< 1 Mose 12 >

1 Und der HERR sprach zu Abram: Gehe aus deinem Vaterlande und von deiner Freundschaft und aus deines Vaters Hause in ein Land, das ich dir zeigen will.
I OLELO mai o Iehova ia Aberama, E hele aku oe mai kou aina aku, a mai kou poe hoahanau aku, a mai ka hale o kou makuakane aku, a hiki i ka aina a'u e kuhikuhi aku ai ia oe.
2 Und ich will dich zum großen Volk machen und will dich segnen und dir einen großen Namen machen, und sollst ein Segen sein.
A e hoolilo au ia oe i lahuikanaka nui, e hoomaikai aku hoi au ia oe, e hookaulana hoi au i kou inoa, a e lilo oe i mea e pomaikai ai.
3 Ich will segnen, die dich segnen, und verfluchen, die dich verfluchen; und in dir sollen gesegnet werden alle Geschlechter auf Erden.
E hoopomaikai aku hoi au i ka poe hoomaikai ia oe, a e hoino aku au i ka mea hoino ia oe, a ia oe e pomaikai ai na ohana a pau o ka honua.
4 Da zog Abram aus, wie der HERR zu ihm gesagt hatte, und Lot zog mit ihm. Abram aber ward fünfundsiebzig Jahre alt, da er aus Haran zog.
Hele aku la o Aberama e like me ka Iehova i olelo mai ai ia ia; a hele pu o Lota me ia. He kanahiku kumamalima na makahiki o Aberama, i kona wa i hele mai ai mai Harana mai.
5 Also nahm Abram sein Weib Sarai und Lot, seines Bruders Sohn, mit aller ihrer Habe, die sie gewonnen hatten, und die Seelen, die sie erworben hatten in Haran; und zogen aus, zu reisen in das Land Kanaan. Und als sie gekommen waren in dasselbe Land,
Lawe ae la o Aberama i kana wahine ia Sarai, a me Lota ke keiki a kona kaikuaana, a me ka waiwai a pau a lakou i hoiliili ai, a me na ohua a pau i loaa ia lakou ma Harana; a puka mai la lakou e hele mai i ka aina o Kanaana; a hiki mai la lakou i ka aina o Kanaana.
6 zog Abram durch bis an die Stätte Sichem und an den Hain More; es wohnten aber zu der Zeit die Kanaaniter im Lande.
Kaahele ae la o Aberama i ka aina, a hiki aku la i kahi o Sikema, i ka laau oka o More. E noho ana no na mamo a Kanaana ma ia aina ia manawa.
7 Da erschien der HERR dem Abram und sprach: Deinem Samen will ich dies Land geben. Und er baute daselbst einen Altar dem HERRN, der ihm erschienen war.
Ikea ae la o Iehova e Aberama, i mai la ia, E haawi aku no wau i keia aina no kau poe mamo: malaila oia i hana'i i kuahu no Iehova, ka mea i ikea e ia.
8 Darnach brach er auf von dort an einen Berg, der lag gegen Morgen von der Stadt Beth-El, und richtete seine Hütte auf, daß er Beth-El gegen Abend und Ai gegen Morgen hatte, und baute daselbst dem HERRN einen Altar und predigte von dem Namen des HERRN.
Hele aku la ia mai ia wahi aku a ka puu ma ka hikina o Betela, a kukulu iho la i kona halelewa, o Betela ma ke komohana, a o Hai ma ka hikina: malaila oia i hana'i i kuahu no Iehova, a hea aku la ia i ka inoa o Iehova.
9 Darnach zog Abram weiter und zog aus ins Mittagsland.
Hele hou aku la o Aberama e neenee ana i ke kukuluhema.
10 Es kam aber eine Teuerung in das Land. Da zog Abram hinab nach Ägypten, daß er sich daselbst als ein Fremdling aufhielte; denn die Teuerung war groß im Lande.
He wi ma ia aina; a hele aku la o Aberama ilalo i Aigupita e noho malihini malaila, no ka mea, ua nui loa ka wi ma ka aina.
11 Und da er nahe an Ägypten kam, sprach er zu seinem Weib Sarai: Siehe, ich weiß, daß du ein schönes Weib von Angesicht bist.
A kokoke aku la ia e komo i Aigupita, i aku la ia i kana wahine ia Sarai, Eia hoi ke ike nei au he wahine maikai oe ke nanaia'ku:
12 Wenn dich nun die Ägypter sehen werden, so werden sie sagen: Das ist sein Weib, und werden mich erwürgen, und dich leben lassen.
Nolaila, a ike mai ko Aigupita ia oe, e olelo auanei lakou, Eia kana wahine; a e pepehi mai lakou ia'u, a e hoola ae lakou ia oe.
13 Sage doch, du seist meine Schwester, auf daß mir's wohl gehe um deinetwillen und meine Seele am Leben bleibe um deinetwillen.
Ke nonoi aku nei au ia oe, e i aku oe, he kaikuwahine oe no'u, i pomaikai ai au ia oe, a e malamaia kuu ola nou.
14 Als nun Abram nach Ägypten kam, sahen die Ägypter das Weib, daß sie sehr schön war.
A hiki aku la o Aberama i Aigupita, ike mai la ko Aigupita i ka wahine he maikai loa.
15 Und die Fürsten des Pharao sahen sie und priesen sie vor ihm. Da ward sie in des Pharao Haus gebracht.
A ike mai la na luna a Parao ia ia, hoomaikai lakou ia ia imua o Parao, a ua laweia aku la ua wahine la ma ka hale o Parao.
16 Und er tat Abram Gutes um ihretwillen. Und er hatte Schafe, Rinder, Esel, Knechte und Mägde, Eselinnen und Kamele.
Lokomaikai mai la oia ia Aberama no Sarai: a ia ia na hipa, na bipi, na hoki, na kauwakane, na kauwawahine, na hokiwahine, a me na kamelo.
17 Aber der HERR plagte den Pharao mit großen Plagen und sein Haus um Sarais, Abrams Weibes, willen.
Hooeha mai la o Iehova ia Parao a me kona poe ohua i na mai eha loa, no Sarai ka wahine a Aberama.
18 Da rief Pharao Abram zu sich und sprach zu ihm: Warum hast du mir das getan? Warum sagtest du mir's nicht, daß sie dein Weib wäre?
Kahea mai la o Parao ia Aberama, i mai la, Heaha keia mea au i hana mai ai ia'u? No ke aha la i hai ole mai oe ia'u o kau wahine ia?
19 Warum sprachst du denn, sie wäre deine Schwester? Derhalben ich sie mir zum Weibe nehmen wollte. Und nun siehe, da hast du dein Weib; nimm sie und ziehe hin.
No ke aha la oe i olelo mai ai, O ko'u kaikuwahine ia, i mea e lawe ai au ia ia i wahine na'u? Eia hoi kau wahine, e lawe oe ia ia, a e hele aku.
20 Und Pharao befahl seinen Leuten über ihm, daß sie ihn geleiteten und sein Weib und alles, was er hatte.
Kauoha aku la o Parao i kona poe kanaka nona, a hoihoi mai la lakou ia ia, me kana wahine, a me kana mau mea a pau.

< 1 Mose 12 >