< Jeremia 24 >

1 Jahwe ließ mich schauen, da waren zwei Körbe mit Feigen, aufgestellt vor dem Tempel Jahwes (nachdem Nebukadrezar, der König von Babel, Jechonja, den Sohn Jojakims, den König von Juda, und die Obersten von Juda samt den Schmieden und Schlossern aus Jerusalem fortgeführt und nach Babel gebracht hatte):
HOIKE mai o Iehova ia'u, aia hoi, elua hinai fiku e kau ana ma ke alo o ka luakini o Iehova, mahope iho o ka lawe pio ana o Nebukaneza, o ke alii o Babulona ia Iekonia i ke keiki a Iehoiakima, ke alii o ka Iuda, a me na kaukaualii o ka Iuda, a me na kamana, a me na amara, mai Ierusalema aku, a lawe ia lakou i Babulona.
2 der eine Korb enthielt sehr gute Feigen, den Frühfeigen gleich; der andere Korb aber enthielt sehr schlechte Feigen, die nicht zu genießen waren.
Hookahi hinai fiku maikai loa, e like me na fiku oo mua; a o kela hinai, he fiku inoino, aole pono ke aiia, no ko lakou inoino loa.
3 Da sprach Jahwe zu mir: Was siehst du, Jeremia? und ich antwortete: Feigen! Die guten Feigen sind sehr gut, die schlechten aber sind sehr schlecht, daß man sie nicht genießen kann, - so schlecht sind sie!
Alaila, olelo mai la o Iehova ia'u. Heaha kau e ike nei, e Ieremia? I aku la au, He mau fiku; o na fiku maikai, ua maikai loa, a o na fiku ino, ua inoino loa, aole pono ke aiia, no ko lakou inoino loa.
4 Da erging das Wort Jahwes an mich folgendermaßen:
Hiki hou mai la ka olelo a Iehova ia'u, i mai la,
5 So spricht Jahwe, der Gott Israels: Wie diese Feigen für gut erkannt sind, so will ich die Gefangenen Judas, die ich von diesem Ort hinweg ins Land der Chaldäer geschickt habe, freundlich ansehen
Ke olelo mai nei o Iehova, ke Akua o ka Iseraela penei; E like me keia mau fiku maikai, pela no wau e hoomaopopo ai i ka poe i lawepioia o ka Iuda, ka poe a'u i kipaku aku ai, mai keia wahi aku a i ka aina o ko Kaledea, i mea e pono ai.
6 und mein Auge freundlich auf sie richten und sie in dieses Land zurückbringen, daß ich sie aufbaue und nicht wieder einreiße und sie einpflanze und nicht wieder ausreiße,
No ka mea, e kau no ko'u maka maluna o lakou i mea e pono ai, a e lawe hou mai no wau ia lakou i keia aina; a e kukulu no wau ia lakou, aole au e wawahi ia lakou, e kanu no wau ia lakou, aole e uhuki ia lakou.
7 und ich will ihnen Einsicht verleihen, daß sie mich erkennen, daß ich Jahwe bin! Alsdann sollen sie mein Volk sein, und ich will ihr Gott sein, wenn sie sich von ganzem Herzen zu mir bekehren.
A e haawi no wau ia lakou i naau e ike mai ai ia'u, owau no o Iehova; a o lakou auanei ko'u poe kanaka, a owau auanei ko lakou Akua; no ka mea, e hoi mai no lakou ia'u me ko lakou naau a pau.
8 Aber wie die andern Feigen für schlecht erkannt sind, für so schlecht, daß man sie nicht genießen kann - ja, so spricht Jahwe -, so will ich Zedekia, den König von Juda, behandeln samt seinen Obersten und dem Überreste der Bewohner Jerusalems, sowohl denen, die in diesem Land übrig geblieben sind, als auch denen, die sich in Ägypten niedergelassen haben:
A e like me na fiku inoino, pono ole ke aiia no ka inoino loa; He oiaio, wahi a Iehova, pela no wau e haawi aku ai ia Zedekia, i ke alii o ka Iuda, a me kana poe alii, a me ke koena o Ierusalema, ka poe e koe ana ma keia aina, a me ka poe e noho ana ma ka aina o Aigupita;
9 ich werde sie zu einem Schreckbilde, zu einem Übel für alle Königreiche der Erde machen, zu einem Gegenstande der Beschimpfung, des Spotts und des Hohns und des Fluchs an allen den Orten, wohin ich sie verstoßen werde,
A haawi no wau ia lakou e laweia iloko o na aupuni a pau o ka honua nei, i mea hoopai, a i mea hoowahawaha, a i mea henehene, a i mea kuamuamu, a i mea hoopoino, ma na wahi a pau, a'u e kipaku aku ai ia lakou.
10 und will wider sie das Schwert, den Hunger und die Pest loslassen, bis sie von dem Boden, den ich ihnen und ihren Vätern verliehen habe, gänzlich vertilgt sind.
A e hoouna aku au i ka pahikaua, a me ka wi, a me ka mai ahulau iwaena o lakou, a hoopauia lakou, mai ka aina a'u i haawi aku ai ia lakou, a i ko lakou poe makua.

< Jeremia 24 >