< Hesekiel 20 >

1 Im siebenten Jahr aber, im fünften Monat, am zehnten des Monats, erschienen Männer von den Vornehmen Israels, um Jahwe zu befragen, und ließen sich vor mir nieder.
Pea naʻe hoko ʻo pehē ʻi hono fitu ʻoe taʻu, ʻi hono nima ʻoe māhina, pea ʻi hono hongofulu ʻoe ʻaho ʻi he māhina, naʻe haʻu ai ʻae niʻihi ʻi he kau mātuʻa ʻo ʻIsileli ke fakafehuʻi kia Sihova, pea naʻa nau nofo ʻi hoku ʻao.
2 Da erging das Wort Jahwes an mich folgendermaßen:
Pea naʻe hoko mai kiate au ʻae folofola ʻa Sihova, ʻo pehē,
3 Menschensohn, rede mit den Vornehmen Israels und sprich zu ihnen: So spricht der Herr Jahwe: Mich zu befragen kommt ihr? So wahr ich lebe, ich lasse mich nicht von euch befragen, ist der Spruch des Herrn Jahwe.
“Foha ʻoe tangata, lea ki he kau mātuʻa ʻo ʻIsileli, pea ke pehē kiate kinautolu, ʻOku pehē ʻe Sihova ko e ʻOtua; kuo mou haʻu ke fakafehuʻi kiate au? ʻOku pehē ʻe Sihova ko e ʻOtua, Hangē ʻoku ou moʻui, ʻe ʻikai te u tali ha fakafehuʻi meiate kimoutolu.
4 Willst du sie aber richten, willst du richten, o Menschensohn, so thue ihnen die Greuel ihrer Väter kund
“ʻIkai te ke fakahalaia ʻakinautolu, ʻe foha ʻoe tangata, ʻikai te ke fakahalaia ʻakinautolu? Fakaʻilo kiate kinautolu ʻae fakalielia ʻo ʻenau ngaahi tamai:
5 und sprich zu ihnen: So spricht der Herr Jahwe: An dem Tage, da ich Israel erwählte, da erhob ich den Nachkommen des Hauses Jakob meine Hand zum Schwur und macht mich ihnen kund in Ägypten; da erhob ich ihnen meine Hand und sprach: Ich bin Jahwe, euer Gott!
Pea ke pehē kiate kinautolu, ʻOku pehē ʻe Sihova ko e ʻOtua; ʻI he ʻaho ko ia naʻaku fili ʻa ʻIsileli, pea u hiki hake hoku nima ki he hako ʻoe fale ʻo Sēkope, pea naʻaku fakahā au kiate kinautolu ʻi he fonua ko ʻIsipite, ʻi heʻeku hiki hake hoku nima kiate kinautolu, pea u pehē, Ko au, ko Sihova, ko homou ʻOtua;
6 An jenem Tag erhob ich ihnen mein Hand und schwur, daß ich sie aus Ägypten hinausführen wolle in ein Land, daß ich für sie ausgekundschaftet hatte, das von Milch und Honig überfließt, - ein Kleinod ist es unter allen Ländern!
‌ʻI he ʻaho naʻaku hiki hake hoku nima kiate kinautolu, ke u ʻomi ʻakinautolu mei he fonua ko ʻIsipite, ki ha fonua ne u fili mai moʻonautolu, naʻe fetāfeaki ai ʻae huʻahuhu mo e hone, ʻaia ko e fungani ʻi he fonua kotoa pē.
7 Und ich sprach zu ihnen: Werft ein jeder die vor euren Augen stehenden Scheusale fort und an den Götzen Ägyptens verunreinigt euch nicht! Ich bin Jahwe, euer Gott!
Pea naʻaku toki pehē ai kiate kinautolu, Liʻaki atu ʻekimoutolu, ʻe he tangata taki taha ʻae ngaahi meʻa fakalielia ʻoku ne sio ki ai, pea ʻoua naʻa fakaʻuli ʻakimoutolu ʻi he ngaahi tamapua ʻo ʻIsipite: Ko au ko Sihova, ko homou ʻOtua.
8 Aber sie waren widerspenstig gegen mich und wolten nicht auf mich hören; die Scheusale ihrer Augen warfen sie nicht fort und die Götzen Ägyptens ließen sie nicht fahren. Da gedachte ich meinen Grimm über sie auszuschütten, meinen Zorn an ihnen zu erschöpfen inmitten des Landes Ägypten.
Ka naʻa nau angatuʻu kiate au, pea naʻe ʻikai te nau fanongo kiate au: naʻe ʻikai ke liʻaki taki taha ʻe he tangata, ʻae ngaahi fakalielia naʻa nau sio ki ai, pea naʻe ʻikai liakiʻi ʻekinautolu ʻae ngaahi tamapua ʻo ʻIsipite: ko ia naʻaku pehē ai, te u lilingi atu hoku houhau kiate kinautolu, ke fai ʻeku houhau kiate kinautolu ʻi he lotolotonga ʻoe fonua ko ʻIsipite.
9 Doch ich thats nicht um meines Namens willen, damit dieser nicht entweiht würde vor den Augen der Völker, in deren Mitte sie waren, vor deren Augen ich mich ihnen kund gethan hatte, indem ich sie aus Ägypten herausführte.
Ka naʻaku ngāue koeʻuhi ko hoku huafa, koeʻuhi ke ʻoua naʻa fakalielia ia ʻi he ʻao ʻoe hiteni, ʻaia naʻa nau nofo ai, ʻakinautolu naʻaku fakahā au ʻi honau ʻao kiate kinautolu, ʻi heʻeku ʻomi ʻakinautolu mei he fonua ko ʻIsipite.
10 Und ich führte sie aus Ägypen heraus und führte sie in die Wüste;
Ko ia naʻaku pehē ai ke nau ʻalu atu mei he fonua ko ʻIsipite, pea u ʻomi ʻakinautolu ki he toafa.
11 und ich gab ihnen meine Satzungen und that ihnen meine Rechte kund, die der Mensch üben soll, damit er sein Leben durch sie erhalte,
Pea naʻaku foaki kiate kinautolu ʻeku ngaahi fekau, pea u fakaʻilo kiate kinautolu ʻa hoku finangalo, ʻaia ka fai ʻe he tangata te ne moʻui moʻoni mei ai.
12 Auch meine Sabbate gab ich ihnen, daß sie ein Zeichen seien zwischen mir und ihnen, damit man erkenne, daß ich, Jahwe, es bin, der sie heiligt.
Pea naʻaku foaki foki kiate kinautolu ʻa hoku ngaahi ʻaho tapu, ko e fakaʻilonga kiate kinautolu mo au, ke nau ʻilo ko au ko Sihova, ʻoku fakamāʻoniʻoniʻi ʻakinautolu.
13 Aber das Haus Israel war widerspenstig gegen mich in der Wüste; nach meinen Satzungen wandelten sie nicht und meine Rechte verachteten sie, die der Mensch üben soll, damit er sein Leben durch sie erhalte, und meine Sabbate entweihten sie sehr. Da gedachte ich meinen Grimm über sie auszuschütten in der Wüste, um ihnen den Garaus zu machen
Ka naʻe angatuʻu ʻae fale ʻo ʻIsileli kiate au ʻi he toafa: naʻe ʻikai te nau ʻalu ʻi heʻeku ngaahi fekau, pea naʻa nau paetaku ki hoku finangalo, ʻaia ka fai ki ai ʻae tangata, te ne moʻui moʻoni mei ai; pea naʻe fakalieliaʻi lahi ʻaupito ʻa hoku ngaahi ʻaho tapu: ko ia ne u pehē, te u lilingi hoku houhau kiate kinautolu ʻi he toafa, ke nau ʻauha ai.
14 Aber ich thats nicht um meines Namens willen, damit dieser nicht entweiht würde vor den Augen der Völker, vor deren Augen ich sie herausgeführt hatte.
Ka naʻaku ngāue koeʻuhi ko hoku huafa, ke ʻoua naʻa fakalieliaʻi ia ʻi he ʻao ʻoe hiteni, ʻakinautolu naʻaku ʻomi ai ʻakinautolu ʻi honau ʻao.
15 Doch erhob ich ihnen meine Hand in der Wüste und schwur, daß ich sie nicht in das Land bringen wolle, das ich ihnen verliehen hatte, das von Milch und Honig überfließt, - ein Kleinod ist's unter allen Ländern! -
Kaeʻumaʻā foki, naʻaku hiki hake hoku nima kiate kinautolu ʻi he toafa, koeʻuhi ke u ʻomi ʻakinautolu ki he fonua naʻaku foaki kiate kinautolu ʻoku fetafeaki ai ʻae huʻahuhu mo e hone, ʻaia ko e fungani ʻi he fonua kotoa pē;
16 weil sie meine Rechte verachteten und nach meinen Satzungen nicht wandelten und meine Sabbate entweihten; denn ihr Herz ging ihren Götzen nach.
Koeʻuhi naʻa nau paetaku ki hoku finangalo, pea naʻe ʻikai te nau ʻalu ʻi heʻeku ngaahi fekau, ka naʻa nau fakaʻuliʻi hoku ngaahi ʻaho tapu: he naʻe muimui honau loto ki honau ngaahi tamapua.
17 Doch ich hatte zu viel Mitleid mit ihnen, um sie zu Grunde zu richten, und machte es mit ihnen nicht gar aus in der Wüste.
Ka neongo ia, naʻe mamae hoku mata kiate kinautolu, ke ʻoua naʻa fakaʻauha ʻakinautolu, pea naʻe ʻikai te u fakaʻosiʻosi ʻakinautolu ʻi he toafa.
18 Und ich sprach zu ihren Söhnen in der Wüste: Wandelt nicht nach der Gewohnheit eurer Väter und beobachtet nicht die von ihnen befolgten Rechte und verunreinigt euch nicht an ihren Götzen!
Ka naʻaku pehē ki heʻenau fānau ʻi he toafa, ʻoua naʻa mou muimui ʻi he ngaahi fekau ʻa hoʻomou ngaahi tamai, pea ʻoua naʻa fai ki honau loto, pe te mou fakalieliaʻi ʻaki ʻakimoutolu ʻa honau ngaahi tamapua;
19 Ich bin Jahwe, euer Gott: nach meinen Satzungen wandelt und meine Rechte beobachtet und übt sie!
Ko au ko Sihova ko homou ʻOtua; ʻeveʻeva ʻi heʻeku ngaahi fekau, pea tauhi ki hoku finangalo ke fai ki ai;
20 Und meine Sabbate haltet heilig, daß sie ein Zeichen seien zwischen mir und euch, damit man erkenne, daß ich, Jahwe, euer Gott, bin.
Pea fakatapui ʻa hoku ngaahi ʻaho tapu; pea ʻe tuku ia ko e fakaʻilonga kiate kimoutolu mo au, koeʻuhi ke mou ʻilo, ko au, ko Sihova, ko homou ʻOtua.
21 Aber auch die Söhne waren widerspenstig gegen mich: nach meinen Satzungen wandelten sie nicht und meine Rechte beachteten sie nicht, daß sie sie geübt hätten, die doch der Mensch üben soll, damit er sein Leben durch sie erhalte; meine Sabbate entweihten sie. Da gedachte ich meinen Grimm über sie auszuschütten, meinen Zorn an ihnen zu erschöpfen in der Wüste.
Ka neongo ia naʻe angatuʻu ʻae fānau kiate au: naʻe ʻikai te nau ʻeveʻeva ʻi heʻeku fekau, pe te nau tauhi ki hoku finangalo, ke fai ki ai, ʻaia ka fai ʻe he tangata, te ne moʻui moʻoni mei ai; naʻa nau fakaʻuliʻi hoku ngaahi ʻaho tapu: ko ia ne u pehē ai, te u lilingi hoku houhau kiate kinautolu, ke fai ʻeku houhau kiate kinautolu ʻi he toafa.
22 Doch ich zog meine Hand wieder zurück und that's nicht um meines Namens willen, damit dieser nicht entweiht würde vor den Augen der Völker, vor deren Augen ich sie hergeführt hatte.
Ka naʻa mo ia, ne u taʻofi ki hoku nima, pea u ngāue koeʻuhi ko hoku huafa, ke ʻoua naʻa fakalieliaʻi ia ʻi he ʻao ʻoe hiteni, ʻakinautolu naʻaku ʻomi ai ʻakinautolu ʻi honau ʻao.
23 Doch erhob ich ihnen meine Hand in der Wüste und schwur, daß ich sie unter die Völker zerstreuen und in die Länder versprengen wolle,
Pea naʻaku hiki hake foki ʻa hoku nima kiate kinautolu ʻi he toafa, koeʻuhi ke u fakahēʻi ʻakinautolu ki he lotolotonga ʻoe ngaahi hiteni, pea fakamovetevete ʻakinautolu ki he ngaahi fonua;
24 weil sie meine Rechte nicht übten und meine Satzungen verachteten und meine Sabbate entweihten, und ihre Augen an den Götzen ihrer Väter hingen.
Koeʻuhi naʻe ʻikai te nau fai hoku finangalo, ka naʻa nau manukiʻi ʻa ʻeku ngaahi fekau, mo nau fakaʻuliʻi ʻa hoku ngaahi ʻaho tapu, pea naʻe muimui ʻa honau mata ki he ngaahi tamapua ʻo ʻenau ngaahi tamai.
25 So gab ich ihnen denn Satzungen, die nicht ersprießlich waren, und Rechte, durch die sie nicht ihr Leben erhalten konnten.
Ko ia naʻaku tuku kiate kinautolu ʻae ngaahi fekau naʻe ʻikai lelei, mo e tuʻutuʻuni ʻe ʻikai te nau moʻui ai;
26 Ich machte sie unrein durch ihre Opfergaben - dadurch, daß sie alles, was den Mutterschoß durchbricht, dem Feuer weihten, - um ihnen ein Grausen einzuflößen, damit sie erkennen sollten, daß ich Jahwe bin.
Pea naʻaku fakalieliaʻi ʻakinautolu ʻi heʻenau ngaahi feilaulau ʻanautolu, ko e meʻa ʻi heʻenau tuku ke ʻalu atu ʻi he afi ʻaia kotoa pē naʻe haʻu mei he manāva, koeʻuhi ke u fakatōkilalo ʻakinautolu, koeʻuhi ke nau ʻilo ko au ko Sihova.
27 Darum rede zum Hause Israel, o Menschensohn, und sprich zu ihnen: So spricht der Herr Jahwe: Weiter haben mich eure Väter dadurch verhöhnt, daß sie von mir abtrünnig wurden.
“Ko ia, foha ʻoe tangata, lea atu ki he fale ʻo ʻIsileli, pea ke pehē kiate kinautolu, ʻOku pehē ʻe Sihova ko e ʻOtua; Ko e moʻoni, ko e meʻa eni kuo takuanoa au ʻe hoʻomou ngaahi tamai, koeʻuhi kuo nau fai ʻae angahala kiate au.
28 Als ich sie in das Land gebracht, dessen Verleihung ich ihnen zugeschworen hatte, und sie irgendwo eines hohen Hügels und eines dicht belaubten Baumes ansichtig wurden, so schlachteten sie daselbst ihre Opfer und brachten daselbst ihre widerwärtige Gabe dar und stellten daselbst ihre lieblich duftenden Opfer auf und spendeten daselbst Trankopfer.
He naʻe hili ʻeku ʻomi ʻakinautolu ki he fonua, ʻaia naʻaku hiki hake ai hoku nima kiate kinautolu, ke u foaki ia kiate kinautolu, pea nau toki mamata ki hono ngaahi potu māʻolunga kotoa pē, mo e vao ʻakau matolu, pea naʻa nau ʻatu ʻi ai ʻenau ngaahi feilaulau, pea nau fai ʻi ai ʻae fakahouhau ʻi heʻenau ngaahi feilaulau: naʻe ngaohi foki ʻi ai ʻenau fakanamu kakala, ʻonau lilingi ʻi ai ʻenau ngaahi feilaulau inu.
29 Da sprach ich zu ihnen: Was ist das für eine Höhe, zu der ihr da hochsteigt? Darum giebt man ihr den Namen Höhe bis auf den heutigen Tag.
Pea naʻaku toki lea kiate kinautolu, Ko e hā ʻae potu māʻolunga ko ia, ʻaia ʻoku mou ʻalu ki ai? Pea ʻoku ui ia ko Pama, ʻo aʻu mai ki he ʻaho ni.
30 Darum sprich zum Hause Israel: So spricht der Herr Jahwe: Wollt ihr euch in der Weise eurer Väter verunreinigen und ihren Scheusalen nachhuren?
“Ko ia, lea ki he fale ʻo ʻIsileli, ʻOku pehē ʻe Sihova ko e ʻOtua; kuo mou fakalielia ʻo hangē ko hoʻomou ngaahi tamai? Pea ʻoku mou fai feʻauaki ʻo hangē ko ʻenau ngaahi fakalielia?
31 Ja, durch das Darbieten eurer Opfergaben, dadurch, daß ihr eure Söhne durchs Feuer gehen laßt, verunreinigt ihr euch an allen euren Götzen bis auf diesen Tag, und ich sollte mich von euch befragen lassen, Haus Israel? So wahr ich lebe, ist der Spruch des Herrn Jahwe, ich will mich nicht von euch befragen lassen!
He ka mou ka ʻatu hoʻomou ngaahi feilaulau, pea ka mou ka tuku ke ʻalu atu ʻi he afi ʻa homou ngaahi foha, ʻoku mou fakalieliaʻi ʻakimoutolu mo homou ngaahi tamapua, ʻo aʻu mai ki he ʻaho ni: pea ʻe fakafehuʻi au ʻekimoutolu, ʻe fale ʻo ʻIsileli? ʻOku pehē ʻe Sihova ko e ʻOtua, hangē ʻoku ou moʻui, ʻe ʻikai te u tali haʻamou fakafehuʻi kiate au.
32 Und das, was euch in den Sinn kommt, soll gewiß nicht geschehen, daß ihr denkt: wir wollen den übrigen Völkern gleichen, den Geschlechtern der Heidenländer, indem wir Holz und Steine verehren!
Pea ko ia ʻoku ʻi homou loto ke fai, ʻe ʻikai ʻaupito hoko ia, ʻaia ʻoku mou lea ʻaki, Te mau hangē ko e hiteni, ʻo hangē ko e ngaahi faʻahinga ʻi he ngaahi fonua, ʻoku tauhi ki he ʻakau mo e maka.
33 So wahr ich lebe, ist der Spruch des Herrn Jahwe, mit starker Hand und ausgerecktem Arm und mit ausgeschüttetem Grimme will ich mich als König über euch erzeigen.
“ʻOku pehē ʻe Sihova ko e ʻOtua, ʻo hangē ʻoku ou moʻui, te u puleʻi moʻoni ʻaki ʻakimoutolu ʻae nima mālohi, pea mo e nima kuo mafao, mo e lilingi atu ʻoe houhau.
34 Und ich werde euch aus den Völkern herausführen und euch sammeln aus den Ländern, in die ihr zerstreut wurdet, mit starker Hand und ausgerecktem Arm und ausgeschüttetem Grimm,
Pea te u ʻomi ʻakimoutolu mei he kakai, pea te u tānaki ʻakimoutolu mei he ngaahi fonua kuo mou he ki ai, ʻaki ʻae nima mālohi mo e nima kuo mafao, pea mo e lilingi atu ʻoe houhau.
35 und werde euch in die Wüste inmitten der Völker bringen und daselbst mit euch rechten von Angesicht zu Angesicht.
Pea te u ʻomi ʻakimoutolu ki he ‘Toafa ʻoe Kakai,’ pea te ta fai mo koe ʻi ai ko e mata ki he mata.
36 Wie ich in der ägyptischen Wüste mit euren Vätern gerechtet habe, so werde ich auch mit euch rechten, ist der Spruch des Herrn Jahwe.
Hangē ko ʻeku fai mo hoʻomou ngaahi tamai ʻi he toafa ʻoe fonua ko ʻIsipite, ʻe pehē ʻa ʻeku fai mo kimoutolu,” ʻoku pehē ʻe Sihova ko e ʻOtua.
37 Und ich werde euch unter dem Stabe hindurchgehen lassen und euch in Fesseln bringen.
“Pea te u pule ke mou ʻalu atu ʻi he lolo vaʻa ʻakau, pea te u ʻomi ʻakimoutolu ke mou puke ki heʻeku fuakava:
38 Und ich scheide von euch aus, die sich gegen mich empörten und von mir abfielen. Aus dem Lande, wo sie als Fremdlinge weilten, will ich sie herausführen, aber ins Land Israel sollen sie nicht gelangen, damit ihr erkennet, daß ich Jahwe bin.
Pea te u fakamaʻa ʻakimoutolu mei ho kau angatuʻu mo kinautolu ʻoku fai angahala kiate au: Te u ʻomi ʻakinautolu mei he fonua ʻoku nau ʻāunofo ai, pea ʻe ʻikai te nau hū atu ki he fonua ʻo ʻIsileli; pea te mou ʻilo ko Sihova au.
39 Ihr aber, Haus Israel, - so spricht der Herr Jahwe: Geht hin und verbrennt ein jeder seine Götzen; dann aber - solltet ihr wirklich nicht auf mich hören? - werdet ihr meinen heiligen Namen noch länger durch eure Opfergaben und eure Götzen entweihen?
Pea ko e meʻa kiate kimoutolu, ʻe fale ʻo ʻIsileli, ʻOku pehē ʻe Sihova ko e ʻOtua; ʻAlu ʻakimoutolu, tauhi taki taha ki hono tamapua, ʻo fai ki mui foki, ʻo kapau ʻe ʻikai te mou fanongo kiate au: kaeʻoua naʻa mou toe fakalieliaʻi ʻa hoku huafa tāpuhā ʻi hoʻomou feilaulau, pea mo homou ngaahi tamapua.
40 Vielmehr auf meinem heiligen Berg, auf der Bergeshöhe Israels, ist der Spruch des Herrn Jahwe, da wird mir dann insgesamt das ganze Haus Israel dienen; da werde ich sie gnädig annehmen und da werde ich eure Hebeopfer und eure Erstlingsgaben - alles, was ihr an heiligen Gaben darbringt - begehren.
Koeʻuhi ʻe tauhi au ʻe he fale kotoa ʻo ʻIsileli, ʻi hoku moʻunga māʻoniʻoni, ʻi he moʻunga ʻoe māʻolunga ʻo ʻIsileli, ʻoku pehē ʻe Sihova ko e ʻOtua: te u maʻu ʻakinautolu ʻi ai, pea te u ʻamanaki ʻi ai ki hoʻomou ngaahi feilaulau, mo e ʻinasi mei hoʻomou meʻa foaki, mo hoʻomou meʻa māʻoniʻoni kotoa pē.
41 Als einen lieblichen Geruch will ich euch gnädig annehmen, wenn ich euch aus den Völkern herausführe und euch aus den Ländern sammle, in die ihr zerstreut wurdet, und will mich an euch vor den Augen der Völker als den Heiligen erweisen.
Te u maʻu ʻakimoutolu mo hoʻomou namu kakala, ʻo kau ka ʻomi ʻakimoutolu mei he kakai, pea tānaki ʻakimoutolu mei he ngaahi fonua ʻaia kuo mou hē ki ai, pea ʻe fakamāʻoniʻoniʻi au ʻiate kimoutolu ʻi he ʻao ʻoe hiteni.
42 Da sollt ihr dann erkennen, daß ich Jahwe bin, wenn ich euch in das Land Israel bringe, in das Land, dessen Verleihung ich euren Vätern einst zugeschworen habe.
Pea te mou ʻilo ko au ko Sihova, ʻo kau ka toe ʻomi ʻakimoutolu ki he fonua ʻo ʻIsileli, ki he fonua ko ia, naʻaku hiki hake ai hoku nima, ke foaki ia ki hoʻomou ngaahi tamai.
43 Da werdet ihr dann eures Wandels und aller eurer schlimmen Thaten gedenken, durch die ihr euch verunreinigt habt, und werdet vor euch selbst Ekel empfinden wegen aller der Schlechtigkeiten, die ihr begangen gabt.
Pea te mou manatu ʻi ai ki homou ngaahi hala, pea mo hoʻomou faianga, ʻaia kuo mou fakalielia ai; pea te mou fehiʻa kiate kimoutolu ʻi homou ʻao pe ʻomoutolu, koeʻuhi ko e ngaahi kovi ʻaia kuo mou fai.
44 Und ihr sollt erkennen, daß ich Jahwe bin, wenn ich so mit euch verfahre um meines Namens willen, nicht gemäß eurem bösen Wandel und euren verruchten Thaten, o Haus Israel, ist der Spruch des Herrn Jahwe.
Pea te mou ʻilo, ko au, ko Sihova, ʻo kau ka ngāue kiate kimoutolu, koeʻuhi ko hoku huafa, ka ʻe ʻikai ke hangē ko homou ngaahi hala kovi, pe hangē ko hoʻomou fai fakalielia, ʻe fale ʻo ʻIsileli; ʻoku pehē ʻe Sihova ko e ʻOtua.”
45 Und das Wort Jahwes erging an mich folgendermaßen:
Pea naʻe hoko mai foki ʻae folofola ʻa Sihova kiate au, ʻo pehē,
46 Menschensohn, richte dein Angesicht nach Süden zu und ergieße deine Rede gegen Mittag und weissage wider den Wald des Gefildes im Südland
“Foha ʻoe tangata, fakahanga ho mata ki he feituʻu tonga, pea tuku hoʻo lea ki he feituʻu tonga, pea ke kikite ki he vao ʻakau ʻoe ngoue ʻi he feituʻu tonga;
47 und sprich zum Walde des Südlandes: Höre das Wort Jahwes! So spricht der Herr Jahwe: Fürwahr, ich zünde ein Feuer in dir an, das soll alle frischen Bäume und alle dürren Bäume in dir verzehren. Die Flammenlohe soll nicht erlöschen, und alle gesichter vom Südlande bis zum Norden sollen durch sie versengt werden.
Pea lea ki he vao ʻakau ʻi he feituʻu tonga, Fanongo ki he folofola ʻa Sihova; ʻOku pehē ʻe Sihova ko e ʻOtua; Vakai, te u tutu ʻae afi ʻiate koe, pea ʻe maumau ai ʻae ʻakau mata kotoa pē ʻoku ʻiate koe, mo e ʻakau mōmoa kotoa pē; ʻe ʻikai fuʻifuʻi ʻae afi ulo, pea ʻe mangia ai ʻae mata kotoa pē, mei he feituʻu tonga ʻo ʻalu ki he tokelau.
48 Und alles Fleisch soll sehen, daß ich, Jahwe, sie entzündet habe; sie soll nicht erlöschen.
Pea ʻe mamata ʻe he kakai kotoa pē ko au, ko Sihova, kuo tutu ia; pea ʻe ʻikai fuʻifuʻi ia.”
49 Da sprach ich: Wehe, Herr Jahwe! Sie sagen von mir: Trägt der nicht immer Gedichte vor?
Pea naʻaku toki pehē ai, “ʻOiauē, ʻe Sihova ko e ʻOtua! ʻOku nau pehē kiate au, ‘ʻIkai ʻoku lea ia ʻi he fakatātā pe?’”

< Hesekiel 20 >