2 Corinthians 3
1 Are we beginning again to commend ourselves? Or do we need, as do some, letters of commendation to you or from you?
Începem oare să ne lăudăm din nou? Sau avem nevoie, ca unii, de scrisori de laudă către voi sau de la voi?
2 You are our letter, written in our hearts, known and read by all men,
Voi sunteți scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii,
3 being revealed that you are a letter of Christ, served by us, written not with ink, but with the Spirit of the living God; not in tablets of stone, but in tablets that are hearts of flesh.
fiind descoperit că sunteți o scrisoare a lui Hristos, slujită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu; nu pe table de piatră, ci pe table care sunt inimi de carne.
4 Such confidence we have through Christ toward God,
O astfel de încredere avem în Hristos față de Dumnezeu, prin Hristos,
5 not that we are sufficient of ourselves to account anything as from ourselves; but our sufficiency is from God,
nu că ne-ar ajunge ceva de la noi înșine, ca să dăm socoteală de la noi înșine, ci că ne este de la Dumnezeu,
6 who also made us sufficient as servants of a new covenant, not of the letter but of the Spirit. For the letter kills, but the Spirit gives life.
care ne-a făcut și pe noi destoinici, ca slujitori ai unui legământ nou, nu al literei, ci al Duhului. Căci litera ucide, dar Duhul dă viață.
7 But if the service of death, written engraved on stones, came with glory, so that the children of Israel could not look steadfastly on the face of Moses for the glory of his face, which was passing away,
Dar dacă slujba morții, scrisă și gravată pe pietre, a venit cu slavă, încât copiii lui Israel nu puteau să privească cu stăruință la fața lui Moise, din pricina slavei feței lui, care era trecătoare,
8 won’t service of the Spirit be with much more glory?
nu va fi oare slujba Duhului cu mult mai multă slavă?
9 For if the service of condemnation has glory, the service of righteousness exceeds much more in glory.
Căci dacă slujba condamnării are glorie, slujba dreptății depășește cu mult mai mult în glorie.
10 For most certainly that which has been made glorious has not been made glorious in this respect, by reason of the glory that surpasses.
Căci, cu siguranță, ceea ce a fost făcut glorios nu a fost făcut glorios în această privință, din cauza gloriei care întrece.
11 For if that which passes away was with glory, much more that which remains is in glory.
Căci dacă ceea ce trece a fost cu glorie, cu atât mai mult ceea ce rămâne este în glorie.
12 Having therefore such a hope, we use great boldness of speech,
De aceea, având o astfel de nădejde, ne folosim de o mare îndrăzneală în vorbire,
13 and not as Moses, who put a veil on his face so that the children of Israel wouldn’t look steadfastly on the end of that which was passing away.
și nu ca Moise, care și-a pus un văl pe față, ca să nu privească cu stăruință copiii lui Israel la sfârșitul a ceea ce era pe cale să treacă.
14 But their minds were hardened, for until this very day at the reading of the old covenant the same veil remains, because in Christ it passes away.
Dar mintea lor a fost împietrită, căci până în ziua de azi, la citirea vechiului legământ, același văl rămâne, pentru că în Cristos el trece.
15 But to this day, when Moses is read, a veil lies on their heart.
Dar până în ziua de azi, când se citește Moise, un văl stă pe inima lor.
16 But whenever someone turns to the Lord, the veil is taken away.
Dar de câte ori cineva se întoarce la Domnul, vălul este îndepărtat.
17 Now the Lord is the Spirit; and where the Spirit of the Lord is, there is liberty.
Or, Domnul este Duhul; și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.
18 But we all, with unveiled face seeing the glory of the Lord as in a mirror, are transformed into the same image from glory to glory, even as from the Lord, the Spirit.
Dar noi toți, văzând cu fața descoperită slava Domnului ca într-o oglindă, ne transformăm în același chip, din slavă în slavă, ca de la Domnul, Duhul.
