< Corinthios Ii 9 >

1 Nam de ministerio, quod fit in sanctos ex abundanti est mihi scribere vobis.
Într-adevăr, este de prisos să vă scriu cu privire la slujba sfinților,
2 Scio enim promptum animum vestrum: pro quo de vobis glorior apud Macedones. Quoniam et Achaia parata est ab anno praeterito, et vestra aemulatio provocavit plurimos.
pentru că știu că sunteți pregătiți, și mă laud cu aceasta în numele vostru în fața celor din Macedonia, că și Ahaia a fost pregătită în anul trecut. Zelul vostru a stârnit foarte mulți dintre ei.
3 Misimus autem fratres: ut ne quod gloriamur de vobis, evacuetur in hac parte, ut (quemadmodum dixi) parati sitis:
Dar am trimis pe frații aceștia pentru ca lăudarea noastră în numele vostru să nu fie în zadar în această privință, pentru ca, așa cum am spus, să fiți pregătiți,
4 ne cum venerint Macedones mecum, et invenerint vos imparatos, erubescamus nos (ut non dicamus vos) in hac substantia.
ca nu cumva, dacă cineva din Macedonia vine acolo cu mine și vă găsește nepregătiți, noi (ca să nu mai vorbim de voi) să fim dezamăgiți în această lăudăroșenie încrezătoare.
5 Necessarium ergo existimavi rogare fratres, ut praeveniant ad vos, et praeparent repromissam benedictionem hanc paratam esse sic, quasi benedictionem, non tamquam avaritiam.
De aceea, am considerat necesar să rog pe frați să meargă înainte la tine și să aranjeze din timp darul generos pe care l-ai promis mai înainte, pentru ca acesta să fie pregătit ca o chestiune de generozitate și nu de lăcomie.
6 Hoc autem dico: Qui parce seminat, parce et metet: et qui seminat in benedictionibus, de benedictionibus et metet.
Amintește-ți că cine seamănă cu zgârcenie va secera și el cu zgârcenie. Cine seamănă din belșug va secera și el din belșug.
7 Unusquisque prout destinavit in corde suo, non ex tristitia, aut ex necessitate: hilarem enim datorem diligit Deus.
Fiecare să dea după cum a hotărât în inima sa, nu cu părere de rău sau cu silă, căci Dumnezeu iubește pe cel ce dă cu bucurie.
8 Potens est autem Deus omnem gratiam abundare facere in vobis: ut in omnibus semper omnem sufficientiam habentes, abundetis in omne opus bonum,
Și Dumnezeu poate să vă facă să vă prisosească tot harul, pentru ca, având totdeauna în toate cele de trebuință, să abundați pentru orice lucrare bună.
9 sicut scriptum est: Dispersit, dedit pauperibus: iustitia eius manet in saeculum saeculi. (aiōn g165)
După cum este scris, “S-a împrăștiat în străinătate. El a dat săracilor. Neprihănirea Lui rămâne pentru totdeauna.” (aiōn g165)
10 Qui autem administrat semen seminanti: et panem ad manducandum praestabit, et multiplicabit semen vestrum, et augebit incrementa frugum iustitiae vestrae:
Iar Acela care dă sămânță semănătorului și pâine pentru hrană, să vă dea și El sămânța voastră pentru semănat și să înmulțească roadele dreptății voastre,
11 ut in omnibus locupletati abundetis in omnem simplicitatem, quae operatur per nos gratiarum actionem Deo.
fiind voi îmbogățiți în toate pentru toată generozitatea, care aduce mulțumiri lui Dumnezeu prin noi.
12 Quoniam ministerium huius officii non solum supplet ea, quae desunt sanctis, sed etiam abundat per multas gratiarum actiones in Domino,
Căci această slujbă de dăruire pe care o îndepliniți nu numai că suplinește lipsurile printre sfinți, ci abundă și prin multă mulțumire lui Dumnezeu,
13 per probationem ministerii huius, glorificantes Deum in obedientia confessionis vestrae, in Evangelium Christi, et simplicitate communicationis in illos, et in omnes,
având în vedere că, prin dovada dată de această slujbă, ei îl slăvesc pe Dumnezeu pentru ascultarea mărturisirii voastre față de Buna Vestire a lui Cristos și pentru generozitatea contribuției voastre față de ei și față de toți,
14 et in ipsorum obsecratione pro vobis, desiderantium vos propter eminentem gratiam Dei in vobis.
în timp ce ei înșiși, de asemenea, cu rugăminți în favoarea voastră, tânjesc după voi, datorită harului extraordinar al lui Dumnezeu în voi.
15 Gratias ago Deo super inenarrabili dono eius.
Acum, mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul său inefabil!

< Corinthios Ii 9 >