Acts 20
1 When the uproar had ceased, Paul sent for the disciples, and, with encouraging words, bade them goodbye, and started on his journey to Macedonia.
După ce a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici, a luat rămas bun de la ei și a plecat să se ducă în Macedonia.
2 After going through those districts and speaking many encouraging words to the disciples, he went into Greece, where he stayed three months.
După ce a străbătut acele părți și i-a încurajat cu multe cuvinte, a ajuns în Grecia.
3 He was about to sail to Syria, when he learned that a plot had been laid against him by several of the Jewish leaders; so he decided to return by way of Macedonia.
După ce a petrecut acolo trei luni și după ce iudeii au pus la cale un complot împotriva lui, pe când era pe punctul de a pleca în Siria, a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.
4 He was accompanied by Sopater the son of Pyrrhus, of Beroea, Aristarchus and Secundus from Thessalonica, Gaius of Derbe, and Timothy, as well as by Tychicus and Trophimus of Roman Asia.
Aceștia l-au însoțit până în Asia: Sopater din Beroea, Aristarchus și Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe, Timotei, precum și Tychicus și Trofimus din Asia.
5 These people went to Troas and waited for us there;
Dar aceștia plecaseră înainte și ne așteptau la Troa.
6 while we ourselves sailed from Philippi after the Passover, and joined them five days later at Troas, where we stayed for a week.
Am plecat din Filipi după zilele Azimilor și am ajuns la ei la Troa în cinci zile, unde am stat șapte zile.
7 On the first day of the week, when we had met for the breaking of bread, Paul, who was intending to leave the next day, began to address those who were present, and prolonged his address until midnight.
În prima zi a săptămânii, când ucenicii s-au adunat să frângă pâinea, Pavel a vorbit cu ei, cu gândul de a pleca a doua zi, și a continuat să vorbească până la miezul nopții.
8 There were a good many lamps in the upstairs room, where we had met;
Erau multe lumini în camera de sus unde eram adunați.
9 and a young man named Eutychus, sitting at the window, was gradually overcome with great drowsiness, as Paul continued his address. At last, quite overpowered by his drowsiness, he fell from the third story to the ground, and was picked up for dead.
Un tânăr pe nume Eutihie ședea la fereastră, împovărat de un somn adânc. Pe când Pavel vorbea încă și mai mult, fiind îngreunat de somn, a căzut de la etajul al treilea și a fost luat mort.
10 But Paul went down, threw himself on him, and put his arms round him. ‘Do not be alarmed,’ he said, ‘he is still alive.’
Pavel s-a coborât, a căzut peste el și, îmbrățișându-l, i-a zis: “Nu te tulbura, căci viața lui este în el.”
11 Then he went upstairs; and, after breaking and partaking of the bread, he talked with them at great length until daybreak, and then left.
După ce S-a suit, a frânt pâinea și a mâncat, și a stat de vorbă cu ei multă vreme, până la ziuă, a plecat.
12 Meanwhile they had taken the lad away alive, and were greatly comforted.
Ei au adus băiatul viu și au fost foarte mângâiați.
13 We started first, went on board ship, and sailed for Assos, intending to take Paul on board there. This was by his own arrangement, as he intended to go by land himself.
Dar noi, mergând înainte la corabie, am pornit spre Assos, ca să îmbarcăm acolo pe Pavel, căci el însuși voia să meargă pe uscat.
14 So, when he met us at Assos, we took him on board and went on to Mitylene.
Când ne-a întâlnit la Assos, l-am luat la bord și am ajuns la Mitilene.
15 The day after we had sailed from there, we arrived off Chios, touched at Samos the following day, and the next day reached Miletus;
Navigând de acolo, am ajuns a doua zi în fața Chiosului. A doua zi am atins Samos și am rămas la Trogyllium, iar a doua zi am ajuns la Milet.
16 for Paul had decided to sail past Ephesus, so as to avoid spending much time in Roman Asia. He was making haste to reach Jerusalem, if possible, by the Festival at the close of the Harvest.
Căci Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu fie nevoit să petreacă timp în Asia, pentru că se grăbea, dacă îi era posibil, să fie la Ierusalim în ziua Cincizecimii.
17 From Miletus, however, he sent to Ephesus and invited the church elders to meet him;
Din Milet a trimis la Efes și a chemat la el pe bătrânii adunării.
18 and, when they came, he said to them, ‘You know well the life that I always led among you from the very first day that I set foot in Roman Asia,
După ce au venit la el, le-a zis: “Voi înșivă știți, din prima zi în care am pus piciorul în Asia, cum am fost tot timpul cu voi,
19 serving the Lord, as I did, in all humility, amid the tears and trials which fell to my lot through the plots of some of the Jewish leaders.
slujindu-l pe Domnul cu toată smerenia, cu multe lacrimi și cu încercările care mi se întâmplau din cauza uneltirilor iudeilor;
20 I never shrank from telling you anything that could be helpful to you, or from teaching you both in public and in private.
cum nu m-am sfiit să vă spun tot ce era de folos, învățându-vă în public și din casă în casă,
21 I earnestly pointed both Jews and Greeks to the repentance that leads to God, and to faith in Jesus, our Lord.
mărturisind atât iudeilor, cât și grecilor, pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus.
22 And now, under spiritual constraint, I am here on my way to Jerusalem, not knowing what will happen to me there,
Acum, iată, mă duc legat de Duhul Sfânt la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întâmpla acolo;
23 except that in town after town the Holy Spirit plainly declares to me that imprisonment and troubles await me.
doar că Duhul Sfânt mărturisește în fiecare cetate, spunând că mă așteaptă legături și necazuri.
24 But I count my life of no value to myself, if only I may complete the course marked out for me, and the task that was allotted me by the Lord Jesus – which was to declare the good news of the love of God.
Dar aceste lucruri nu contează, și nici nu țin la viața mea, ca să îmi termin cu bucurie cursa și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, ca să mărturisesc pe deplin Vestea cea bună a harului lui Dumnezeu.
25 And now, I tell you, I know that none of you will ever see my face again – you among whom I have gone about proclaiming the kingdom.
“Acum, iată, știu că voi toți, printre care am umblat propovăduind Împărăția lui Dumnezeu, nu-mi veți mai vedea fața.
26 Therefore I declare to you this day, that my conscience is clear in regard to the fate of any of you,
De aceea vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor oamenilor,
27 for I have not shrunk from announcing the whole purpose of God regarding you.
căci nu m-am sfiit să vă vestesc tot sfatul lui Dumnezeu.
28 Be watchful over yourselves, and over the whole flock, of which the Holy Spirit has placed you in charge, to shepherd the church of God, which he won for himself at the cost of his life.
Luați seama, așadar, la voi înșivă și la toată turma, în care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori, ca să păstoriți adunarea Domnului și Dumnezeului, pe care a cumpărat-o cu propriul sânge.
29 I know that, after my departure, merciless wolves will get in among you, who will not spare the flock;
Căci știu că, după plecarea mea, vor intra în mijlocul vostru lupi vicioși, care nu vor cruța turma.
30 and from among yourselves, too, people will arise, who will teach perversions of truth, so as to draw away the disciples after them.
Se vor ridica oameni din mijlocul vostru, care vor vorbi lucruri perverse, ca să atragă pe ucenici după ei.
31 Therefore, be on your guard, remembering how for three years, night and day, I never ceased, even with tears, to warn each one of you.
De aceea, vegheați, aducându-vă aminte că, timp de trei ani, nu am încetat să avertizez pe toată lumea zi și noapte cu lacrimi.
32 And now I commend you to the Lord and to the message of his love – a message which has the power to build up your characters, and to give you your place among all those who have become Christ’s people.
Acum, fraților, vă încredințez lui Dumnezeu și cuvântului harului său, care este în măsură să vă zidească și să vă dea moștenirea între toți cei sfințiți.
33 I have never coveted anyone’s gold or silver or clothing.
Nu am râvnit la argintul, aurul sau îmbrăcămintea nimănui.
34 You, yourselves, know that these hands of mine provided not only for my own wants, but for my companions also.
Voi înșivă știți că aceste mâini au slujit nevoilor mele și ale celor care erau cu mine.
35 I left nothing undone to show you that, labouring as I laboured, you ought to help the weak, and to remember the words of the Lord Jesus, how he said himself – “It is more blessed to give than to receive.”’
În toate v-am dat ca exemplu că, lucrând astfel, trebuie să-i ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care a spus el însuși: “Este mai ferice să dai decât să primești”.”
36 When Paul had finished speaking, he knelt down and prayed with them all.
După ce a spus aceste lucruri, a îngenuncheat și s-a rugat împreună cu toți.
37 All were in tears; and throwing their arms round Paul’s neck, they kissed him again and again,
Toți plângeau în hohote de plâns, se aruncau la gâtul lui Pavel și-l sărutau,
38 grieving most of all over what he had said – that they would never see his face again. Then they escorted him to the ship.
maimult decât orice altceva, întristați de cuvântul pe care-l spusese, că nu-i vor mai vedea fața. Apoi l-au însoțit până la corabie.
