Lucas 5
1 Y anacó que abillando a sueti en plastañías somia junelar a varda de Debél, sinaba ó á la cunara de la pani de Genesareth.
Ăm una ză Isus stăće lăngă Genezaretsko jezero, kănd gărmadă să astrănžje la jăl să audă vorba alu Dimizov.
2 Y dicó dui berdés, sos sinaban á la cunara de la pani: y os machadores habian ardiñado en chiquen, y muchobelaban desqueres redes.
Jăl u văzut doj čamcur kum asre pă mal răzămac, kari u lăsat ribari kănd ăš čistile mrežurlje.
3 Y chalando andré yeque de oconas berdés, sos sinaba de Simon, le mangó, que le guillase yeque fremi de la chiquen. Y sinando bestelado, bedaba á la sueti desde o berdo.
Jăl u tunat ăm čamac kari are alu Šimun, šă lu ăntribat să ăl ămpingă maj ăm sus dă la mal. Atunšje jăl u šăzut žos šă su apukat să ănveci pă gărmadă dă lumi.
4 Y yescotria que acabó de chamuliar, penó á Simon: Chala butér andré, y chibela jires redes somia machorar.
Kănd u fost gata ku ănvăcala, jăl u zăs alu Šimun. “Ămpinži ăm maj adănkă apă šă slăbuzăc mrežurlje ăm apă.”
5 Y rudelando Simon, le penó: Duquendio, sari a rachi hemos sinado machorando, bi ustilar chichi: tami en tiri varda chibaré a red.
Šimun ju ăntors vorba aluj: “Domnu luj, anj lukrat totă nopće šă njimik nanj apukat: ali pă vorba ata ju uj slăbuză mreža ăm napoj ăm apasta.”
6 Y pur tereláron querdi ocolo, ustiláron tan baró numero de maches, que se asparababa a red de junos.
Kănd u făkut aša jej u apukat mari boglă dă pešć, atit dă mreža kit nu puknje.
7 Y quereláron simaches á os averes manuces sos sinaban andré o aver berdo, somia que abillasen á ayudarlos. Ocolas abilláron, y de tal beda pereláron os dui berdes, que casi chalaban abajines.
Jej ur mužjit la urtašji alor dă pă alčilje čamcur să lji ažući; jej ur vinjit, šă umpljet dovă karur dă pešć dă maj šjeva să ăntupe.
8 Y pur dicó Simon Pedro ocolo, se chibó á os pindrés de Jesus, penando: Erañó, chatucue de mangue, que sinelo manu choro.
Kănd u văzut Šimun Petar aje jăl u kăzut la pišjorilje alu Isus šă u zăs: “Maknaleščići dă la minji, Domnu, kă ju mes grešnă om!”
9 Presas ó, y os sares sos sat ó sinaban, sináron atonitos de os butres maches, que terelaban ustilado:
Frikă delj svăntă u kăzut pă jej šă pă ominj šje ur vinjit să lji ažući, kănd ur văzut kic pešć ur apukat.
10 Yandiar matejo Santiago, y Juan, chabores del Zebedéo, sos sinaban candones de Simon: Y penó Jesus á Simon: Na darañeles: desde ocona chiros sinarás machador de manuces.
Isto aša asre ămirac Ivan šă Jakov, jej asre Zebedejevi fišjori šă urtašji alu Šimun. Ali Isus u zăs alu Šimun: “Nuc fijă frikă. Dă aku, maj menkulo tu vi apuka pă ominj!”
11 Y lliguerando os berdes á chiquen, mequeláron o saro, y le plastañáron.
Aša jej ur adus karurlje dă apă pă mal, ur lăsat kutotu šă lor sljedilit pă jăl.
12 Y anacó, que sinando andré yeque de ocolas fores, abilló manu perelalo de zarapia, y pur dicó á Jesus, se chibó mui por chiquen, y le mangó, penando: Erañó, si camelas, astisarelas chibarme lacho.
Isus are ăm unu dăm varušurljelje. Om pljin dă gubă lu văzutulă pă jăl šă su arukănt pă đinučiš ăm nenće aluj šă să aruga la jăl: “O Domnu, dakă numa tu vuješć, tu mă poc ăntrima.”
13 Y ó bucharando la baste le pajabó, penando: Camelo: sinele limpio. Y yescotria chaló de ó a zarapia.
Isus u măcăt măna aluj šă lu taknulit, šă u zăs: “Ju gănđesk. Fi čistilit!” Šă dănturdata guba lu lăsat.
14 Y le penó, que na lo penase á cayque: Tami chatucue, le penó, y muestrate al erajai, y díñela por tiri limpieza ma mandó Moyses, en machiria á junos.
Atunšje lu purunšjitulă să nu spujă alu njime, čar asta să fakă: Elši să mergă la popă šă să să areći, dă pă aje, dă dokaz dă vražă, vi trăbuji să adušj žrtvă dă čistilală ka kum Mojsije u zapovijedălit.
15 Y trincho butér se voltisaraba desquero chimusolano: y abillaba en plastañias a sueti somia junelarle, y somia que nicobelase de junos desqueres merdipénes.
Svat dă jăl su širilit maj pă dăparći, aša dă gărmadă dă lumi ur vinjit să pujă ureći la jăl, šă să fijă ozdravalic.
16 Tami ó se chaló al desierto á manguelar á Un-debél.
A jăl să tărăje pă lok pustulot šă să posvetilaskă la aruguminći.
17 Y anacó, que yeque chibes ó sinaba bestelado bedando. Y sinaban tambien bestelados oté yeques Phariseyes, y Chandés de la Eschastra, sos abilláron de sares os gaues e Galiléa, y de Judéa, y de Jerusalém: y a sila e Erañoro sinaba randiñando somia chibarlos lacho.
Ăm una ză, Isus ănvăca, ave ăm nenći pă mulc farizej šă učitelj dă zakonu alu Mojsije kari ur vinjit dăm toći kumpănjilje dă Galileja šă Judeja šă dăm Jeruzalem. Pučere alu Domnuluj are ku Isus să ozdravalaskă pă bičež.
18 Y abilláron yeques manuces sos ligueraban opré cheripen yeque manu, sos sinaba paralitico, y le camelaban sinchitar andré, y chibarle anglal de ó.
Atunšje šjeva ka ominji ur vinjit šă adušje pă om kari nu puće să umblji. Šă jej gănđe să ăl adukă la Isus.
19 Tami na rachelando por anduque astisar sinchitarlo por la plastañi e sueti, costunáron opré o techo y pre ó tejado le deschindaron sat a cheripen, sinchitandolo en medio anglal de Jesus.
Ali nu are lok pă hunđi să ăl adukă ăm nontru dă gužva mari. Aša jej sur urkatăsă pă krov šă lor slăbuzăt ăm nontru păm krov ku pat dă tot la dă dă nenče alu Isus.
20 Y pur dicó a fé de junos, penó: Manu, ertinados á tucue sinelan os grecos.
Kănd u văzut ănkriđala alor, jăl u zăs aluj: “Omulji, grehurlje atelji ăs jirtaći.”
21 Y os Libanes, y Phariseyes se chibaron á penchabar, y penar: ¿Coin sinela ocona sos chamulia solajais: Coin astisarela ertinar grecos, sino Un-debél colcoro?
Pă ešće vorbi farizeji šă učitelji dă zakonu alu Mojsije să gănđe: “Šjinji ăj omusta šje svitešći aša protiv dă Dimizov? Šjinji osim dă Dimizov poći să jerći grehurlje?”
22 Y Jesus, sasta jabilló as suncais de junos, les rudeló, y penó: ¿Qué penchabais andré jirés carlochines?
Isus šćije šje să gănđešći, šă jăl lju zăs: “Adăšje vă ăntribăc ešće stvarur ăm sufljičilje avoštri?
23 ¿Qué sinela mas astis, penar: Ertinados á tucue sinelan os grecos; o penar: Costunate y pirela?
Šje ăj maj ušuri dă zăs: ‘Grehurlje cis jirtaći!’, ili să zăšj: ‘Skolăći šă umblă?’
24 Pues somia que chaneleis, que o Chaboro e manu terela sila opré la pu de ertinar grecos, penó al Paralitico: A tucue penelo, costunatucue, ustila tun cheripen, y chatucue á tun quer.
Ali numa să šćijec kă Fišjoru alu Omu ari autoritet aišje pă pămănt să jerći grehurlje. Dakă zăk alu fišjoru kari nu poči să umblji: ‘Skolăći, jec patu šă dući akasă!’”
25 Y se costunó yescotria anglal de as aquias de junos, y ustiló a cheripen, andré que sinaba: y se chaló a desquero quer, diñando chimusolano á Debél.
Šă odma su skulatăsă šu lot patu pă šje are pă košći, šă u fužjit akasă, šă pă kalji slavale pă Dimizov.
26 Y sináron os sares pasmados, y majarificaban á Debél: y perelales de dal, penaban: Achibes hemos dicado zibos.
Šă toc akulo asre ămirac, šă jej slavale pă Dimizov. Šă ku ămirală svite: “Astăs anj văzut šjeva tari mari!”
27 Y despues de ocono chaló abrí, y dicó a yeque Publicano araquerado Levi, sos sinaba bestelado á la quejeña, y le penó: Plastañamangue.
Dă pă aje Isus u jišăt afară šă lu văzutulă pă carinik šje să čima Levi, jăl šăđe ăm carinarnică. Isus u zăs: “Sljedilešći mă pă minji!”
28 Y ardiñelandose mecó sarias desquerias buchias: y le plastañó.
Šă jăl su skulat u lăsat kutotu, šă lu sljedilit.
29 Y le queró Levi yeque jachipen bari andré desquero quer, y abilló oté yeque plastañi bari de Publicanes, y de averes, sos sinaban bestelados sat junos á la mensalle.
Atunšje Levi ăm kasa aluj u făkut mari slavălală păntru jăl; ku jej šăđe mulc carinici šă alci la masă.
30 Tami os Phariseyes, y os Libanes sinaban ululés, y penaban á os discipules de Jesus: ¿Presás jamais, y piyais sat os Publicanes y chores?
Farizeji šă učitelji dă zakonu alu Mojsije, sur apukat să gumunjaskă kapu su apukată să svitaskă alu učenikurlje alor: “Adišje mănkăc šă bijec ku carinici šă ku grešnici?”
31 Y Jesus les rudeló, y penó: A ocolas sos sinelan mistos, salamito no les sinela necesario, sino á ocolas sos sinelan merdés.
Isus u ăntors vorba: “Eje kari ăs sănătoš nu trăbă pă doktor, numa aluje kari ăs bičež.
32 Na he abillado á araquerar á os laches á penitencia, sino á os chores.
Ju nam vinjit să čem šă să ăntork pă pravedni, nego pă grešnă.”
33 Y ocolas le penáron: ¿Presas os discipules de Juan ayunan tanto, y manguelan, y tambien os es Phariseyes, y os de tucue jamelan y piyelan?
Jej atunšje jară u zăs: “Učenici alu Ivan šă alu farizejilor postulešći mulći răndur šă să arogă, ali učenici atej mănănkă šă be. Adăšje ăj aša asta?”
34 O penó á junos: ¿Por baji astisarelas querelar, que os chabores e Rom ayunen, o chiros que o Rom sinela sat junos?
Isus u ăntors vorba: “Pučec să punjec pă gošć dă nuntă să postulaskă kănd ăj mladoženja ku jej?
35 Tami abillarán chibeses, andré que o Rom les sinará nicabado, y ayunarán andré ocolas chibeses.
Ali u vinji ză kănd mladoženja u fi lot ăndărăt dă la jej, šă kănd u vinji vreme jej ur postuli.”
36 Y les penó yeque semejanza: Na chibela cayque remiendo de chan nebó andré plata puri: presas de aver beda o nebó parabela al puro: y ademas na nichobela mistos remiendo nebó sat o puro.
Jăl lju spus dă una usporedbă: “Njime no rupi um dărab dă la novă colă šă su kărpaskă pă bătărnă, kănd ar fašji aje, pă haj novă colă ar ave gaură, a alu haj bătărnă nar pasali dărăbu dă la novă col.
37 Y cayque chibela mol nebó andré pigotes purés, presas de aver beda o mol nebó parabelará á os pigotes, o mol se butanará, y se chibelarán a najabar os pigotes.
Njime nu varsă nov vinu ăm bătărnă šă mari čuturica; nov vinu ar puknji ăm čuturica šă sar vărsa vinu, a čuturica ar propadnuli.
38 Tami jomte chibar o mol nebó andré pigotes nebés, y o yeque y o aver se conserva.
Nov vinu trăbă să fijă vărsat ăm novă čuturica.
39 Y cayque sos piyela o puro camela yescotria o nebó, presas penela: fetér sinela o puro.
Šă njime dă pă šje u be vin bătărn nu gănđešći să be nov, kă zăšji: ‘Bătărn ăj dăstul dă bun.’”
