Luca 24
1 Dar în prima zi a săptămânii, în zorii zilei, au venit la mormânt, împreună cu alții, aducând miresmele pe care le pregătiseră.
atha saptAhaprathamadine'tipratyUSe tA yoSitaH sampAditaM sugandhidravyaM gRhItvA tadanyAbhiH kiyatIbhiH strIbhiH saha zmazAnaM yayuH|
2 Au găsit piatra rostogolită de pe mormânt.
kintu zmazAnadvArAt pASANamapasAritaM dRSTvA
3 Au intrat înăuntru și n-au găsit trupul Domnului Isus.
tAH pravizya prabho rdehamaprApya
4 În timp ce erau foarte nedumeriți de acest lucru, iată că au apărut lângă ei doi bărbați îmbrăcați în haine orbitoare.
vyAkulA bhavanti etarhi tejomayavastrAnvitau dvau puruSau tAsAM samIpe samupasthitau
5 Îngrozindu-se, s-au plecat cu fața la pământ. Oamenii le-au zis: “De ce căutați pe cei vii printre cei morți?
tasmAttAH zaGkAyuktA bhUmAvadhomukhyasyasthuH| tadA tau tA Ucatu rmRtAnAM madhye jIvantaM kuto mRgayatha?
6 El nu este aici, ci a înviat. Vă amintiți ce v-a spus când era încă în Galileea,
sotra nAsti sa udasthAt|
7 spunând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoși, să fie răstignit și a treia zi să învieze?”
pApinAM kareSu samarpitena kruze hatena ca manuSyaputreNa tRtIyadivase zmazAnAdutthAtavyam iti kathAM sa galIli tiSThan yuSmabhyaM kathitavAn tAM smarata|
8 Ei și-au adus aminte de cuvintele Lui,
tadA tasya sA kathA tAsAM manaHsu jAtA|
9 s-au întors de la mormânt și au spus toate acestea celor unsprezece și tuturor celorlalți.
anantaraM zmazAnAd gatvA tA ekAdazaziSyAdibhyaH sarvvebhyastAM vArttAM kathayAmAsuH|
10 Ele erau Maria Magdalena, Ioana și Maria, mama lui Iacov. Celelalte femei care erau cu ele au povestit aceste lucruri apostolilor.
magdalInImariyam, yohanA, yAkUbo mAtA mariyam tadanyAH saGginyo yoSitazca preritebhya etAH sarvvA vArttAH kathayAmAsuH
11 Aceste cuvinte li s-au părut a fi un nonsens și nu le-au crezut.
kintu tAsAM kathAm anarthakAkhyAnamAtraM buddhvA kopi na pratyait|
12 Dar Petru s-a ridicat și a alergat la mormânt. Aplecându-se și uitându-se înăuntru, a văzut fâșiile de pânză așezate singure și a plecat acasă, întrebându-se ce se întâmplase.
tadA pitara utthAya zmazAnAntikaM dadhAva, tatra ca prahvo bhUtvA pArzvaikasthApitaM kevalaM vastraM dadarza; tasmAdAzcaryyaM manyamAno yadaghaTata tanmanasi vicArayan pratasthe|
13 Și iată că doi dintre ei mergeau chiar în ziua aceea într-un sat numit Emaus, care era la șaizeci de stadii de Ierusalim.
tasminneva dine dvau ziyyau yirUzAlamazcatuSkrozAntaritam immAyugrAmaM gacchantau
14 Și vorbeau unul cu altul despre toate aceste lucruri care se întâmplaseră.
tAsAM ghaTanAnAM kathAmakathayatAM
15 În timp ce vorbeau și se întrebau împreună, Isus însuși s-a apropiat și a mers cu ei.
tayorAlApavicArayoH kAle yIzurAgatya tAbhyAM saha jagAma
16 Dar ochii lor erau împiedicați să-L recunoască.
kintu yathA tau taM na paricinutastadarthaM tayo rdRSTiH saMruddhA|
17 El le-a zis: “Despre ce vorbiți în timp ce mergeți și sunteți triști?”
sa tau pRSTavAn yuvAM viSaNNau kiM vicArayantau gacchathaH?
18 Unul dintre ei, numit Cleopa, i-a răspuns: “Ești tu singurul străin din Ierusalim care nu știe ce s-a întâmplat acolo în zilele acestea?”
tatastayoH kliyapAnAmA pratyuvAca yirUzAlamapure'dhunA yAnyaghaTanta tvaM kevalavidezI kiM tadvRttAntaM na jAnAsi?
19 El le-a zis: “Ce anume?” Ei I-au zis: “Cele despre Iisus Nazarineanul, care a fost un prooroc puternic cu fapta și cu cuvântul înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor,
sa papraccha kA ghaTanAH? tadA tau vaktumArebhAte yIzunAmA yo nAsaratIyo bhaviSyadvAdI Izvarasya mAnuSANAJca sAkSAt vAkye karmmaNi ca zaktimAnAsIt
20 și despre cum preoții cei mai de seamă și căpeteniile noastre L-au dat spre osândă la moarte și L-au răstignit.
tam asmAkaM pradhAnayAjakA vicArakAzca kenApi prakAreNa kruze viddhvA tasya prANAnanAzayan tadIyA ghaTanAH;
21 Dar noi speram că el este cel care va răscumpăra pe Israel. Da, și, pe lângă toate acestea, este acum a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri.
kintu ya isrAyelIyalokAn uddhArayiSyati sa evAyam ityAzAsmAbhiH kRtA|tadyathA tathAstu tasyA ghaTanAyA adya dinatrayaM gataM|
22 De asemenea, ne-au uimit niște femei din anturajul nostru, care au ajuns mai devreme la mormânt;
adhikantvasmAkaM saGginInAM kiyatstrINAM mukhebhyo'sambhavavAkyamidaM zrutaM;
23 și, când nu i-au găsit trupul, au venit spunând că au văzut și ele o viziune a unor îngeri, care spuneau că este viu.
tAH pratyUSe zmazAnaM gatvA tatra tasya deham aprApya vyAghuTyetvA proktavatyaH svargIsadUtau dRSTAvasmAbhistau cAvAdiSTAM sa jIvitavAn|
24 Unii dintre noi s-au dus la mormânt și l-au găsit așa cum au spus femeile, dar nu l-au văzut.”
tatosmAkaM kaizcit zmazAnamagamyata te'pi strINAM vAkyAnurUpaM dRSTavantaH kintu taM nApazyan|
25 El le-a zis: “Popor nebun și încet la inimă ca să creadă în tot ce au spus proorocii!
tadA sa tAvuvAca, he abodhau he bhaviSyadvAdibhiruktavAkyaM pratyetuM vilambamAnau;
26 Nu trebuia oare Hristosul să sufere aceste lucruri și să intre în gloria Sa?”
etatsarvvaduHkhaM bhuktvA svabhUtiprAptiH kiM khrISTasya na nyAyyA?
27 Pornind de la Moise și de la toți profeții, le-a explicat în toate Scripturile ceea ce se referă la el însuși.
tataH sa mUsAgranthamArabhya sarvvabhaviSyadvAdinAM sarvvazAstre svasmin likhitAkhyAnAbhiprAyaM bodhayAmAsa|
28 Au ajuns aproape de satul în care se duceau, iar el s-a făcut că vrea să meargă mai departe.
atha gamyagrAmAbhyarNaM prApya tenAgre gamanalakSaNe darzite
29 Ei l-au îndemnat, zicând: “Rămâi cu noi, căci este aproape seară și ziua este aproape de sfârșit.” A intrat să stea cu ei.
tau sAdhayitvAvadatAM sahAvAbhyAM tiSTha dine gate sati rAtrirabhUt; tataH sa tAbhyAM sArddhaM sthAtuM gRhaM yayau|
30 După ce s-a așezat la masă cu ei, a luat pâinea și a mulțumit. A frânt-o și le-a dat-o.
pazcAdbhojanopavezakAle sa pUpaM gRhItvA IzvaraguNAn jagAda taJca bhaMktvA tAbhyAM dadau|
31 Ochii lor s-au deschis și l-au recunoscut; apoi a dispărut din ochii lor.
tadA tayo rdRSTau prasannAyAM taM pratyabhijJatuH kintu sa tayoH sAkSAdantardadhe|
32 Ei și-au zis unul altuia: “Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și când ne deschidea Scripturile?”
tatastau mithobhidhAtum Arabdhavantau gamanakAle yadA kathAmakathayat zAstrArthaJcabodhayat tadAvayo rbuddhiH kiM na prAjvalat?
33 Ei s-au sculat chiar în acel ceas, s-au întors la Ierusalim și i-au găsit pe cei unsprezece adunați împreună cu cei care erau cu ei,
tau tatkSaNAdutthAya yirUzAlamapuraM pratyAyayatuH, tatsthAne ziSyANAm ekAdazAnAM saGginAJca darzanaM jAtaM|
34 spunând: “Domnul a înviat cu adevărat și i s-a arătat lui Simon!”
te procuH prabhurudatiSThad iti satyaM zimone darzanamadAcca|
35 Ei au povestit cele întâmplate pe drum și cum a fost recunoscut de ei la frângerea pâinii.
tataH pathaH sarvvaghaTanAyAH pUpabhaJjanena tatparicayasya ca sarvvavRttAntaM tau vaktumArebhAte|
36 Pe când ziceau ei aceste lucruri, Isus însuși a stat în mijlocul lor și le-a zis: “Pace vouă!”
itthaM te parasparaM vadanti tatkAle yIzuH svayaM teSAM madhya protthaya yuSmAkaM kalyANaM bhUyAd ityuvAca,
37 Dar ei, îngroziți și înfricoșați, au crezut că au văzut un duh.
kintu bhUtaM pazyAma ityanumAya te samudvivijire treSuzca|
38 El le-a zis: “De ce vă tulburați? De ce se ridică îndoieli în inimile voastre?
sa uvAca, kuto duHkhitA bhavatha? yuSmAkaM manaHsu sandeha udeti ca kutaH?
39 Vedeți mâinile și picioarele Mele, că sunt cu adevărat Eu. Atingeți-mă și vedeți, pentru că un duh nu are carne și oase, așa cum vedeți că am eu.”
eSohaM, mama karau pazyata varaM spRSTvA pazyata, mama yAdRzAni pazyatha tAdRzAni bhUtasya mAMsAsthIni na santi|
40 După ce a spus acestea, le-a arătat mâinile și picioarele.
ityuktvA sa hastapAdAn darzayAmAsa|
41 Pe când ei încă nu credeau de bucurie și se mirau, le-a zis: “Aveți ceva de mâncare aici?”
te'sambhavaM jJAtvA sAnandA na pratyayan| tataH sa tAn papraccha, atra yuSmAkaM samIpe khAdyaM kiJcidasti?
42 I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere.
tataste kiyaddagdhamatsyaM madhu ca daduH
43 El le-a luat și a mâncat în fața lor.
sa tadAdAya teSAM sAkSAd bubhuje
44 El le-a zis: “Iată ce v-am spus când eram încă cu voi: trebuie să se împlinească tot ce este scris în Legea lui Moise, în profeți și în psalmi despre Mine.”
kathayAmAsa ca mUsAvyavasthAyAM bhaviSyadvAdinAM grantheSu gItapustake ca mayi yAni sarvvANi vacanAni likhitAni tadanurUpANi ghaTiSyante yuSmAbhiH sArddhaM sthitvAhaM yadetadvAkyam avadaM tadidAnIM pratyakSamabhUt|
45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile.
atha tebhyaH zAstrabodhAdhikAraM datvAvadat,
46 Și le-a zis: “Așa este scris și așa a fost necesar ca Hristosul să sufere și să învieze din morți a treia zi,
khrISTenetthaM mRtiyAtanA bhoktavyA tRtIyadine ca zmazAnAdutthAtavyaJceti lipirasti;
47 iar în numele Lui să se propovăduiască pocăința și iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.
tannAmnA yirUzAlamamArabhya sarvvadeze manaHparAvarttanasya pApamocanasya ca susaMvAdaH pracArayitavyaH,
48 Voi sunteți martori ai acestor lucruri.
eSu sarvveSu yUyaM sAkSiNaH|
49 Iată, Eu trimit asupra voastră făgăduința Tatălui Meu. Dar așteptați în cetatea Ierusalimului până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus.”
aparaJca pazyata pitrA yat pratijJAtaM tat preSayiSyAmi, ataeva yAvatkAlaM yUyaM svargIyAM zaktiM na prApsyatha tAvatkAlaM yirUzAlamnagare tiSThata|
50 I-a condus până în Betania, și, ridicându-și mâinile, i-a binecuvântat.
atha sa tAn baithanIyAparyyantaM nItvA hastAvuttolya AziSa vaktumArebhe
51 În timp ce-i binecuvânta, s-a retras de la ei și a fost dus la cer.
AziSaM vadanneva ca tebhyaH pRthag bhUtvA svargAya nIto'bhavat|
52 Ei, închinându-se lui, s-au întors la Ierusalim cu mare bucurie,
tadA te taM bhajamAnA mahAnandena yirUzAlamaM pratyAjagmuH|
53 și stăteau neîncetat în templu, lăudând și binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.
tato nirantaraM mandire tiSThanta Izvarasya prazaMsAM dhanyavAdaJca karttam Arebhire| iti||
