< Luca 11 >
1 După ce a terminat de rugat într-un loc, unul din ucenicii Săi I-a zis: “Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum i-a învățat și Ioan pe ucenicii Săi.”
2 El le-a zis: “Când vă rugați, spuneți, “Tatăl nostru care ești în ceruri, fie ca numele tău să fie păstrat sfânt. Fie ca Împărăția Ta să vină. Facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ.
3 Dă-ne în fiecare zi pâinea noastră cea de toate zilele.
4 Iartă-ne nouă păcatele noastre, pentru că și noi înșine iertăm tuturor celor care ne sunt datori. Nu ne duce pe noi în ispită, ci izbăvește-ne pe noi de cel rău”.”
5 El le-a zis: “Care dintre voi, dacă vă veți duce la miezul nopții la un prieten și-i veți spune: “Prietene, împrumută-mi trei pâini,
6 căci un prieten de-al meu a venit la mine din călătorie și nu am ce să-i pun înainte,
7 iar el, dinăuntru, va răspunde și va zice: “Nu mă deranja. Ușa este acum închisă, iar copiii mei sunt cu mine în pat. Nu pot să mă ridic și să ți-i dau'?”?
8 Vă spun că, deși nu se va ridica și nu i le va da, pentru că este prietenul lui, totuși, datorită insistenței lui, se va ridica și îi va da atâtea câte îi trebuie.
9 “Vă spun: cereți și vi se va da. Continuați să căutați și veți găsi. Continuați să bateți la ușă și vi se va deschide.
10 Căci oricine cere primește. Cel care caută găsește. Celui care bate i se va deschide.
11 Care dintre voi, taților, dacă fiul vostru va cere o pâine, îi va da o piatră? Sau, dacă va cere un pește, nu-i va da un șarpe în loc de pește, nu-i așa?
12 Sau, dacă va cere un ou, nu-i va da un scorpion, nu-i așa?
13 Dacă voi, deci, fiind răi, știți să dați daruri bune copiilor voștri, cu cât mai mult Tatăl vostru ceresc va da Duhul Sfânt celor care i-l cer?”
14 El scotea un demon, și acesta era mut. După ce demonul a ieșit, muticul a vorbit; și mulțimile se mirau.
15 Dar unii dintre ei ziceau: “El scoate demonii prin Beelzebul, prințul demonilor.”
16 Alții, punându-l la încercare, căutau de la el un semn din cer.
17 Dar El, cunoscându-le gândurile, le-a zis: “Orice împărăție împărțită împotriva ei însăși este dărâmată. O casă împărțită împotriva ei însăși cade.
18 Dacă și Satana este dezbinat împotriva lui însuși, cum va rezista împărăția lui? Căci voi spuneți că eu scot demoni prin Beelzebul.
19 Dar dacă Eu scot demoni prin Beelzebul, prin cine îi scot copiii voștri? De aceea ei vor fi judecătorii voștri.
20 Dar dacă eu, prin degetul lui Dumnezeu, scot afară demoni, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit la voi.
21 “Când un om puternic, înarmat până-n dinți, își păzește locuința, bunurile sale sunt în siguranță.
22 Dar când cineva mai puternic îl atacă și îl învinge, îi ia toată armura în care se încredea și își împarte prada.
23 Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea. Cine nu se adună cu mine se risipește.
24 După ce a ieșit din om, duhul necurat trece prin locuri uscate, căutând odihnă; și, cum nu găsește nimic, zice: “Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieșit.
25 Când se întoarce, o găsește măturată și pusă în ordine.
26 Atunci se duce și ia alte șapte duhuri mai rele decât el, intră și locuiesc acolo. Ultima stare a acelui om devine mai rea decât prima.”
27 Pe când zicea El aceste lucruri, o femeie din mulțime a ridicat glasul și I-a zis: “Binecuvântat este pântecele care Te-a născut și sânii care Te-au alăptat!”
28 Iar el a zis: “Dimpotrivă, fericiți cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc.”
29 Când s-a adunat mulțimea la El, a început să zică: “Acesta este un neam rău. Ea caută un semn. Nu i se va da alt semn decât semnul profetului Iona.
30 Căci, după cum Iona a fost un semn pentru niniviteni, așa va fi și Fiul Omului pentru acest neam.
31 Împărăteasa Sudului se va ridica la judecată împreună cu oamenii acestui neam și îi va condamna, pentru că a venit de la marginile pământului să asculte înțelepciunea lui Solomon; și iată că unul mai mare decât Solomon este aici.
32 Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată împreună cu acest neam și îl vor condamna, pentru că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și iată, unul mai mare decât Iona este aici.
33 Nimeni, când aprinde o lampă, nu o pune în pivniță sau sub un coș, ci pe un suport, ca să vadă lumina cei ce intră.
34 Lampa trupului este ochiul. De aceea, când ochiul tău este bun, tot corpul tău este și el plin de lumină; dar când este rău, tot corpul tău este plin de întuneric.
35 De aceea, vedeți dacă lumina care este în voi nu este întuneric.
36 Așadar, dacă tot trupul vostru este plin de lumină, neavând nicio parte întunecată, va fi în întregime plin de lumină, ca atunci când lampa cu strălucirea ei strălucitoare vă luminează.”
37 Pe când vorbea el, un fariseu l-a invitat să ia masa cu el. El a intrat și s-a așezat la masă.
38 Fariseul, când l-a văzut, s-a mirat că nu se spălase mai întâi înainte de cină.
39 Domnul i-a zis: “Voi, fariseii, curățați partea exterioară a paharului și a farfuriei, dar partea voastră interioară este plină de șantaj și de răutate.
40 Voi, nebunilor, nu cumva Cel care a făcut partea exterioară nu a făcut și partea interioară?
41 Dar dați ca daruri celor nevoiași cele dinăuntru și iată că toate lucrurile vor fi curate pentru voi.
42 Dar vai de voi, fariseilor! Pentru că voi dați zeciuială pentru mentă, rudenie și orice altă plantă, dar ocoliți dreptatea și dragostea lui Dumnezeu. Ar fi trebuit să le faceți pe acestea și să nu le lăsați pe celelalte nefăcute.
43 Vai de voi, fariseilor! Pentru că vă plac locurile cele mai bune din sinagogi și salutul din piețe.
44 Vai vouă, cărturari și farisei, ipocriților! Pentru că sunteți ca niște morminte ascunse, iar cei care umblă peste ele nu știu.”
45 Unul dintre avocați i-a răspuns: “Învățătorule, spunând aceasta, ne insulți și pe noi.”
46 El a zis: “Vai de voi, avocaților! Pentru că îi încărcați pe oameni cu poveri greu de purtat, iar voi înșivă nu ridicați nici măcar un deget pentru a ajuta la purtarea acestor poveri.
47 Vai de voi! Pentru că voi construiți mormintele profeților, iar părinții voștri i-au ucis.
48 Așa că voi mărturisiți și consimțiți la faptele părinților voștri. Căci ei i-au ucis, iar voi le construiți mormintele.
49 De aceea și înțelepciunea lui Dumnezeu a spus: “Voi trimite la ei profeți și apostoli; și pe unii dintre ei îi vor ucide și îi vor prigoni,
50 pentru ca sângele tuturor profeților, care a fost vărsat de la întemeierea lumii, să fie cerut de acest neam,
51 de la sângele lui Abel până la sângele lui Zaharia, care a pierit între altar și sanctuar. Da, vă spun, va fi cerut de această generație.
52 Vai de voi, avocaților! Căci ați luat cheia cunoștinței. Voi înșivă nu ați intrat înăuntru, iar pe cei care intrau, voi i-ați împiedicat.”
53 Pe când le spunea El aceste lucruri, cărturarii și fariseii au început să se mânie cumplit și să scoată multe lucruri de la El,
54 pândindu-L și căutând să-L prindă în ceva ce ar putea să spună, ca să-L acuze.
