Luke 18
1 And he spoke a parable unto them to this end, that men ought always to pray, and not to faint;
Și le-a mai spus o pildă, ca să se roage mereu și să nu se dea bătut,
2 Saying, There was in a city a judge, which feared not God, neither regarded man:
zicând: “Într-o cetate era un judecător care nu se temea de Dumnezeu și nu avea respect față de oameni.
3 And there was a widow in that city; and she came unto him, saying, Avenge me of mine adversary.
În acel oraș era o văduvă care venea adesea la el și îi spunea: “Apără-mă de adversarul meu!”.
4 And he would not for a while: but afterward he said within himself, Though I fear not God, nor regard man;
El nu a vrut pentru o vreme, dar după aceea și-a zis: “Deși nu mă tem de Dumnezeu și nici nu respect pe om,
5 Yet because this widow troubles me, I will avenge her, lest by her continual coming she weary me.
totuși, pentru că această văduvă mă deranjează, o voi apăra, altfel mă va obosi prin venirea ei continuă.””
6 And the Lord said, Hear what the unjust judge says.
Domnul a zis: “Ascultă ce spune judecătorul nedrept.
7 And shall not God avenge his own elect, which cry day and night unto him, though he bear long with them?
Nu-i va răzbuna oare Dumnezeu pe aleșii Săi care strigă la El zi și noapte și totuși are răbdare cu ei?
8 I tell you that he will avenge them speedily. Nevertheless when the Son of man comes, shall he find faith on the earth?
Eu vă spun că îi va răzbuna repede. Cu toate acestea, când va veni Fiul Omului, va găsi el credință pe pământ?”
9 And he spoke this parable unto certain which trusted in themselves that they were righteous, and despised others:
Și a spus pilda aceasta unor oameni care erau convinși de dreptatea lor și care disprețuiau pe toți ceilalți:
10 Two men went up into the temple to pray; the one a Pharisee, and the other a publican.
“Doi oameni s-au urcat în templu să se roage: unul era fariseu, iar celălalt vameș.
11 The Pharisee stood and prayed thus with himself, God, I thank you, that I am not as other men are, extortionists, unjust, adulterers, or even as this publican.
Fariseul stătea în picioare și se ruga de unul singur, așa: 'Doamne, îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni: șantajiști, nedrepți, adulteri, sau chiar ca acest vameș.
12 I fast twice in the week, I give tithes of all that I possess.
Eu postesc de două ori pe săptămână. Dau zeciuială din tot ce primesc'.
13 And the publican, standing far off, would not lift up so much as his eyes unto heaven, but stroke upon his breast, saying, God be merciful to me a sinner.
Dar vameșul, care stătea departe, nici măcar nu voia să-și ridice ochii spre cer, ci își bătea pieptul, zicând: 'Doamne, ai milă de mine, păcătosul!
14 I tell you, this man went down to his house justified rather than the other: for every one that exalts himself shall be brought low; and he that humbles himself shall be exalted.
Vă spun că acesta s-a coborât la casa lui mai degrabă îndreptățit decât celălalt; căci oricine se înalță va fi smerit, dar cel ce se smerește va fi înălțat.”
15 And they brought unto him also infants, that he would touch them: but when his disciples saw it, they rebuked them.
Îi aduceau și pruncii lor, ca să se atingă de ei. Dar, văzând aceasta, discipolii i-au mustrat.
16 But Jesus called them unto him, and said, Suffer little children to come unto me, and forbid them not: for of such is the kingdom of God.
Isus i-a chemat și le-a zis: “Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i împiedicați, căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca aceștia.
17 Verily I say unto you, Whosoever shall not receive the kingdom of God as a little child shall in no wise enter therein.
Mai mult ca sigur, vă spun că oricine nu primește Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, nu va intra nicidecum în ea.”
18 And a certain ruler asked him, saying, Good Master, what shall I do to inherit eternal life? (aiōnios g166)
Un domnitor L-a întrebat: “Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” (aiōnios g166)
19 And Jesus said unto him, Why call you me good? none is good, save one, that is, God.
Isus l-a întrebat: “De ce Mă numești bun? Nimeni nu este bun, în afară de unul singur: Dumnezeu.
20 You know the commandments, Do not commit adultery, Do not kill, Do not steal, Do not bear false witness, Honour your father and your mother.
Tu cunoști poruncile: Să nu comiți adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu depui mărturie mincinoasă, să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.”
21 And he said, All these have I kept from my youth up.
El a zis: “Am observat toate aceste lucruri din tinerețea mea.”
22 Now when Jesus heard these things, he said unto him, Yet lack you one thing: sell all that you have, and distribute unto the poor, and you shall have treasure in heaven: and come, follow me.
Isus, auzind acestea, i-a zis: “Un singur lucru îți lipsește încă. Vinde tot ce ai și dă-le săracilor. Atunci vei avea o comoară în ceruri; apoi vino și urmează-mă.”
23 And when he heard this, he was very sorrowful: for he was very rich.
Dar când a auzit acestea, s-a întristat foarte tare, căci era foarte bogat.
24 And when Jesus saw that he was very sorrowful, he said, How hardly shall they that have riches enter into the kingdom of God!
Isus, văzând că se întrista foarte tare, a zis: “Cât de greu intră în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au bogății!
25 For it is easier for a camel to go through a needle's eye, than for a rich man to enter into the kingdom of God.
Căci este mai ușor pentru o cămilă să intre prin urechea unui ac decât pentru un om bogat să intre în Împărăția lui Dumnezeu.”
26 And they that heard it said, Who then can be saved?
Și cei ce au auzit au zis: “Atunci cine poate fi mântuit?”
27 And he said, The things which are impossible with men are possible with God.
Dar El a zis: “Ceea ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.”
28 Then Peter said, Lo, we have left all, and followed you.
Petru a zis: “Uite, am lăsat totul și am venit după Tine.”
29 And he said unto them, Verily I say unto you, There is no man that has left house, or parents, or brethren, or wife, or children, for the kingdom of God's sake,
El le-a zis: “Adevărat vă spun că nu este nimeni care a lăsat casă, sau nevastă, sau frați, sau părinți, sau copii, pentru Împărăția lui Dumnezeu,
31 Then he took unto him the twelve, and said unto them, Behold, we go up to Jerusalem, and all things that are written by the prophets concerning the Son of man shall be accomplished.
Apoi a luat pe cei doisprezece deoparte și le-a zis: “Iată, ne vom sui la Ierusalim și se vor împlini toate cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului.
32 For he shall be delivered unto the Gentiles, and shall be mocked, and spitefully pleaded, and spitted on:
Căci El va fi predat neamurilor, va fi batjocorit, tratat cu rușine și scuipat.
33 And they shall scourge him, and put him to death: and the third day he shall rise again.
Îl vor biciui și îl vor ucide. A treia zi, va învia.”
34 And they understood none of these things: and this saying (rhema) was hid from them, neither knew they the things which were spoken.
Ei n-au înțeles nimic din toate acestea. Acest cuvânt le-a fost ascuns și nu au înțeles ce se spunea.
35 And it came to pass, that as he was come nigh unto Jericho, a certain blind man sat by the way side begging:
Pe când se apropia de Ierihon, un orb stătea pe drum și cerșea.
36 And hearing the multitude pass by, he asked what it meant.
Auzind o mulțime care trecea, a întrebat ce înseamnă aceasta.
37 And they told him, that Jesus of Nazareth passes by.
Ei i-au spus că Isus din Nazaret trecea pe acolo.
38 And he cried, saying, Jesus, you son of David, have mercy on me.
El a strigat: “Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!”
39 And they which went before rebuked him, that he should hold his peace: but he cried so much the more, You son of David, have mercy on me.
Cei care mergeau în frunte îl mustrau, ca să tacă; dar el striga și mai tare: “Fiul lui David, ai milă de mine!”
40 And Jesus stood, and commanded him to be brought unto him: and when he was come near, he asked him,
Isus, stând în picioare, a poruncit să fie adus la El. După ce s-a apropiat, l-a întrebat:
41 Saying, What will you that I shall do unto you? And he said, Lord, that I may receive my sight.
“Ce vrei să fac?”. El a spus: “Doamne, ca să văd din nou”.
42 And Jesus said unto him, Receive your sight: your faith has saved you.
Isus i-a zis: “Primește-ți vederea. Credința ta te-a vindecat”.
43 And immediately he received his sight, and followed him, glorifying God: and all the people, when they saw it, gave praise unto God.
Și îndată și-a recăpătat vederea și a mers după el, slăvind pe Dumnezeu. Tot poporul, când a văzut, a lăudat pe Dumnezeu.
