< ԱՌԱՋԻՆ ԿՈՐՆԹԱՑԻՍ 13 >

1 Եթէ խօսիմ մարդոց եւ հրեշտակներուն լեզուները՝ բայց սէր չունենամ, ես հնչող պղինձի պէս կ՚ըլլամ, կամ ղօղանջող ծնծղայի պէս:
Dacă vorbesc limbile oamenilor și ale îngerilor, dar nu am dragoste, am ajuns ca o aramă care sună și ca un țambal care sună.
2 Ու եթէ ունենամ մարգարէութեան պարգեւը, հասկնամ բոլոր խորհուրդները եւ ամբողջ գիտութիւնը, ու եթէ ունենամ ամբողջ հաւատքը՝ որ կարենամ լեռներ տեղափոխել, բայց սէր չունենամ, ես ոչինչ եմ:
Dacă am darul profeției și cunosc toate tainele și toată știința și dacă am toată credința, încât să mut munții, dar nu am dragoste, nu sunt nimic.
3 Եւ եթէ սնուցանեմ աղքատները՝ իմ ամբողջ ինչքովս, ու մարմինս այրուելու ընծայեմ, բայց սէր չունենամ, ես օգուտ մը չեմ ունենար:
Dacă dau toate bunurile mele pentru a hrăni pe cei săraci și dacă îmi dau trupul pentru a fi ars, dar nu am dragoste, nu-mi folosește la nimic.
4 Սէրը համբերատար է, քաղցր է. սէրը չի նախանձիր. սէրը չի գոռոզանար, չի հպարտանար.
Dragostea este răbdătoare și bună. Dragostea nu invidiază. Iubirea nu se laudă, nu este mândră,
5 անվայել վարմունք չ՚ունենար, իրենը չի փնտռեր, չի գրգռուիր, չարութիւն չի մտածեր.
nu se comportă necorespunzător, nu-și caută propria cale, nu se lasă provocată, nu ține cont de rău;
6 անիրաւութեան համար չ՚ուրախանար, հապա ճշմարտութեան ուրախակից կ՚ըլլայ.
nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr;
7 ամէն բանի կը հանդուրժէ, ամէն բանի կը հաւատայ, ամէն բանի կը յուսայ, ամէն բանի կը տոկայ:
suportă totul, crede totul, speră totul și rabdă totul.
8 Սէրը բնա՛ւ չ՚իյնար. բայց եթէ մարգարէութիւններ ըլլան՝ պիտի ոչնչանան, եթէ լեզուներ՝ պիտի դադրին, եթէ գիտութիւն՝ պիտի ոչնչանայ:
Dragostea nu dă greș niciodată. Dar acolo unde există profeții, ele vor fi desființate. Acolo unde există diverse limbi, ele vor înceta. Acolo unde există cunoaștere, ea va dispărea.
9 Արդարեւ հիմա մասա՛մբ գիտենք ու մասա՛մբ կը մարգարէանանք.
Căci noi cunoaștem în parte și profețim în parte;
10 բայց երբ կատարեալը գայ, մասնակին պիտի ոչնչանայ:
dar când va veni ceea ce este complet, atunci ceea ce este parțial va fi desființat.
11 Երբ մանուկ էի, մանուկի պէս կը խօսէի, մանուկի պէս կը մտածէի, մանուկի կարծիք ունէի. բայց երբ այր մարդ եղայ, մանկական բաները մէկ կողմ դրի:
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil. Acum, când am devenit om, am lăsat deoparte lucrurile copilărești.
12 Հիմա կը տեսնենք հայելիի մը մէջէն՝ աղօտ կերպով, բայց այն ատեն՝ պիտի տեսնենք երես առ երես: Հիմա ես մասա՛մբ կը ճանչնամ, բայց այն ատեն պիտի ճանչնամ այնպէս՝ ինչպէս ես ճանչցուած եմ:
Căci acum vedem într-o oglindă, slab, dar apoi față în față. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaște pe deplin, așa cum și eu am fost cunoscut pe deplin.
13 Իսկ հիմա սա՛ երեքը կը մնան՝ հաւատքը, յոյսը, սէրը. բայց սէ՛րն է ասոնց մեծագոյնը:
Dar acum rămân credința, nădejdea și dragostea — acestea trei. Cea mai mare dintre acestea este dragostea.

< ԱՌԱՋԻՆ ԿՈՐՆԹԱՑԻՍ 13 >