1 Corinthians 7
1 With reference to the subjects about which you wrote to me: It is good for a man to remain single.
În ce privește cele despre care mi-ai scris, este bine ca un bărbat să nu se atingă de o femeie.
2 But, owing to the prevalence of immorality, I advise every man to have his own wife, and every woman her husband.
Dar, din cauza imoralităților sexuale, fiecare bărbat să aibă propria lui soție și fiecare femeie să aibă propriul ei soț.
3 A husband should give his wife her due, and a wife her husband.
Bărbatul să dea soției sale afecțiunea care i se cuvine, și tot așa și soția pe soțul ei.
4 It is not the wife, but the husband, who exercises power over her body; and so, too, it is not the husband, but the wife, who exercises power over his body.
Soția nu are autoritate asupra propriului ei trup, ci soțul. La fel și soțul nu are autoritate asupra propriului său trup, ci soția.
5 Do not deprive each other of what is due – unless it is only for a time and by mutual consent, so that your minds may be free for prayer until you again live as man and wife – otherwise Satan might take advantage of your want of self-control and tempt you.
Nu vă lipsiți unul de altul, decât cu consimțământ, pentru o vreme, ca să vă dedicați postului și rugăciunii și să fiți din nou împreună, pentru ca Satana să nu vă ispitească din cauza lipsei voastre de stăpânire de sine.
6 I say this, however, as a concession, not as a command.
Dar aceasta o spun ca o concesie, nu ca o poruncă.
7 I should wish everyone to be just what I am myself. But everyone has his own gift from God – one in one way, and one in another.
Totuși, aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine. Totuși, fiecare om are propriul său dar de la Dumnezeu, unul de acest fel și altul de acel fel.
8 My advice, then, to those who are not married, and to widows, is this: It would be good for them to remain as I am myself.
Dar celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei dacă rămân așa cum sunt eu.
9 But, if they cannot control themselves, they should marry, for it is better to marry than to be consumed with passion.
Dar, dacă nu au stăpânire de sine, să se căsătorească. Căci este mai bine să se căsătorească decât să ardă de pasiune.
10 To those who are married my direction is – yet it is not mine, but the Master’s – that a woman is not to leave her husband
Celor căsătoriți însă le poruncesc — nu eu, ci Domnul — ca soția să nu-și părăsească soțul
11 (If she has done so, she should remain as she is, or else be reconciled to her husband) and also that a man is not to divorce his wife.
(dar dacă se desparte, să rămână nemăritată sau să se împace cu soțul ei), iar soțul să nu-și părăsească soția.
12 To all others I say – I, not the Master – If a follower of the Lord is married to a woman, who is an unbeliever but willing to live with him, he should not divorce her;
Iar celorlalți, nu eu, ci Domnul, le spun: Dacă vreun frate are o nevastă necredincioasă și ea este mulțumită să trăiască cu el, să nu o părăsească.
13 and a woman who is married to a man, who is an unbeliever but willing to live with her, should not divorce her husband.
Femeia care are un soț necredincios, și el este mulțumit să trăiască cu ea, să nu-și părăsească soțul.
14 For, through his wife, the husband who is an unbeliever has become associated with Christ’s people; and the wife who is an unbeliever has become associated with Christ’s people through the Lord’s follower whom she has married. Otherwise your children would be “defiled,” but, as it is, they belong to Christ’s people.
Căci soțul necredincios este sfințit în soție, și soția necredincioasă este sfințită în soț. Altfel, copiii voștri ar fi necurați, dar acum sunt sfințiți.
15 However, if the unbeliever wishes to be separated, let them be so. Under such circumstances neither is bound; God has called you to live in peace.
Totuși, dacă cel necredincios se desparte, să fie despărțire. Fratele sau sora nu se află sub robie în astfel de cazuri, ci Dumnezeu ne-a chemat în pace.
16 How can you tell, wife, whether you may not save your husband? And how can you tell, husband, whether you may not save your wife?
Căci de unde știi tu, soție, dacă îți vei salva soțul? Sau de unde știi tu, soț, dacă îți vei salva soția?
17 In any case, a person should continue to live in the condition which the Lord has allotted to them, and in which they were when God called them. This is the rule that I lay down in every church.
Numai că, după cum a împărțit Domnul fiecăruia, după cum l-a chemat Dumnezeu, așa să umble fiecare. Așa poruncesc eu în toate adunările.
18 Was a man already circumcised when he was called? Then he should not efface his circumcision. Has a man been called when uncircumcised? Then he should not be circumcised.
A fost chemat cineva care a fost tăiat împrejur? Să nu se facă necircumcis. A fost cineva chemat în necircumcizie? Să nu fie circumcis.
19 Circumcision is nothing; the want of it is nothing; but to keep the commands of God is everything.
Circumcizia nu este nimic, și necircumcizia nu este nimic, dar ceea ce contează este păzirea poruncilor lui Dumnezeu.
20 Let everyone remain in that condition of life in which they were when the call came to them.
Fiecare să rămână în chemarea în care a fost chemat.
21 Were you a slave when you were called? Do not let that trouble you. No, even if you are able to gain your freedom, still do your best.
Ați fost chemați fiind robi? Nu lăsa ca acest lucru să te deranjeze, dar dacă ai ocazia să devii liber, folosește-o.
22 For the person who was a slave when they were called to the master’s service is the Master’s freedman; so, too, the person who was free when called is Christ’s slave.
Căci cel care a fost chemat în Domnul fiind rob, este omul liber al Domnului. La fel, cel care a fost chemat fiind liber este robul lui Hristos.
23 You were bought, and the price was paid. Do not let yourselves become slaves to people.
Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți robi ai oamenilor.
24 Friends, let everyone remain in the condition in which they were when they were called, in close communion with God.
Fraților, fiecare om, în orice condiție a fost chemat, să rămână în acea condiție cu Dumnezeu.
25 With regard to unmarried women, I have no command from the Master to give you, but I tell you my opinion, and the Master in his mercy has made me worthy to be trusted.
În ceea ce privește fecioarele, nu am poruncă de la Domnul, ci judec ca unul care a primit îndurare de la Domnul, ca să fie de încredere.
26 I think, then, that, in view of the time of suffering that has now come upon us, what I have already said is best – that a man should remain as he is.
De aceea cred că, din cauza strâmtorării care ne apasă, este bine ca un om să rămână așa cum este.
27 Are you married to a wife? Then do not seek to be separated. Are you separated from a wife? Then do not seek for a wife.
Ești legat de o soție? Nu căuta să fii eliberat. Ești liber de o soție? Nu căuta o soție.
28 Still, if you should marry, that is not wrong; nor, if a young woman marries, is that wrong. But those who marry will have much trouble to bear, and my wish is to spare you.
Dar dacă te căsătorești, nu ai păcătuit. Dacă o fecioară se căsătorește, nu a păcătuit. Cu toate acestea, cei ca ei vor avea opresiune în carne și vreau să vă cruț.
29 What I mean, friends, is this – the time is short. Meanwhile, let those who have wives live as if they had none,
Dar vă spun următorul lucru, fraților: timpul este scurt. De acum încolo, atât cei care au soții pot fi ca și cum nu ar avea niciuna;
30 those who are weeping as if not weeping, those who are rejoicing as if not rejoicing, those who buy as if not possessing,
și cei care plâng, ca și cum nu ar plânge; și cei care se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; și cei care cumpără, ca și cum nu ar avea;
31 and those who use the good things of the world as using them sparingly; for this world as we see it is passing away.
și cei care se folosesc de lume, ca și cum nu s-ar folosi de ea din plin. Căci modul acestei lumi trece.
32 I want you to be free from anxiety. The unmarried man is anxious about the Master’s cause, desiring to please him;
Dar eu vreau ca voi să fiți liberi de griji. Cel necăsătorit se îngrijește de lucrurile Domnului, cum să placă Domnului;
33 while the married man is anxious about worldly matters, desiring to please his wife;
dar cel căsătorit se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă soției sale.
34 and so his interests are divided. Again, the unmarried woman, whether she is old or young, is anxious about the Master’s cause, striving to be pure both in body and in spirit, while the married woman is anxious about worldly matters, desiring to please her husband.
Există, de asemenea, o diferență între o soție și o fecioară. Femeia necăsătorită se îngrijește de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă atât în trup, cât și în spirit. Dar cea care este căsătorită se îngrijește de lucrurile lumii — cum ar putea să-i placă soțului ei.
35 I say this for your own benefit, not with any intention of putting a halter round your necks, but in order to secure for the Master seemly and constant devotion, free from all distraction.
Spun aceasta spre folosul vostru, nu ca să vă prind în capcană, ci pentru ceea ce se cuvine și pentru ca voi să vă ocupați de Domnul fără să vă distrageți atenția.
36 If, however, a father thinks that he is not acting fairly by his unmarried daughter, when she is past her youth, and if under these circumstances her marriage ought to take place, he should act as he thinks right. He is doing nothing wrong – let the marriage take place.
Dar dacă cineva crede că se poartă necuviincios cu fecioara lui, dacă ea a trecut de vârsta cea mai înaintată, și dacă este nevoie, să facă ce vrea. El nu păcătuiește. Lasă-i să se căsătorească.
37 On the other hand, a father, who has definitely made up his mind, and is under no compulsion, but is free to carry out his own wishes, and who has come to the decision, in his own mind, to keep his unmarried daughter at home will be doing right.
Dar cel care stă neclintit în inima sa, fără să aibă nicio urgență, dar care are putere asupra voinței sale și a hotărât în inima sa să-și păstreze fecioara, face bine.
38 In short, the one who consents to his daughter’s marriage is doing right, and yet the other will be doing better.
Așadar, atât cel care își dă în căsătorie propria fecioară face bine, cât și cel care nu o dă în căsătorie face mai bine.
39 A wife is bound to her husband as long as he lives; but, if the husband should pass to his rest, the widow is free to marry anyone she wishes, provided he is a believer.
Soția este obligată prin lege atâta timp cât trăiește bărbatul ei; dar dacă soțul a murit, ea este liberă să se mărite cu cine vrea, numai în Domnul.
40 Yet she will be happier if she remains as she is – in my opinion, for I think that I also have the Spirit of God.
Dar ea este mai fericită dacă rămâne așa cum este, după părerea mea, și cred că am și eu Duhul lui Dumnezeu.
