Mateu 15
1 Atëherë skribët dhe farisenjtë e Jeruzalemit erdhën te Jezusi dhe i thanë:
Fariseii și cărturarii au venit de la Ierusalim la Isus, și au zis:
2 “Përse dishepujt e tu shkelin traditën e pleqve? Sepse nuk i lajnë duart para se të hanë”.
“Pentru ce nu ascultă ucenicii Tăi tradiția bătrânilor? Căci ei nu se spală pe mâini când mănâncă pâine”.
3 Por ai u përgjigj dhe u tha atyre: “Dhe ju përse shkelni urdhërimin e Perëndisë për shkak të traditës suaj?
El le-a răspuns: “Pentru ce nu ascultați și voi de porunca lui Dumnezeu, din pricina tradiției voastre?
4 Perëndia, në fakt, ka urdhëruar kështu: “Ndero atin dhe nënën”; dhe: “Ai që e mallkon të atin ose të ëmën të dënohet me vdekje”.
Căci Dumnezeu a poruncit: “Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta” și: “Cine vorbește de rău pe tatăl sau pe mama, să fie omorât”.
5 Kurse ju thoni: “Kushdo që i thotë atit ose nënës: “Gjithçka me të cilën mund të të mbaja i është ofruar Perëndisë”,
Dar voi ziceți: “Oricine ar putea spune tatălui său sau mamei sale: “Orice ajutor pe care l-ai fi putut primi altfel de la mine este un dar închinat lui Dumnezeu”,
6 ai nuk është më i detyruar të nderojë atin e vet dhe nënën e vet. Kështu ju keni prapësuar urdhërimin e Perëndisë për shkak të traditës suaj.
să nu-și cinstească tatăl sau mama”. Voi ați făcut ca porunca lui Dumnezeu să fie nulă din cauza tradiției voastre.
7 Hipokritë, mirë profetizoi Isaia për ju kur tha:
Voi, ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, zicând: “Nu vă faceți de râs!
8 “Ky popull po më afrohet me gojë dhe më nderon me buzët; por zemra e tyre rri larg meje.
“Oamenii aceștia se apropie de Mine cu gura lor, și mă onorează cu buzele lor; dar inima lor este departe de mine.
9 Dhe më kot më nderojnë, duke i mësuar doktrina që janë urdhërime nga njerëzit””.
Și în zadar se închină la Mine, învățând ca doctrină reguli făcute de oameni.””
10 Pastaj e thirri turmën pranë tij dhe u tha atyre: “Dëgjoni dhe kuptoni:
A chemat mulțimea și le-a zis: “Ascultați și înțelegeți.
11 Njeriun nuk e ndot çfarë i hyn në gojë, por ajo që del nga goja e tij e ndot njeriun”.
Ceea ce intră în gură nu spurcă pe om; dar ceea ce iese din gură, aceasta spurcă pe om.”
12 Atëherë dishepujt e tij iu afruan dhe i thanë: “A e di se farisenjtë, kur i dëgjuan këto fjalë u skandalizuan?”.
Atunci au venit ucenicii și I-au zis: “Știi că fariseii s-au mâniat când au auzit cuvântul acesta?”
13 Por ai duke u përgjigjur u tha: “Çdo bimë që Ati im qiellor nuk e ka mbjellë, do të shkulet me rrënjë.
Dar El a răspuns: “Orice plantă pe care nu a plantat-o Tatăl Meu cel ceresc va fi dezrădăcinată.
14 Hiqni dorë prej tyre; ata janë të verbër, prijës të verbërish; dhe në qoftë se një i verbër i prin një të verbëri tjetër, të dy do të bien në gropë”.
Lăsați-le în pace. Ei sunt călăuze oarbe ale orbilor. Dacă orbul îi călăuzește pe orbi, amândoi vor cădea într-o groapă.”
15 Atëherë Pjetri iu përgjigj dhe i tha: “Na e shpjego këtë shëmbëlltyrë”.
Petru i-a răspuns: “Explică-ne pilda aceasta.”
16 Dhe Jezusi tha: “As juve s’keni kuptuar akoma?
Și Isus a zis: “Nu înțelegeți nici voi încă?
17 A nuk e kuptoni se çdo gjë që hyn në gojë kalon në bark dhe jashtëqitet në gjiriz?
Nu înțelegeți că tot ce intră în gură trece în pântece și apoi iese din trup?
18 Por gjërat që dalin nga goja, dalin nga zemra; dhe ato ndotin njeriun.
Dar ceea ce iese din gură iese din inimă și îl spurcă pe om.
19 Sepse nga zemra dalin mendimet e mbrapshta, vrasjet, shkeljet e kurorës; kurvëria, vjedhjet, dëshmitë e rreme, blasfemitë.
Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, adulterele, păcatele sexuale, furturile, mărturia mincinoasă și blasfemiile.
20 Këto janë gjërat që e ndotin njeriun, kurse të hash pa i larë duart nuk e ndot njeriun”.
Acestea sunt lucrurile care îl spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu-l spurcă pe om.”
21 Pastaj Jezusi, pasi u largua që andej, u nis drejt rrethinave të Tiros dhe të Sidonit.
Isus a ieșit de acolo și s-a retras în ținutul Tirului și al Sidonului.
22 Dhe ja, një grua kananease, që kishte ardhur nga ato anë, filloi të bërtasë duke thënë: “Ki mëshirë për mua, o Zot, o Bir i Davidit! Vajza ime është tmerrësisht e pushtuar nga një demon!”.
Și iată că o femeie cananeeancă a ieșit din acele hotare și a strigat: “Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este grav posedată de un demon!”
23 Por ai nuk iu përgjigj fare. Dhe dishepujt e tij iu afruan dhe iu lutën duke thënë: “Lëshoje atë, sepse po bërtet pas nesh”.
Dar el nu i-a răspuns nici un cuvânt. Ucenicii Lui au venit și L-au rugat, zicând: “Trimite-o departe, căci strigă după noi”.
24 Por ai u përgjigj dhe tha: “Unë nuk jam dërguar gjetiu, përveç te delet e humbura të shtëpisë së Izraelit”.
Dar El a răspuns: “Eu n-am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”
25 Por ajo erdhi dhe e adhuroi, duke thënë: “O Zot, ndihmomë!”.
Dar ea a venit și s-a închinat Lui, zicând: “Doamne, ajută-mă!”
26 Ai u përgjigj, duke thënë: “Nuk është gjë e mirë të marrësh bukën e fëmijëve dhe t’ua hedhësh këlyshëve të qenve”.
Iar el a răspuns: “Nu se cuvine să iei pâinea copiilor și să o arunci la câini.”
27 Por ajo tha: “Éshtë e vërtetë, Zot, sepse edhe këlyshët e qenve hanë thërrimet që bien nga tryeza e zotërinjve të tyre”.
Iar ea a răspuns: “Da, Doamne, dar și câinii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”
28 Atëherë Jezusi iu përgjigj duke thënë: “O grua, i madh është besimi yt! T’u bëftë ashtu si dëshiron”. Dhe që në atë çast e bija u shërua.
Atunci Isus i-a răspuns: “Femeie, mare este credința ta! Să ți se facă așa cum dorești!” Și fiica ei a fost vindecată din acel ceas.
29 Pastaj, mbasi u nis që andej, Jezusi erdhi pranë detit të Galilesë, u ngjit në mal dhe u ul atje.
Isus a plecat de acolo și s-a apropiat de marea Galileii; apoi S-a suit pe munte și a șezut acolo.
30 Dhe iu afruan turma të mëdha që sillnin me vete të çalë, të verbër, memecë, sakatë dhe shumë të tjerë; i ulën përpara këmbëve të Jezusit dhe ai i shëroi.
Mulțimi mari au venit la El, având cu ei șchiopi, orbi, muți, mutilați și mulți alții, și i-au pus la picioare. El i-a vindecat,
31 Turmat mrrekulloheshin kur shikonin se memecët flisnin, sakatët shëroheshin, të çalët ecnin dhe të verbërit shihnin; dhe lëvdonin Perëndinë e Izraelit.
astfel încât mulțimea se mira când vedea pe cei muți vorbind, pe cei răniți vindecându-se, pe cei șchiopi mergând și pe cei orbi văzând — și slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
32 Dhe Jezusi i thirri dishepujt e vet pranë vetes dhe u tha: “Unë kam mëshirë për turmën, sepse u bënë tri ditë që rri me mua dhe nuk ka asgjë për të ngrënë; nuk dua t’i nis të pangrënë, se mos ligështohen gjatë rrugës”.
Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: “Mi-e milă de mulțime, pentru că de trei zile stau cu Mine și nu au ce să mănânce. Nu vreau să îi trimit departe în post, pentru că ar putea să leșine pe drum.”
33 Dhe dishepujt e tij i thanë: “Po ku mund të gjejmë në këtë vend të shkretë aq bukë sa të ngopim një turmë kaq të madhe?”.
Ucenicii I-au zis: “De unde am putea lua atâtea pâini într-un loc pustiu ca să săturăm o mulțime atât de mare?”
34 Dhe Jezusi u tha atyre: “Sa bukë keni?”. Ata thanë: “Shtatë dhe pak peshq të vegjël”.
Isus le-a zis: “Câte pâini aveți?” Ei au spus: “Șapte și câțiva peștișori”.
35 Atëherë ai u dha urdhër turmave që të uleshin për tokë.
Și a poruncit mulțimii să șadă pe pământ;
36 Pastaj i mori shtatë bukët dhe peshqit, falënderoi, i theu dhe ua dha dishepujve të tij, dhe dishepujt turmës.
și a luat cele șapte pâini și peștii. A mulțumit și le-a frânt; le-a împărțit și le-a dat ucenicilor, iar ucenicii mulțimii.
37 Dhe të gjithë hëngrën dhe u ngopën; dhe ngritën tepricën e copave, shtatë kosha plot.
Toți au mâncat și s-au săturat. Au luat șapte coșuri pline cu bucățile sparte care rămăseseră.
38 Dhe ata që hëngrën ishin katër mijë burra, pa i numëruar gratë dhe fëmijët.
Cei care au mâncat erau patru mii de bărbați, pe lângă femei și copii.
39 Pastaj, mbasi e lejoi turmën, hipi në barkë dhe u drejtua për në krahinën e Magdalas.
Apoi a alungat mulțimile, s-a urcat în barcă și a ajuns în hotarele Magdala.
