Jakobit 2
1 Vëllezër të mi, mos i lidhni preferencat personale me besimin e Zotit tonë Jezu Krisht, Zoti i lavdisë.
Frații mei, nu țineți cu părtinire credința Domnului nostru glorios Isus Hristos.
2 Sepse në qoftë se në asamblenë tuaj hyn një njeri me një unazë prej ari, me rroba të shkëlqyera, dhe hyn edhe një i varfër me një rrobë të fëlliqur,
Căci, dacă în sinagoga voastră intră un om cu inel de aur, îmbrăcat în haine frumoase, și intră și un sărac îmbrăcat în haine murdare,
3 dhe ju i drejtoni sytë nga ai që vesh rroben e shkëlqyer dhe i thoni: “Ti ulu këtu, në vendin e mirë”, dhe të varfërit i thoni: “Ti rri atje, në këmbë”, ose: “Ulu këtu, afër stolit të këmbëve të mia”,
și voi îi acordați o atenție deosebită celui îmbrăcat în haine frumoase și îi spuneți: “Șezi aici, într-un loc bun”, iar celui sărac îi spuneți: “Stai acolo” sau “Șezi lângă scăunelul meu”,
4 a nuk bëtë ju një dallim në mes tuaj, duke u bërë kështu gjykatës me mendime të këqija?
nu cumva ați dat dovadă de părtinire între voi și nu cumva v-ați făcut judecători cu gânduri rele?
5 Dëgjoni, vëllezër të mi shumë të dashur, a nuk i zgjodhi Perëndia të varfërit e botës, që të jenë të pasur në besim dhe trashëgimtarë të mbretërisë që ua premtoi atyre që e duan?
Ascultați, iubiții mei frați. Oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în această lume pentru a fi bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care a promis-o celor care îl iubesc?
6 Po ju i shnderuat të varfërit! A nuk janë vallë të pasurit ata që ju shtypin, dhe nuk janë këta ata që ju heqin nëpër gjykata?
Dar voi l-ați dezonorat pe cel sărac. Nu cumva cei bogați vă asupresc și nu vă târăsc personal în fața tribunalelor?
7 A nuk janë ata që blasfemojnë emrin e lavdishëm që u thirr mbi ju?
Nu blasfemiază ei numele onorabil cu care sunteți chemați?
8 Në qoftë se ju më të vërtetë e përmbushni ligjin mbretëror sipas Shkrimit: “Duaje të afërmin tënd si vetveten”, bëni mirë;
Dar dacă împlinești legea împărătească, după Scriptura: “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faci.
9 por në qoftë se bëni preferenca personale, ju kryeni mëkat dhe dënoheni nga ligji si shkelës.
Dar dacă dați dovadă de părtinire, săvârșiți un păcat, fiind condamnați de lege ca niște călcători de lege.
10 Sepse kushdo që e zbaton gjithë ligjin, por e shkel në një pikë, është fajtor në të gjitha pikat.
Căci oricine păzește întreaga Lege, dar se împiedică într-un singur punct, s-a făcut vinovat de toate.
11 Sepse ai që ka thënë: “Mos shkel kurorën”, ka thënë gjithashtu: “Mos vraj”. Prandaj nëse ti nuk shkel kurorën, por vret, ti je shkelës i ligjit.
Căci cel care a zis: “Să nu comiți adulter”, a zis și: “Să nu comiți crimă”. Or, dacă nu comiți adulter, dar săvârșești o crimă, ai devenit un călcător al legii.
12 Prandaj të flisni e të veproni sikurse të duhej të gjykoheshit nga ligji i lirisë,
Vorbește și acționează astfel ca niște oameni care vor fi judecați după legea libertății.
13 sepse gjyqi do të jetë pa mëshirë për atë që nuk ka treguar mëshirë; dhe mëshira triumfon mbi gjykimin.
Căci judecata este fără milă pentru cel care nu a arătat milă. Mila triumfă asupra judecății.
14 Ç’dobi ka, vëllezër të mi, nëse dikush thotë se ka besim, por nuk ka vepra? A mund ta shpëtojë atë besimi?
La ce bun, frații mei, dacă un om zice că are credință, dar nu are fapte? Oare credința îl poate mântui?
15 Dhe në qoftë se një vëlla ose një motër janë të zhveshur dhe u mungon ushqimi i përditshëm,
Și dacă un frate sau o soră este gol și nu are hrana zilnică,
16 dhe dikush nga ju u thothë atyre: “Shkoni në paqe! Ngrohuni dhe ngopuni”, dhe nuk u jepni atyre gjërat për të cilat kanë nevojë për trupin, ç’dobi ka?
iar unul dintre voi îi spune: “Du-te în pace! Încălziți-vă și săturați-vă!”, dar nu le-ați dat cele de care are nevoie trupul, la ce bun?
17 Po kështu është edhe besimi; në qoftë se s’ka vepra, është i vdekur në vetvete.
Tot așa și credința, dacă nu are fapte, este moartă în sine.
18 Po dikush do të thotë: “Ti ke besimin, dhe unë kam veprat”; më trego besimin tënd pa veprat e tua dhe unë do të të tregoj besimin tim me veprat e mia.
Da, un om va spune: “Tu ai credință, iar eu am fapte”. Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele.
19 Ti beson se ka vetëm një Perëndi. Mirë bën; edhe demonët besojnë dhe dridhen.
Voi credeți că Dumnezeu este unul singur. Faceți bine. Demonii cred și ei — și tremură.
20 Po, a dëshiron të kuptosh, o njeri i kotë, se besimi pa vepra është i vdekur?
Dar vrei tu să știi, om deșert, că credința fără fapte este moartă?
21 Abrahami, ati ynë, a nuk u shfajësua me anë të veprave, kur e ofroi birin e vet, Isakun, mbi altar?
Nu cumva Avraam, tatăl nostru, nu a fost justificat prin fapte, prin faptul că a adus pe Isaac, fiul său, pe altar?
22 Ti e sheh se besimi vepronte bashkë me veprat e tij, dhe se, nëpërmjet veprave, besimi u përsos.
Vedeți că credința a lucrat cu faptele lui și prin fapte s-a desăvârșit credința.
23 Kështu u përmbush Shkrimi, që thotë: “Edhe Abrahami i besoi Perëndisë, dhe kjo iu numërua për drejtësi”; dhe u quajt miku i Perëndisë.
Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: “Avraam a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit ca o dreptate” și a fost numit prietenul lui Dumnezeu.
24 Ju shikoni, pra, se njeriu shfajësohet nga veprat dhe jo vetëm nga besimi.
Vedeți deci că prin fapte omul este îndreptățit, și nu numai prin credință.
25 Gjithashtu a nuk u shfajësua edhe Rahabi, lavirja, nga veprat, kur i priti të dërguarit dhe i përcolli nga një udhë tjetër?
În același fel, nu a fost oare și Rahab, prostituata, justificată prin fapte, atunci când a primit mesagerii și i-a trimis pe o altă cale?
26 Sepse, sikurse trupi pa frymën është i vdekur, ashtu edhe besimi, pa vepra, është i vdekur.
Căci, după cum trupul separat de duh este mort, tot așa și credința separată de fapte este moartă.
