Iacov 2
1 Frații mei, nu țineți cu părtinire credința Domnului nostru glorios Isus Hristos.
My friends, are you really trying to combine faith in Jesus Christ, our glorified Lord, with discrimination?
2 Căci, dacă în sinagoga voastră intră un om cu inel de aur, îmbrăcat în haine frumoase, și intră și un sărac îmbrăcat în haine murdare,
Suppose a visitor should enter your synagogue, with gold rings and in grand clothes, and suppose a poor man should come in also, in shabby clothes,
3 și voi îi acordați o atenție deosebită celui îmbrăcat în haine frumoase și îi spuneți: “Șezi aici, într-un loc bun”, iar celui sărac îi spuneți: “Stai acolo” sau “Șezi lângă scăunelul meu”,
and you show more respect to the visitor who is wearing grand clothes, and say – ‘There is a good seat for you here,’ but to the poor man – ‘You must stand; or sit down there by my footstool,’
4 nu cumva ați dat dovadă de părtinire între voi și nu cumva v-ați făcut judecători cu gânduri rele?
Haven’t you made distinctions among yourselves, and used evil standards of judgement?
5 Ascultați, iubiții mei frați. Oare nu i-a ales Dumnezeu pe cei săraci în această lume pentru a fi bogați în credință și moștenitori ai Împărăției pe care a promis-o celor care îl iubesc?
Listen, my dear friends. Has not God chosen those who are poor in the things of this world to be rich through their faith, and to possess the kingdom which he has promised to those who love him?
6 Dar voi l-ați dezonorat pe cel sărac. Nu cumva cei bogați vă asupresc și nu vă târăsc personal în fața tribunalelor?
But you – you insult the poor man! Isn’t it the rich who oppress you? Isn’t it they who drag you into law courts?
7 Nu blasfemiază ei numele onorabil cu care sunteți chemați?
Isn’t it they who malign that honourable name spoken over you at your baptism?
8 Dar dacă împlinești legea împărătească, după Scriptura: “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”, bine faci.
If you keep the royal law which runs – “You must love your neighbour as you love yourself,” you are doing right;
9 Dar dacă dați dovadă de părtinire, săvârșiți un păcat, fiind condamnați de lege ca niște călcători de lege.
but, if you discriminate, you commit a sin, and stand convicted by that same law of being offenders against it.
10 Căci oricine păzește întreaga Lege, dar se împiedică într-un singur punct, s-a făcut vinovat de toate.
For a person who has laid the Law, as a whole, to heart, but has failed in one particular, is accountable for breaking all its provisions.
11 Căci cel care a zis: “Să nu comiți adulter”, a zis și: “Să nu comiți crimă”. Or, dacă nu comiți adulter, dar săvârșești o crimă, ai devenit un călcător al legii.
He who said “You must not commit adultery” also said “You must not murder.” If, then, you commit murder but not adultery, you are still an offender against the Law.
12 Vorbește și acționează astfel ca niște oameni care vor fi judecați după legea libertății.
Therefore, speak and act as people who are to be judged by the “Law of freedom.”
13 Căci judecata este fără milă pentru cel care nu a arătat milă. Mila triumfă asupra judecății.
For there will be justice without mercy for the person who has not acted mercifully. Mercy triumphs over Justice.
14 La ce bun, frații mei, dacă un om zice că are credință, dar nu are fapte? Oare credința îl poate mântui?
My friends, what good is it if someone claims that they have faith, but they do not prove it by actions? Can such faith save them?
15 Și dacă un frate sau o soră este gol și nu are hrana zilnică,
Suppose some brother or sister should be in need of clothes and of daily bread,
16 iar unul dintre voi îi spune: “Du-te în pace! Încălziți-vă și săturați-vă!”, dar nu le-ați dat cele de care are nevoie trupul, la ce bun?
and one of you says to them – ‘Go, and peace be with you; keep warm and eat well!’ and yet you do not actually give them the necessities of life, what good would it be to them?
17 Tot așa și credința, dacă nu are fapte, este moartă în sine.
In just the same way faith, if not followed by actions, is, by itself, a lifeless thing.
18 Da, un om va spune: “Tu ai credință, iar eu am fapte”. Arată-mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin faptele mele.
Someone, indeed, may say – ‘You are a man of faith, and I am a man of action.’ ‘Then show me your faith,’ I reply, ‘apart from any actions, and I will show you my faith by my actions.’
19 Voi credeți că Dumnezeu este unul singur. Faceți bine. Demonii cred și ei — și tremură.
It is a part of your faith, is it not, that there is one God? Good; yet even the demons have that faith, and tremble at the thought.
20 Dar vrei tu să știi, om deșert, că credința fără fapte este moartă?
Now do you really want to understand, fool, how it is that faith without actions leads to nothing?
21 Nu cumva Avraam, tatăl nostru, nu a fost justificat prin fapte, prin faptul că a adus pe Isaac, fiul său, pe altar?
Look at our ancestor, Abraham. Was he not justified by his actions after he had offered his son, Isaac, on the altar?
22 Vedeți că credința a lucrat cu faptele lui și prin fapte s-a desăvârșit credința.
You see how, in his case, faith and actions went together; that his faith was perfected as the result of his actions;
23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: “Avraam a crezut pe Dumnezeu și i s-a socotit ca o dreptate” și a fost numit prietenul lui Dumnezeu.
and that in this way the words of scripture came true – ‘Abraham believed God, and that was regarded by God as righteousness,’ and ‘He was called the friend of God.’
24 Vedeți deci că prin fapte omul este îndreptățit, și nu numai prin credință.
You see, then, that a person is justified by actions, and not by faith alone.
25 În același fel, nu a fost oare și Rahab, prostituata, justificată prin fapte, atunci când a primit mesagerii și i-a trimis pe o altă cale?
Wasn’t it the same with the prostitute, Rahab? Was she not justified by her actions, after she had welcomed the messengers and helped them escape by another road?
26 Căci, după cum trupul separat de duh este mort, tot așa și credința separată de fapte este moartă.
Just as a body is dead without a spirit, so faith is dead without actions.
