consummatione saeculorum, ad destitutionem peccati, per hostiam suam apparuit. (aiōn g165)

altfel trebuie să fi suferit adeseori de la întemeierea lumii. Dar acum, o singură dată, la sfârșitul veacurilor, el s-a arătat pentru a înlătura păcatul prin jertfa lui însuși. (aiōn g165)

27 Et quemadmodum statutum est hominibus semel mori, post hoc autem iudicium:

În măsura în care oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceasta, judecata,

28 sic et Christus semel oblatus est ad multorum exhaurienda peccata: secundo sine peccato apparebit omnibus expectantibus se, in salutem.

tot așa și Hristos, după ce a fost oferit o singură dată pentru a purta păcatele multora, se va arăta a doua oară, nu pentru a se ocupa de păcat, ci pentru a-i salva pe cei care îl așteaptă cu nerăbdare.