Corinthios Ii 6

1 Adiuvantes autem exhortamur ne in vacuum gratiam Dei recipiatis.

Lucrând împreună, vă rugăm, de asemenea, să nu primiți în zadar harul lui Dumnezeu.

2 Ait enim: Tempore accepto exaudivi te, et in die salutis adiuvi te. Ecce nunc tempus acceptabile, ecce nunc dies salutis.

Căci el spune, “La un moment acceptabil te-am ascultat. În ziua mântuirii te-am ajutat.” Iată, acum este timpul potrivit. Iată, acum este ziua mântuirii.

3 nemini dantes ullam offensionem, ut non vituperetur ministerium nostrum:

Nu dăm prilej de poticnire în nimic, pentru ca slujba noastră să nu fie învinuită,

4 sed in omnibus exhibeamus nosmetipsos sicut Dei ministros in multa patientia, in tribulationibus, in necessitatibus, in angustiis,

ci în orice lucru ne lăudăm ca slujitori ai lui Dumnezeu: în mare răbdare, în necazuri, în greutăți, în strâmtorări,

5 in plagis, in carceribus, in seditionibus, in laboribus, in vigiliis, in ieiuniis,

în bătăi, în închisori, în răscoale, în munci, în privegheri, în posturi,

6 in castitate, in scientia, in longanimitate, in suavitate, in Spiritu sancto, in charitate non ficta,

în puritate, în cunoaștere, în perseverență, în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste sinceră,

7 in verbo veritatis, in virtute Dei, per arma iustitiae a dextris, et a sinistris,

în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armura dreptății la dreapta și la stânga,

8 per gloriam, et ignobilitatem, per infamiam, et bonam famam: ut seductores, et veraces, sicut qui ignoti, et cogniti:

prin glorie și dezonoare, prin raport rău și raport bun, ca înșelători și totuși adevărați,

9 quasi morientes, et ecce vivimus: ut castigati, et non mortificati:

ca necunoscuți și totuși bine cunoscuți, ca muribunzi și iată-ne vii, ca pedepsiți și nu uciși,

10 quasi tristes, semper autem gaudentes: sicut egentes, multos autem locupletantes: tamquam nihil habentes, et omnia possidentes.

ca întristați și totuși mereu bucuroși, ca săraci și totuși îmbogățind pe mulți, ca neavând nimic și totuși posedând toate lucrurile.

11 Os nostrum patet ad vos, o Corinthii, cor nostrum dilatatum est.

Gura noastră este deschisă pentru voi, Corinteni. Inima noastră este lărgită.

12 Non angustiamini in nobis: angustiamini autem in visceribus vestris:

Voi nu sunteți limitați de noi, ci sunteți limitați de propriile voastre afecțiuni.

13 eandem autem habentes remunerationem, tamquam filiis dico: dilatamini et vos.

Acum, în schimb — vorbesc ca și copiilor mei — deschideți-vă și voi inimile.

14 Nolite iugum ducere cum infidelibus. Quae enim participatio iustitiae cum iniquitate? Aut quae societas luci ad tenebras?

Nu vă legați cu necredincioșii printr-un jug nepotrivit, căci ce părtășie au dreptatea și nelegiuirea? Sau ce părtășie are lumina cu întunericul?

15 Quae autem conventio Christi ad Belial? Aut quae pars fideli cum infideli?

Ce înțelegere are Hristos cu Belial? Sau ce părtășie are un credincios cu un necredincios?

16 Quis autem consensus templo Dei cum idolis? Vos enim estis templum Dei vivi, sicut dicit Deus: Quoniam inhabitabo in illis, et inambulabo inter eos, et ero illorum Deus, et ipsi erunt mihi populus.

Ce înțelegere are un templu al lui Dumnezeu cu idolii? Căci voi sunteți un templu al Dumnezeului cel viu. Chiar așa cum a spus Dumnezeu: “Voi locui în ei și voi umbla în ei. Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul meu”.

17 Propter quod exite de medio eorum, et separamini, dicit Dominus, et immundum ne tetigeritis:

De aceea “'Ieși din mijlocul lor, și fiți despărțiți”, zice Domnul. 'Nu te atinge de nimic necurat. Te voi primi.

18 et ego recipiam vos: et ero vobis in patrem, et vos eritis mihi in filios, et filias, dicit Dominus omnipotens.

Eu vă voi fi ca un Tată. Veți fi pentru mine fii și fiice”. spune Domnul Atotputernic.”