1 Thessalonians 2
1 For you yourselves know, brothers, our visit to you wasn’t in vain,
Căci voi înșivă știți, fraților, că vizita noastră la voi nu a fost în zadar,
2 but having suffered before and been shamefully treated, as you know, at Philippi, we grew bold in our God to tell you the Good News of God in much conflict.
ci, după cum știți, după ce am suferit mai înainte și am fost tratați cu rușine la Filipi, am căpătat îndrăzneală în Dumnezeul nostru, ca să vă vestim vestea cea bună a lui Dumnezeu, în multe conflicte.
3 For our exhortation is not of error, nor of uncleanness, nor in deception.
Căci îndemnul nostru nu este din eroare, nici din necurăție, nici în înșelăciune.
4 But even as we have been approved by God to be entrusted with the Good News, so we speak—not as pleasing men, but God, who tests our hearts.
Ci, așa cum am fost aprobați de Dumnezeu să ni se încredințeze Vestea cea Bună, așa vorbim — nu ca să fim pe placul oamenilor, ci al lui Dumnezeu, care ne încearcă inimile.
5 For neither were we at any time found using words of flattery, as you know, nor a cloak of covetousness (God is witness),
Căci nu am fost găsiți niciodată folosind cuvinte de lingușire, după cum știți, nici o mantie de lăudăroșenie (Dumnezeu este martor),
6 nor seeking glory from men (neither from you nor from others), when we might have claimed authority as emissaries of Messiah.
nici căutând slava oamenilor (nici de la voi, nici de la alții), atunci când am fi putut pretinde autoritate ca apostoli ai lui Hristos.
7 But we were gentle amongst you, like a nursing mother cherishes her own children.
Ci am fost blânzi printre voi, așa cum o mamă care alăptează își îngrijește proprii copii.
8 Even so, affectionately longing for you, we were well pleased to impart to you not the Good News of God only, but also our own souls, because you had become very dear to us.
Și chiar așa, dorind cu drag de voi, am binevoit să vă împărtășim nu numai vestea cea bună a lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre, pentru că ne-ați devenit foarte dragi.
9 For you remember, brothers, our labour and travail; for working night and day, that we might not burden any of you, we preached to you the Good News of God.
Căci vă amintiți, fraților, de munca și de osteneala noastră; căci, lucrând zi și noapte, ca să nu împovărăm pe niciunul dintre voi, v-am propovăduit Buna Vestire a lui Dumnezeu.
10 You are witnesses with God how holy, righteously, and blamelessly we behaved ourselves towards you who believe.
Voi sunteți martori înaintea lui Dumnezeu cât de sfânt, drept și fără vină ne-am purtat față de voi, cei care credeți.
11 As you know, we exhorted, comforted, and implored every one of you, as a father does his own children,
După cum știți, am îndemnat, am mângâiat și am implorat pe fiecare dintre voi, ca un tată pe copiii săi,
12 to the end that you should walk worthily of God, who calls you into his own Kingdom and glory.
pentru ca voi să umblați în mod demn de Dumnezeu, care vă cheamă în Împărăția și gloria sa.
13 For this cause we also thank God without ceasing that when you received from us the word of the message of God, you accepted it not as the word of men, but as it is in truth, God’s word, which also works in you who believe.
De aceea și noi mulțumim neîncetat lui Dumnezeu că, atunci când ați primit de la noi cuvântul mesajului lui Dumnezeu, nu l-ați primit ca pe un cuvânt omenesc, ci ca pe un cuvânt adevărat, cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează și în voi, cei ce credeți.
14 For you, brothers, became imitators of the assemblies of God which are in Judea in Messiah Yeshua; for you also suffered the same things from your own countrymen, even as they did from the Judeans
Căci voi, fraților, v-ați făcut imitatori ai adunărilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea, în Hristos Isus; pentru că și voi ați suferit de la compatrioții voștri aceleași lucruri ca și ei de la iudeii
15 who killed both the Lord Yeshua and their own prophets, and drove us out, and don’t please God, and are contrary to all men,
care l-au ucis atât pe Domnul Isus, cât și pe proprii lor profeți, și ne-au alungat pe noi, și nu-i plac lui Dumnezeu și sunt potrivnici tuturor oamenilor,
16 forbidding us to speak to the Gentiles that they may be saved, to fill up their sins always. But wrath has come on them to the uttermost.
interzicându-ne să vorbim neamurilor ca să se mântuiască, ca să le umplem mereu păcatele. Dar mânia a venit peste ei până la capăt.
17 But we, brothers, being bereaved of you for a short season in presence, not in heart, tried even harder to see your face with great desire,
Dar noi, fraților, care am fost lipsiți de voi pentru puțin timp, nu în inimă, ci în prezență, am încercat și mai mult să vă vedem fața cu mare dorință,
18 because we wanted to come to you—indeed, I, Paul, once and again—but Satan hindered us.
pentru că am vrut să venim la voi, și eu, Pavel, o dată și încă o dată, dar Satana ne-a împiedicat.
19 For what is our hope, or joy, or crown of rejoicing? Isn’t it even you, before our Lord Yeshua at his coming?
Căci care este speranța noastră, sau bucuria, sau cununa bucuriei? Nu ești chiar tu, înaintea Domnului nostru Isus, la venirea sa?
20 For you are our glory and our joy.
Căci tu ești gloria și bucuria noastră.
