Luke 20
1 And it came to pass, [that] on one of those days, as he was teaching the people in the temple, and preaching the gospel, the chief priests and the scribes came upon [him], with the elders,
Într-una din zilele acelea, pe când învăța pe norod în Templu și propovăduia vestea cea bună, au venit la El preoții și cărturarii și bătrânii.
2 And spoke to him, saying, Tell us, By what authority doest thou these things? or who is he that gave thee this authority?
Ei l-au întrebat: “Spune-ne: cu ce autoritate faci aceste lucruri? Sau cine îți dă această autoritate?”
3 And he answered and said to them, I will also ask you one thing; and answer me:
El le-a răspuns: “Și eu vă voi pune o întrebare. Spuneți-mi:
4 The baptism of John, was it from heaven, or from men?
Botezul lui Ioan a fost din cer sau de la oameni?”
5 And they reasoned with themselves, saying, If we shall say, From heaven; he will say, Why then believed ye him not?
Ei se gândeau între ei și ziceau: “Dacă vom zice: “Din cer”, va zice: “De ce nu l-ați crezut?”
6 But if we say, From men; all the people will stone us: for they are persuaded that John was a prophet.
Dar dacă vom zice: “De la oameni”, tot poporul ne va ucide cu pietre, pentru că sunt încredințați că Ioan a fost prooroc”.
7 And they answered, that they could not tell whence [it was].
Ei au răspuns că nu știau de unde este.
8 And Jesus said to them, Neither do I tell you by what authority I do these things.
Isus le-a zis: “Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.”
9 Then he began to speak to the people this parable; A certain man planted a vineyard, and let it to husbandmen, and went into a far country for a long time.
Și a început să spună poporului pilda aceasta: “Un om a plantat o vie, a dat-o în arendă unor agricultori și a plecat în altă țară pentru multă vreme.
10 And at the season he sent a servant to the husbandmen, that they should give him of the fruit of the vineyard: but the husbandmen beat him, and sent [him] away empty.
La vremea potrivită, a trimis un slujitor la fermieri pentru a-și lua partea lui din roadele viei. Dar fermierii l-au bătut și l-au trimis acasă cu mâna goală.
11 And again he sent another servant: and they beat him also, and treated [him] shamefully, and sent [him] away empty.
A mai trimis încă un servitor, dar și pe acesta l-au bătut și l-au tratat cu rușine, și l-au trimis cu mâna goală.
12 And again he sent the third: and they wounded him also, and cast [him] out.
A mai trimis încă un al treilea, dar l-au rănit și pe el și l-au aruncat afară.
13 Then said the lord of the vineyard, What shall I do? I will send my beloved son: it may be when they see him they will reverence him.
Stăpânul viei a zis: “Ce să fac? Voi trimite pe fiul meu iubit. Poate că, văzându-l, îl vor respecta'.
14 But when the husbandmen saw him, they reasoned among themselves, saying, This is the heir; come, let us kill him, that the inheritance may be ours.
Iar țăranii, văzându-l, s-au gândit între ei și au zis: “Acesta este moștenitorul. Haideți să-l omorâm, ca moștenirea să fie a noastră.'
15 So they cast him out of the vineyard, and killed [him]. What therefore will the lord of the vineyard do to them?
Atunci l-au aruncat afară din vie și l-au ucis. Ce le va face, așadar, stăpânul viei?
16 He will come and destroy these husbandmen, and will give the vineyard to others. And when they heard [it], they said, may that never be.
El va veni și îi va nimici pe acești agricultori și va da via altora.” Când au auzit asta, au spus: “Să nu se întâmple asta niciodată!”.
17 And he beheld them, and said, What is this then that is written, The stone which the builders rejected, the same is become the head of the corner?
Dar El, uitându-se la ei, a zis: “Ce este deci ceea ce este scris? “Piatra pe care au respins-o zidarii a fost făcută piatra de temelie?
18 Whoever shall fall upon that stone, shall be broken: but on whomsoever it shall fall, it will grind him to powder.
Oricine va cădea pe piatra aceea va fi sfărâmat, dar va face praf pe oricine va cădea pe el.”
19 And the chief priests and the scribes the same hour sought to lay hands on him; and they feared the people: for they perceived that he had spoken this parable against them.
Preoții cei mai de seamă și cărturarii au căutat să pună mâna pe El chiar în ceasul acela, dar se temeau de popor, căci știau că El spusese pilda aceasta împotriva lor.
20 And they watched [him], and sent forth spies, who should feign themselves just men, that they might take hold of his words, that so they might deliver him to the power and authority of the governor.
L-au urmărit și au trimis spioni, care se prefăceau că sunt drepți, ca să-l prindă în capcană cu ceva din ceea ce ar fi spus, ca să-l predea puterii și autorității guvernatorului.
21 And they asked him, saying, Master, we know that thou sayest and teachest rightly, neither acceptest thou the person [of any], but teachest the way of God truly:
Ei l-au întrebat: “Învățătorule, știm că tu spui și înveți ceea ce este drept și nu ești părtinitor față de nimeni, ci înveți cu adevărat calea lui Dumnezeu.
22 Is it lawful for us to give tribute to Cesar, or not?
Ne este permis să plătim sau nu impozite Cezarului?”
23 But he perceived their craftiness, and said to them, Why tempt ye me?
Dar El, înțelegând viclenia lor, le-a zis: “Pentru ce Mă puneți la încercare?
24 Show me a penny. Whose image and superscription hath it? They answered and said, Cesar's.
Arătați-mi un denar. A cui sunt chipul și inscripția de pe el?” Ei au răspuns: “A lui Cezar”.
25 And he said to them, Render therefore to Cesar the things which are Cesar's, and to God the things which are God's.
Și le-a zis: “Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.”
26 And they could not take hold of his words before the people: and they marveled at his answer, and held their peace.
N-au putut să-l prindă în cuvintele lui în fața poporului. Ei s-au mirat de răspunsul lui și au tăcut.
27 Then came to [him] certain of the Sadducees (who deny that there is any resurrection) and they asked him,
Unii dintre saduchei au venit la el, cei care neagă că există o înviere.
28 Saying, Master, Moses wrote to us, If any man's brother should die, having a wife, and he should die without children, that his brother should take his wife, and raise up seed to his brother.
L-au întrebat: “Învățătorule, Moise ne-a scris că, dacă fratele unui om moare având o soție, iar acesta nu are copii, fratele său trebuie să ia soția și să crească copii pentru fratele său.
29 There were therefore seven brothers: and the first took a wife, and died without children.
Așadar, erau șapte frați. Primul și-a luat o soție și a murit fără copii.
30 And the second took her for a wife, and he died childless.
Al doilea a luat-o de soție, și a murit fără copii.
31 And the third took her; and in like manner the seven also: And they left no children, and died.
Cel de-al treilea a luat-o și, la fel, toți cei șapte nu au lăsat copii și au murit.
32 Last of all the woman died also.
După aceea a murit și femeia.
33 Therefore in the resurrection, whose wife of them is she? for seven had her to wife.
Prin urmare, la înviere, a cui soție dintre ei va fi ea? Căci cei șapte au avut-o ca soție.”
34 And Jesus answering, said to them, The children of this world marry, and are given in marriage: (aiōn g165)
Isus le-a zis: “Copiii veacului acestuia se căsătoresc și sunt dați în căsătorie. (aiōn g165)
35 But they who shall be accounted worthy to obtain that world, and the resurrection from the dead, neither marry, nor are given in marriage. (aiōn g165)
Dar cei care sunt considerați vrednici să ajungă la vârsta aceea și la învierea din morți nu se căsătoresc și nici nu sunt dați în căsătorie. (aiōn g165)
36 Neither can they die any more: for they are equal to the angels; and are the children of God, being the children of the resurrection.
Căci ei nu mai pot muri, pentru că sunt asemenea îngerilor și sunt copii ai lui Dumnezeu, fiind copii ai învierii.
37 Now that the dead are raised, even Moses showed at the bush, when he calleth the Lord the God of Abraham, and the God of Isaac, and the God of Jacob.
Dar că morții înviază, chiar Moise a arătat-o la tufiș, când L-a numit pe Domnul “Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”.
38 For he is not a God of the dead, but of the living: for all live to him.
Or, El nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.”
39 Then certain of the scribes answering, said, Master, thou hast well said.
Unii din cărturari au răspuns: “Învățătorule, bine vorbești.”
40 And after that, they durst not ask him any question at all.
Nu au îndrăznit să-i mai pună întrebări.
41 And he said to them, How say they that Christ is David's son?
El le-a zis: “Pentru ce zic că Hristosul este fiul lui David?
42 And David himself saith in the book of Psalms, The LORD said to my Lord, Sit thou on my right hand,
Însuși David spune în cartea Psalmilor “Domnul a spus Domnului meu, “Stai la dreapta mea,
43 Till I make thy enemies thy footstool.
până ce voi face din vrăjmașii tăi scăunelul picioarelor tale.”
44 David therefore calleth him Lord, how is he then his son?
“David îl numește deci Domn, și cum este el fiul său?”
45 Then in the audience of all the people, he said to his disciples,
În auzul întregului norod, a zis ucenicilor Săi:
46 Beware of the scribes, who desire to walk in long robes, and love greetings in the markets, and the highest seats in the synagogues, and the chief rooms at feasts;
“Feriți-vă de cărturarii aceia cărora le place să umble în haine lungi, și care iubesc să fie salutați în piețe, să aibă cele mai bune locuri în sinagogi și cele mai bune locuri la ospețe;
47 Who devour widows' houses, and for a show make long prayers: the same shall receive greater damnation.
care mănâncă casele văduvelor și care, pentru a se preface, fac rugăciuni lungi. Aceștia vor primi o condamnare mai mare”.
