2 Corinteni 7

1 Deci, iubiților, având aceste făgăduințe, să ne curățim de orice spurcăciune a cărnii și a duhului, desăvârșind sfințenia în frica lui Dumnezeu.

Having therefore these promises, beloved, let’s cleanse ourselves from all defilement of flesh and spirit, perfecting holiness in the fear of God.

2 Deschideți-ne inimile voastre. Nu am greșit față de nimeni. Nu am corupt pe nimeni. Nu am profitat de nimeni.

Open your hearts to us. We wronged no one. We corrupted no one. We took advantage of no one.

3 Nu spun aceasta ca să vă condamn, căci am mai spus că sunteți în inimile noastre pentru a muri împreună și a trăi împreună.

I say this not to condemn you, for I have said before that you are in our hearts to die together and live together.

4 Mare este îndrăzneala mea de a vorbi față de voi. Mare este lăudăroșenia mea în numele vostru. Sunt plin de mângâiere. Debordez de bucurie în tot necazul nostru.

Great is my boldness of speech toward you. Great is my boasting on your behalf. I am filled with comfort. I overflow with joy in all our affliction.

5 Căci, când am ajuns în Macedonia, carnea noastră nu a avut nici o ușurare, ci am fost chinuiți din toate părțile. Luptele erau afară. Frica era înăuntru.

For even when we had come into Macedonia, our flesh had no relief, but we were afflicted on every side. Fightings were outside. Fear was inside.

6 Cu toate acestea, Cel care îi mângâie pe cei umili, Dumnezeu, ne-a mângâiat prin venirea lui Titus,

Nevertheless, he who comforts the lowly, God, comforted us by the coming of Titus,

7 și nu numai prin venirea lui, ci și prin mângâierea cu care a fost mângâiat în voi, în timp ce ne povestea despre dorul vostru, despre jalea voastră și despre zelul vostru pentru mine, așa că m-am bucurat și mai mult.

and not by his coming only, but also by the comfort with which he was comforted in you while he told us of your longing, your mourning, and your zeal for me, so that I rejoiced still more.

8 Căci, deși v-am mâhnit cu scrisoarea mea, nu regret, deși am regretat-o. Căci văd că scrisoarea mea v-a întristat, deși numai pentru o vreme.

For though I grieved you with my letter, I do not regret it, though I did regret it. For I see that my letter made you grieve, though just for a while.

9 Acum mă bucur, nu pentru că v-ați întristat, ci pentru că v-ați întristat până la pocăință. Căci v-ați mâhnit în mod dumnezeiesc, ca să suferiți o pierdere din partea noastră în nimic.

I now rejoice, not that you were grieved, but that you were grieved to repentance. For you were grieved in a godly way, that you might suffer loss by us in nothing.

10 Căci întristarea evlavioasă produce pocăința care duce la mântuire, care nu aduce niciun regret. Dar întristarea lumii produce moarte.

For godly sorrow produces repentance leading to salvation, which brings no regret. But the sorrow of the world produces death.

11 Căci iată, același lucru, că ați fost întristați în mod dumnezeiesc, ce grijă serioasă a lucrat în voi. Da, ce apărare, indignare, teamă, dorință, zel și răzbunare! În toate v-ați demonstrat că erați curați în această chestiune.

For behold, this same thing, that you were grieved in a godly way, what earnest care it worked in you. Yes, what defense, indignation, fear, longing, zeal, and vindication! In everything you demonstrated yourselves to be pure in the matter.

12 Așadar, deși v-am scris, nu am scris pentru cauza celui care a greșit, nici pentru cauza celui care a suferit greșeala, ci pentru ca grija voastră sinceră față de noi să se arate în voi în fața lui Dumnezeu.

So although I wrote to you, I wrote not for his cause that did the wrong, nor for his cause that suffered the wrong, but that your earnest care for us might be revealed in you in the sight of God.

13 De aceea am fost mângâiați. În mângâierea noastră, ne-am bucurat și mai mult pentru bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost împrospătat de voi toți.

Therefore we have been comforted. In our comfort we rejoiced the more exceedingly for the joy of Titus, because his spirit has been refreshed by you all.

14 Căci, dacă în ceva m-am lăudat cu el în numele vostru, nu am fost dezamăgit. Ci, după cum v-am spus toate lucrurile în adevăr, tot așa și slava noastră, pe care am făcut-o înaintea lui Titus, s-a dovedit a fi adevăr.

For if in anything I have boasted to him on your behalf, I was not disappointed. But as we spoke all things to you in truth, so our glorying also which I made before Titus was found to be truth.

15 Afecțiunea lui este și mai mare față de voi, în timp ce își amintește de toată ascultarea voastră, de modul în care l-ați primit cu frică și cu cutremur.

His affection is more abundantly toward you, while he remembers all of your obedience, how with fear and trembling you received him.

16 Mă bucur că în toate sunt încredințat cu privire la voi.

I rejoice that in everything I am confident concerning you.